Ce flăcări, oare mă înaripară
Şi cine mi-a spart lanţuri şi cătuşe
Şi spaima morţii şi cumplita uşă
Prin care rari sunt cei ce ies afară?
Ani, luni şi zile, ora jucăuşă
(Copiii vremii), curtea temerară
În care – oţel, comori nu m-apărară
Şi nici vrăjmaşa n-o făcu mieluşă…
Cu aripi sigure străbat înaltul,
Zăgazuri de cristal nu mă-nspăimântă,
Iar zboru-n infinit nu mi se curmă…
Şi de pe globul meu mă-nalţ spre altul,
Un câmp eteric dincolo îmi cântă
Şi ce văd alţii-abia, eu las în urmă!
Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă!
Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!
