4 prevestiri ale lui Orwell în «1984» care se adeveresc astăzi

Dacă am spune că lumea s-a transformat în statul totalitarist descris de George Orwell în romanul său de căpătâi, «O mie nouă sute optzeci și patru», ar însemna să exagerăm. Planeta nu a involuat într-o confruntare continuă între super-state, iar societatea americană este departe de a fi un stat monopolizat de un singur partid comunist, în care drepturile indiviuale sunt ignorate zilnic.

Totuși, ar fi de folos să aruncăm o privire la câteva paralele interesante și să ne întrebăm dacă nu cumva am putea să ne trezim într-o lume orwelliană, dar urmând un alt fir al acțiunii. Nu cumva în mod voluntar, încetul cu încetul, adoptăm câteva dintre acele lucruri pe care cartea le descrie ca fiind forțate asupra unei lumi care încă se zguduia în urma războiului atomic?

1. Fratele cel Mare te supraveghează!
Bineînțeles, aceasta este paralela cea mai evidentă. În cartea lui Orwell, Fratele cel Mare-pretinsul lider al Partidului care conduce Oceania – îi ține pe oameni sub o urmărire constantă prin intermediul tele-ecranelor (practic, televizoare duble). Având în vedere că Agenția Națională de Securitate (NSA) este implicată în interceptarea convorbirilor telefonice fără mandat, menține o bază de date a convorbirilor (MARINA) și este implicată în procese de data mining (1) (PRISM), cred că ni se poate ierta faptul că ne întrebăm dacă nu cumva Fratele cel Mare a devenit mai mult decât un personaj de ficțiune.

Diferența, totuși, constă în faptul că tele-ecranele nu erau deținute de majoritatea oamenilor din cartea lui Orwell, pentru că erau mult prea scumpe. În lumea reală, în orice caz, fiecare dintre noi deține un tele-ecran „de mână”, pe care îl purtăm cu noi peste tot unde mergem, pentru care am plătit de bunăvoie noi înșine și pe care aproape niciodată nu îl oprim. Pentru a fi corecți, trebuie să specificăm faptul că în filmul «Cavalerul Negru», telefoanele noastre „smart” au fost folosite pentru a-l învinge pe Joker, însă Agenția Națională de Securitate (NSA) este Batman sau mai degrabă Fratele cel Mare?

2. Război continuu
În cartea lui Orwell, Partidul adoptă o politică de război perpetuu, tocmai pentru a consuma orice surplus economic și pentru a-i ține pe oamenii săraci sub control. Guvernul american nu reușește ceva de genul acesta, dar se pare că ne-am creat un obicei de a trece dintr-un conflict militar în altul.

În ciuda faptului că ne-am retras din Irak de-abia în urmă cu jumătate de an, sau așa ceva, în ciuda faptului că se planifică în curând retragerea și din Afganistan, ne amestecăm și mai mult în locuri ca Libia și Siria. Ceea ce se întâmplă acum în Siria – și se extinde în Liban, Turcia și de asemenea în Irak – se pare că se transformă în ceea ce pare a fi episodul separării dintre sunniți și șiiți, o ruptură care durează de peste o mie de ani. Nu suntem siguri că se va rezolva ceva foarte curând. Între timp, Iranul și Coreea de Nord ar putea avea arme atomice. Ura!

3. Pâine și circ
În cartea lui Orwell, marea majoritate a populației – „prolii” (adică proletariatul) – nici măcar nu erau demni de a fi supravegheați. Atâta vreme cât Partidul le oferea în mod regulat mâncare, alcool, loterie și pornografie, prolii erau considerați a fi ținuți sub control. E posibil ca Orwell să se fi inspirat dintr-un alt mare scriitor satiric, Juvenal, care critica „pâinea și circul” pe care Roma imperială le folosea pentru a controla plebea și pentru a-i lipsi de drepturile și responsabilitățile lor ca cetățeni romani (Juvenal ne-a oferit în ajutor și fraza „Însă cine îi va păzi pe paznici?”, pregătind terenul pentru romanul lui Alan Moore, Paznicii, care descria, de asemenea, anii 1980 într-un mod distopian). Pe Google, în mod curent, sunt oferite subiecte ca Miss America, victoria Italiei asupra Mexicului în FIFA, Kim Kardashian, etc. Nu doriți și puțină pâine alături?

4. Nouvorba
Fiecare societate adoptă eufemisme și evoluția lingvistică, dar oare acestea sunt folosite în scopuri bune sau rele? Confucius a legat folosirea greșită a vocabularului de existența războaielor și a decadenței sociale din zilelele sale și a cerut o „rectificare a numelor”. În cartea sa, Orwell descrie în detaliu modul în care limbajul poate fi folosit pentru a înșela și controla masele.

În lumea reală de astăzi, George Carlin a reușit să facă minuni prin intermediul comediei, făcând haz de subterfugiile noastre lingvistice. Indiferent cât sunt de amuzante, ele nu sunt ficțiune: oamenii bogați se numesc „job-creators”, atunci când guvernele iau mai puțini bani de la oameni se cheamă „reducerea impozitelor” (dacă nu îi obligăm pe oameni să presteze muncă în folosul comunității, atunci putem să spunem că se cheamă „concediu”?), un masacru în timp ce strigi „Allah e mare” se poate numi „violență la locul de muncă”. Dacă nouvorba ficțională din cartea lui Orwell ne face să ne crispăm, oare cum ar trebui să ne simțim când auzim vocabularul real din politica americană?

(1) Data mining este un proces de analiză a unor cantități mari de date și de extragere a informațiilor relevante din acestea folosind metode matematice și statistice.Termenul este utilizat de obicei de către organizațiile ce se ocupă cu prelucrarea informațiilor despre companii și de către analiștii financiari, dar este folosit din ce în ce mai mult și în domeniul științific pentru extragerea informațiilor din volumuri mari de date, generate de exemplu de experimente moderne. Data mining a fost descrisă ca „extragerea netrivială a informațiilor implicite, anterior necunoscute și potențial utile din date”, precum și ca „știința extragerii informațiilor utile din volume de date mari sau din baze de date”. (n. tr., sursa: www.wikipedia.org )

Autor: Alasdair Denvil / Traducerea: Alina Stredie