Fizionomia şi vestimentaţia ca diagnostic

2

ProletarulMotto: „În fiecare dintre noi sunt trei caractere: acela pe care îl avem, acela pe care îl arătăm şi acela pe care credem a-l avea” – Alphonse Karr (1808-1890)

Chipul uman i-a preocupat încă din antichitate pe cei mai renumiţi filozofi, el indicând caracterul omului, predispoziţiile sale. Pe chipul omului sunt înscrise bucuriile, suferinţele, dar şi mediul din care provine. De aici şi vestitul proverb: „ce ţi-e scris pe frunte ţi-e pus”! Vestimentaţia este asortată fizionomiei şi o pune cumva în valoare.

Între figurile epocii recente amintim selectiv câteva repere:

Fizionomia activistului de partid (gen Emil Bobu, Găinuşă, Suzana Gâdea etc.). Masculul purta un costum antielegant cu mătreaţă pe rever, când nu avea chelie, pantofiori maro şi cravată asortată (obligatoriu). Figură colţuroasă şi privire bovină, care s-a transmis şi yes-man-ului de azi, deşi acesta este îmbrăcat în costum Armani.

Activista prefera rochii lălâi, coc obligatoriu, sandale cu talpă de plută. De obicei avea faţa durdulie, privire aprigă, dar stupidă, având rolul de a înfricoşa, mersul îi era şleampăt. Agresivă în limbaj, se erijează şi azi în „aleasa poporului”, iar în numele comunităţii face trafic de influenţă fără remuşcări.

Tipul fizionomic al structurilor represive: capete enorme, păstrând trăsături rurale, privire dură şi tâmpă, care sugera exprimarea: „dă, bă, actele la control!”. Mergeau până şi duminica în uniformă (deşi regulamentul nu impunea acest lucru) fiindcă, în mintea lor, le creştea prestigiul social. Erau burtoşi prin tradiţie şi obedienţi. Tipii din substructuri erau tunşi regulamentar, purtau costum verde şi aveau mereu la subsuoară o mapă cu teme indicate.

Proletarul se îmbrăca cu ce găsea prin magazinele de stat, în general haine cenuşii ca şi viaţa lui hâdă. Pardesiul sau paltonul era când negru, când gri-petrol: anti-culori. Pantofii erau butucănoşi, iar pe cap, basca sau şapca tradiţiei proletare. Când ieşea de la uzină ţinea fiecare în mână un ziar făcut sul pentru a camufla diverse scule sau fiare sustrase pentru necesităţile gospodăreşti.

Postrevoluţionar, aceşti oameni şi-au schimbat îmbrăcămintea, dar fizionomia a rămas aceeaşi. Miliardarul de azi poate fi oricând translatat în epoca comunistă. Îmbrăcat ca atunci, ne va arăta un diagnostic înspăimântător: fizionomia nu i s-a schimbat deloc. Constatăm doar o schimbare superficială, şi nu de profunzime, datorată accesoriilor vestimentare şi rafinării spiritului. Ceea ce citeam ieri pe chipul lor este valabil şi astăzi: suficienţă, aroganţă, dispreţ, cu precădere faţă de intelectuali, pe care-i consideră săraci. În concluzie, România de azi arată precum chipurile lor.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Adrian Majuru

Loading...
loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.