Nu le permitem copiilor să-și asume riscuri.
Trăim într-o lume plină de pericole care ne așteaptă la fiecare pas. Sloganul „Securitatea mai presus de toate” ne sporește frica de a pierde copiii, așa că îi sufocăm cu grija noastră. Psihologii europeni însă au constatat că, dacă copiii nu se joacă în stradă, dacă nu știu despre genunchi răniți și vânătăi mici cauzate de căderi, la vârstă adultă vor fi mai predispuși la tot felul de fobii.
Copilul trebuie să cadă de câteva ori, pentru ca mai apoi să înțeleagă că acest lucru este normal. Adolescenții ar trebui să treacă prin certuri și să îndure amărăciunea primei iubiri, pentru a se maturiza emoțional și a deveni capabili de o relație de lungă durată.
Ne grăbim să le sărim în ajutor.
Generația de tineri de astăzi nu și-a dezvoltat un șir de deprinderi pe care copiii de acum 30 de ani le aveau. Odată ce ne grăbim să-i sărim copilului în ajutor, îl privăm de necesitatea de a găsi o cale de ieșire din situații dificile.
Mai devreme sau mai târziu, copiii se obișnuiesc cu faptul că cineva îi salvează permanent: „Dacă voi greși și nu voi atinge scopul, adulții vor avea grijă să corecteze consecințele”. Deși, în realitate, relațiile între oameni în lumea adulților stau cu totul altfel.
Copiii noștri riscă să-și dea seama într-o zi că nu sunt pregătiți pentru o viață matură.
Ei câștigă admirația noastră prea ușor.
Mișcarea pentru creșterea stimei de sine a început cu generația Baby Boomer-ilor, și în 1980 a prins rădăcini în școli. Regula „cîte o medalie fiecărui participant” îi permite copilului să se simtă special. Însă studiile psihologilor moderni au arătat că această metodă de promovare are și consecințe nedorite.
După un timp, copilul observă că singurii oameni care cred că el e special sunt doar mama și tata, iar restul nu prea le împărtășesc părerea. Atunci copilul începe să se îndoiască de obiectivitatea părinților săi. Laudele îi sunt plăcute, dar el își dă seama că acestea nu au niciun temei în realitate.
De-a lungul timpului, acest copil învață să trișeze, să exagereze și să mintă, pentru a evita realitatea nefavorabilă. Pentru că, pur și simplu, nu este pregătit pentru ciocniri cu dificultățile reale.
Permitem sentimentului nostru de vină să le umbrească comportamentul.
Copilul nu ar trebui să vă iubească în fiecare minut. În viața matură, el va întâlni o mulțime de probleme, pe care riscă să nu le depășească dacă acum este răsfățat fără încetare. Prin urmare, spuneți, uneori, copilului „nu” și „nu acum”, astfel încât acesta să învețe să lupte pentru dorințele și nevoile lui.
Foarte des în familiile cu doi copii părinții consideră nedrept să menționeze un copil, lăsându-l pe celălalt fără atenție. Însă este imposibil să-i împaci pe toți tot timpul. Procedând astfel, noi ratăm momentul potrivit pentru a le arăta copiilor că succesul depinde de propriile noastre eforturi și de acțiuni bine gândite.
Gândiți-vă bine înainte de a vă recompensa copiii cu o ieșire la mall. Dacă relația voastră se bazează exclusiv pe stimulente materiale, copiii nu se vor simți nici motivați, nici iubiți necondiționat.
Noi nu împărtășim cu ei greșelile de trecutul nostru.
Va veni o vreme când un adolescent format va dori neapărat să „iasă de sub aripă” și să acumuleze experiență bazată pe propriile greșeli. Și adulții ar trebui să-i permită s-o facă. Dar acest lucru nu înseamnă că nu ne vom ajuta copiii să facă față lucrurilor și evenimentelor necunoscute. Impărtășiți cu copiii voștri greșelile pe care le-ați făcut la vârsta lor, dar evitați discursurile lungi moraliste despre daunele fumatului, alcoolului și a drogurilor.
Copiii trebuie să fie pregătiți de neplăcerile pe care ar putea să le întâlnească și să fie responsabili pentru consecințele deciziilor lor.
Povestiți-le ce ați simțit atunci când v-ați regăsit în situații similare, de ce ați fost ghidați în acțiunile voastre și care sunt lecțiile pe care le-ați învățat.
Noi confundăm intelectul și talentul cu maturitatea.
Inteligenta este adesea folosită drept o măsură a maturității copilului și, prin urmare, părinții cred că un copil inteligent este gata pentru lumea reală. Lucrurile nu stau așa. Unii sportivi profesioniști și staruri tinere de la Hollywood, de exemplu, sunt foarte talentați, însă adesea se pomenesc implicați în scandaluri publice.
Nu fiți siguri că copilul dumneavoastră este talentat în toate.
Nu există nicio „vîrsta de responsabilitate” magică sau metodologii cu privire la vârsta copilului și libertățile care i se cuvin, conform acestei vârste.
Dar există o regulă bună – urmăriți alți copii de aceeași vârstă. Dacă observați că colegii copilului vostru sunt mult mai independenți, s-ar putea să realizați că împiedicați dezvoltarea independenței copilului.
Noi nu facem ceea, ce îi învățăm pe copiii noștri.
Fiind părinți, trebuie să modelăm viața pe care o dorim pentru copiii noștri. Acum anume noi suntem liderii familiilor noastre și, prin urmare, trebuie să fim sinceri în relațiile cu ceilalți. Aveți grijă de acțiunile voastre, chiar și de cele mai neînsemnate la prima vedere, pentru că sunteți urmăriți de copii voștri.
Dacă nu trișați, copiii voștri vor ști că acest lucru este inacceptabil și pentru ei. Arătați-le copiilor ce înseamnă să fii fericit și să te bucuri, ajutându-i pe alții. Inspirați oamenii să devină mai buni decât erau înainte de a vă cunoaște și copiii voștri vor face același lucru.
Preluare: novapost.ro
