Minciuna care a adus războiul

Coautorul uneia din cele mai mari minciuni media din anii ‘90 a recunoscut. Instructiv pentru viitor, pentru că trucurile pentru manipulare sunt mereu aceleași…

Să dăm timpul înapoi. Vara lui ’92, război în Bosnia. Bernard Kouchner și ai săi „Médecins du monde” difuzează în presă și pe zidurile din Paris un material publicitar șocant și costisitor. Fotografia, un montaj ce prezenta „prizonieri” într-o tabără sârbă din Bosnia. În spatele gardului de sârmă ghimpată. Kouchner alătura imaginea unui turn de supraveghere de la Auschwitz. Textul său acuza sârbii de „execuții în masă”.

Informație sau intoxicare? Inoxicare, recunoaște Kouchner 12 ani mai târziu. Cartea autopublicitară «Războinicii păcii» relatează o întrevedere cu Izetbegovic (conducătorul naționalist musulman care era la putere în vremea respectivă la Sarajevo) aflat pe patul de moarte:

„Kouchner: Erau locuri oribile, dar nu se făceau exterminări sistematice. Știați?
Izetbegovic: Da. Afirmația era falsă. Nu exista un câmp de exterminare, oricare era oroarea locurilor. Credeam că dezvăluirile mele ar fi putut grăbi bombardamentele”.

Această minciună media a basculat efectiv balanța opiniei publice spre susținerea bombardamentelor. Toată presa occidentală a difuzat-o masiv. Dar dezmințirea a fost trecută sub tăcere. Publicul nu trebuie să afle că a fost păcălit.

Semi-recunoașterea lui Kouchner și această tăcere mediatică duc la punerea unor întrebări cruciale:

1) Kouchner știa mult mai devreme?

Da. Încă din 1993, un ziarist de la «France 2», Jacques Merlino, dezvăluia excrocheria într-o cărțulie cu titlul elocvent «Nu e bine să se spună toate adevărurile». Îi lua interviu directorului Ruder Finn, agenție de relații publice din SUA. Acesta, foarte mândru, recunoștea că a pus în scenă toate scenetele campaniei „taberelor de exterminare”: „Am înșelat trei mari organizații evreiești: B’nai B’rith, American Jewish Committe și American Jewish Congress. De îndată am făcut opinia publică să asemene sârbii cu naziștii. Problema era complexă, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă în Iugoslavia, dar dintr-odată puteam să prezentăm o afacere simplă cu băieți buni și băieți răi”. „Mințind”, obiecta ziaristul (de la «France 2», n.). „Suntem profesioniști. Nu suntem plătiți să facem morală”.

Deci Kouchner știa de mult timp asta, nu e frumos acum să pună toată greșeală în cârca unui mort.

2) Mass-media a ascuns dovezile escrocheriei?

Da. Un ziarist german, Thomas Deichman, a arătat încă din 1994 că imaginile gardului de sârmă ghimpată erau trucate, că „prizonierii” nu erau închiși. De fapt, ele erau extrase într-un reportaj ITN unde declarau că erau bine tratați, dar ziarista eliminase aceste declarații! Afișul lui Kouchner și comentarile lui Deichman se găsesc în descrierea trucajelor din cartea noastră «Cacialmaua». E datată 1998. Deci, nu trebuia să aștepte nimeni până azi pentru rectificare:

Într-un reportaj video «Sub bombele NATO» (1999), prezentasem de asemenea imaginile difuzate de o televiziune locală și care demonstrau minciuna reportajului ITN.

3) Kouchner a fost protejat chiar de „criticii media”?

Da. Un exemplu: Daniel Schneidermann (Arrêts sur images, France 5) ne-a contactat în legătură cu acest dosar, apoi ne-a îndepărtat de această dezbatere pentru nu-i dăuna lui Kouchner.

Nici nu a mai fost întrebat despre minciunile mass-media în legătură cu Kosovo și bilanțul sau catastrofal în această provincie. Am spus bine: minciuni mass-media și nu greșeli. Planul său de carieră viza postul de secretar general ONU, trebuia să facă orice pentru a fi pe placul SUA.

4) De ce trebuia prezentată o poveste simplă, dar falsă?

Pentru a ascunde responsabilitatea marilor puteri occidentale în acest conflict:
– Încă din 1979, CIA, partea din Germania, susținea extremiști pentru a face să explodeze Iugoslavia.
– În 1989, FMI a făcut presiuni pentru a elimina autogestiunea și drepturile muncitorilor, adâncind criza și naționalismele.
– În 1991, Germania a înarmat extremiștii croați și musulmani înainte de a începe războiul.
– Din 1992 până în 1995, SUA a prelungit deliberat conflictul, cum atestă trimisul special european în Bosnia, Lord Owen.
– Pentru ce interese toate aceste manevre? Eliminarea unui sistem social prea de stânga, dar și controlul strategic al Balcanilor și rutele petrolului.

5) E vorba de negarea tuturor crimelor comise?

Deloc, dar atunci când guvernele noastre încearcă să ne antreneze printr-o propagandă de război „băieți buni contra băieți răi”, este important să descoperim interesele lor ascunse. Și acțiunile lor de trucare a informațiilor. De exemplu, în legătura cu taberele de prizonieri din Bosnia, ONU numărase 6 croate, 2 sârbești și una musulmană. Și erau mai degrabă câmpuri de regrupare în vederea schimburilor (de prizonieri) și nu de tabere de exterminare. Dar naționaliștii croați și musulmani erau aliații „noștri”, sau mai degraba agenții „noștri”, Kouchner, Bernard-Henri Lévy și alți invitați media permanenți, i-au albit în mod mincinos.

Ar fi trebuit judecate crimele de război. Toate crimele de război, din toate taberele. Dar nu de tribunalele scornite, puse pe roți de jusitiția învingătorului unde SUA și NATO se plasează din oficiu deasupra legii, și chiar pe față împotriva legii – pentru că violau Carta ONU cu toată forța.

6) Au fost și alte minciuni media „reușite” în legatură cu acest război?

Da. Un singur exemplu. Când NATO a început să bombardeze Iugoslavia în 1999 a afirmat că reacționează față de ceea ce numea „un masacru a 40 de civili” făcut de armata iugoslavă, la Racak, sat din Kosovo. Dar Belgradul vorbea de o luptă între două armate, provocată de forțele separatiste albaneze. ONU a cerut un raport unei comisii de medici legiști condusă de un doctor finlandez, doamna Ranta. Aceasta a confirmat declarațiile Belgradului. Dar mass-media a trecut sub tăcere aceast lucru. Minciuna media rămâne în picioare pentru opinia publică.

De ce? Pentru că minciunile fabricate de Koucher, BHL și CIA au permis divizarea stângii și împiedicarea ei de a se opune unui război nedrept. Opinia publică e o chestiune ce poate fi „lucrată”. Cu următoarea ocazie povestea se va relua.

Aceste întrebări vor fi în scurt timp dezbătute în Belgia și Franța: 6 ani după intervenția NATO în Kosovo, care este bilanțul? Care este soarta minorităților naționale? Care sunt cu adevărat jocurile geopolitice și care este locul SUA în conflicte?

Francezul Bernard Kouchner este fondator și președinte al organizației «Medici fără Frontiere». A ocupat funcția de Reprezentant Special al Secretarului General ONU și șef al Misiunii Administrației Interimare a ONU în Kosovo (UNMIK) între iulie 1999 și ianuarie 2001.

Preluare: altermedia.info / Autor: Michel Collon

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!