Mituri ale capitalismului

Existămai multe tipuri şi variate de manipulare, cu ajutorul mass-media, prin care capitalismul şi-a promovat, de-a lungul timpului, ideologia. Unul dintre cele mai importante tipuri sunt miturile.
Acestea sunt un set de ”adevăruri” false, simplă propagandă, repetate până la epuizare, acceptate necritic, din generaţie în generaţie, care au devenit în ochii multora adevăruri incontestabile. Au fost concepute pentru a face capitalismul credibil în rândul maselor şi a obţine sprijinul lor, dar și pentru a determina marea masă la pasivitate. Cele mai importante vehicule de transmitere a lor sunt mass-media de informare, educaţia şcolară, tradiţiile de familie și Biserica.
Manipularea şi minciunile sunt arme de asuprire şi distrugere în masă mai eficiente decât armele de război tradiţionale, care devin de multe ori complementare. Dar ambele servesc la invadarea şi distrugerea zgomotoasă a unor ţări sau câştigarea alegerilor de către forţe politice favorabile.
Iată unele dintre cele mai răspândite afirmații din mitologia capitalistă: 

Fiecare popor are guvernul pe care îl merită

Se afirmă frecvent în perioadele de după alegeri. Este o critică eronată, care poate duce la inerţie şi conformism şi afectează pe cei mai puţin vinovaţi, alegătorii. Nu există oameni răi. Există oameni needucaţi, dezinformaţi, înşelaţi, manipulaţi de masina de propagandă care îi sperie şi le influenţează gândirea. Toţi oamenii merită întotdeauna guvernele cele mai bune.

Capitalismul poate îmbogăţi pe oricine din muncă şi efort personal

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că sistemul capitalist duce în mod automat orice persoană către prosperitate, atât timp cât încercă și se străduieește continuu muncind mult.

De fapt, pentru cetățeanul mediu probabilitatea de a avea succes în sistemul capitalist este aceeaşi cu cea de a câștiga la loterie. ”Succesul capitalist” este, cu rare excepţii, rezultatul manipulării și lipsei de scrupule a celor care au mai multă putere și influenţă. Averile derivă direct din formele generale de activitate frauduloasă.

Capitalismul creează bunăstare tuturor

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că formula de acumulare a bogăţiei capitaliste de către o minoritare va duce, mai devreme sau mai târziu, la redistribuirea sa.

Scopul propagării acestui mit este de a permite patronilor, angajatorilor să acumuleze pe termen nelimitat, fără a fi întrebați despre modul în care au făcut-o, în special cu privire la exploatarea angajaților. În timp ce acestora le rămâne speranţa că vor fi recompensaţi pentru dăruirea și efortul lor, mai târziu. Într-adevăr, în studiile sale, Marx a ajuns la concluzia că scopul final al capitalismului nu este de distribuirea bogăţiei, ci acumularea şi concentrarea acesteia. Accentuarea decalajului dintre bogaţi şi săraci în ultimele decenii, în special în perioada neo-liberalismului, a demonstrat clar acest lucru.
Acest mit a fost unul dintre cele mai răspândite în perioada postbelică, prin promovarea conceptului de „asistență socială”, pentru a depăşi statele socialiste. Odată cu căderea socialismului de tip sovietic, capitalismul a scăzut și asistența socială, pierzându-și din ce în ce mai mult credibilitatea.

Suntem cu toţii în aceeaşi barcă

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că nu există clase în societate, astfel încât responsabilitatea pentru eşecuri şi crize sunt, de asemenea, atribuite tuturor și, prin urmare, plătite de toţi. 

Scopul este de a crea un complex de vinovăţie pentru salariați, muncitori, spre a permite capitaliştilor să-și mărescă profiturile, în timp ce distribuirea pierderilor să fie suportată de toți oamenii
Acesta este unul dintre miturile ideologice ale capitalismului prin care se neagă existența claselor.

Libertate egal capitalism

Răspândirea acestui mit reprezintă o încercare prin care să se inducă ideea că adevărata libertate se realizează numai cu capitalismul, prin aşa-numita autoreglementare furnizată de piaţă.

Scopul este de a face din capitalism un fel de religie, în care totul este organizat în jurul capitalului, pentru a evita, astfel, ca popoarele să ia cele mai importante decizii macro-economice. Comerţul liber, fără restricţii, ar fi cea mai mare libertate.
De fapt, este cunoscut faptul că strategiile politico-economice, multe dintre ele planificate cu mare anticipare, sunt aproape întotdeauna luate de către un număr mic de persoane puternice, având în spate, nu voința popoarelor reprezentată de politicieni, ci pe deținătorii de mari capitaluri, care dicteză astfel voința lor prin deciziile pe care le iau. La aceste întâlniri, reuniuni la nivel înalt cu acces restricţionat şi chiar secrete, sunt definite importante decizii economice şi financiare sau strategice pe termen lung. Toate sau aproape toate aceste decizii sunt rezultatul negocierilor şi acordurilor, mai mult sau mai puţin secrete, dintre cele mai mari companii din lume si multinaționale. Prin urmare, piața nu se autoreglează, ci este manipulată.

Libertate deplină în capitalism

Într-adevăr, există, dar numai pentru cei bogaţi şi puternici.

Acest mit a fost folosit de lideri pentru a justifica intervențiile în alte țări, care nu acceptau capitalismul, motivând că acolo nu există libertate și deci ea trebuie întronată cu forța. 

Capitalism egal democraţie

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că numai în capitalism este democraţie.

Scopul acestui mit, care este complementar cu cele de mai sus, este de a preveni dezbaterea asupra altor modele de societate, afirmându-se că singurele alternative la acest model sunt doar dictaturile. Este o încercare în plus de a credibiliza capitalismul, denaturând sensul conceptelor, dragi oamenilor, de libertate și democrație. 
De fapt, în societățile divizate în clase, clasa bogată, deşi este ultra-minoritară, stăpânește peste toate celelalte. Este negarea democraţiei, care, prin definiţie, este guvernarea poporului, a majorității. Acest concept, ”Democraţia”, este, prin urmare, în Capitalism, o dictatură mascată. Ca şi anterior, acest mit serveşte, de asemenea,  drept pretext pentru a critica și pentru a ataca regimurile non-capitaliste din alte ţări.

Alegerile egal democraţie

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că alegerile sunt sinonime cu  democraţia şi acest lucru este de necontestat.

Scopul este, de asemenea, de a denigra sau de a demoniza şi de a preveni discutarea altor sisteme sociale.
Oficialitățile politice și administrative sunt stabilite prin diverse forme de alegeri burgheze în care sunt acceptați candiați care să îndeplinească anumite condiții: de vârstă, experiență, acceptare populară (imagine), etc.
 De fapt, în sistemul capitalist se manipulează şi corupe tot ceea ce este drept de vot condiţionat, iar alegerile sunt doar acte formale. Simplul fapt că reprezentanții clasei burgheze minoritare câştiga întotdeauna alegerile demonstrează acest fapt. Mitul că există o alegere și deci este democraţie este unul dintre cele mai înrădăcinate, chiar şi în unele forţe de stânga.

Alternanța la guvernare egal politici alternative

Acesta este destinat să-i facă pe oameni să creadă că partidele burgheze, care alternează periodic la putere, ar putea avea politici alternative.

Scopul este de a perpetua mitul acestui sistem în limitele clasei conducătoare, hrănirea mitului că democraţia este redusă la alegeri.
De fapt, această aparență de sistem pluripartidist sau un sistem cu două partide este, de fapt, cu un singur partid, dar cu mai multe facțiuni care urmăresc doar un singur scop: perpetuarea capitalismului. Ele oferă aparent diferite alternative politice de rezolvare a problemelor în societate, dar nu afectează în niciun fel bazele acestuia. Ceea ce este dat oamenilor să aleagă
nu este sistemul, care este numai capitalismul, ci numai agenţii clasei conducătoare, gardienii şi dezvoltatorii acestuia.
Mitul că partidele burgheze au politici independente  de ale clasei conducătoare, este prezentat ca unul dintre cele mai importante elemente ale ”democrației” capitaliste.

Este alesul poporului, poate lua decizii pentru el

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că politicianul, odată ales, dobândeşte puterea deplină de a lua decizii pentru ei.

Scopul acestui mit este acela de a-i înşela oamenii cu promisiuni goale şi de a ascunde adevăratele măsuri care urmează să fie puse în practică.
Într-adevăr, odată ajuns la putere, îşi asumă puteri noi, prin care nu respectă
ce a promis şi, ceea ce este chiar mai rău, pune în aplicare măsuri care nu sunt enumerate înainte, de multe ori în direcţia opusă şi chiar neconstituţională. Adesea, ei sunt aleşi de o minoritate de alegători. În acest caz ei își pierd din reprezentativitate, iar constituția nu prevede corectarea acestei anomalii. Această pierdere de reprezentarea este unul din motivele care împiedică ”democraţiile” capitaliste să fie democraţii adevărate, devenind dictaturi deghizate.
Practica sistematică a acestui proces de falsificare a democrației face ca acest mit să fie cel mai discreditat, fiind o cauză majoră a creșterii abținerilor de la vot ale alegătorilor.

Nicio alternativă la politicile capitaliste

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că sistemul capitalist, deşi nu e perfect, este singurul regim politico-economic posibil şi, prin urmare, cel mai adecvat.

Scopul este de a preveni alte sisteme să fie cunoscute şi comparate, utilizând toate mijloacele, inclusiv forţa, pentru a îndepărta concurenţa.
De fapt, există și alte sisteme politico-economice, cel mai cunoscut fiind socialismul ştiinţific. Acest mit este parte a unei încercări de a intimida oamenii și spre a preveni discutarea alternativei la capitalism, pentru a impune aşa-numita gândire unică.

Austeritatea  creează bogăţie

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că vina pentru criza economică este cauzată de excesul de beneficii date angajaților (muncitorilor). Dacă acestea sunt eliminate, statul se îmbogățește şi astfel țara va fi salvată.

Scopul este, în principiu, de a transfera către sectorul public, pe umerii oamenilor, a muncitorilor (salariaților), în general, responsabilitatea pentru plata datoriilor capitaliștilor. Asiguraţi de politicieni, oamenii acceptă prădarea proprietăţilor lor, în credinţa că zilele bune vor veni mai târziu. Este, de asemenea, destinat să faciliteze privatizarea- înstrăinarea intreprinderilor publice și  astfel ”salvarea” lor, fără a menţiona faptul că aceste sectoare au fost cele mai profitabile pentru stat, deci pentru popor, iar pe viitor câştigurile sunt pierdute, în acest fel.
De fapt, aceste politici de ”privatizare”, an după an, au dus la o sărăcire a veniturilor statului şi o reducere a beneficiilor, drepturilor şi standardul de viaţă al oamenilor față de perioada anterioară începerii lor.

Mai puțin la Stat, mai bine Statului

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că sectorul privat ar gestiona mai bine sectorul public și de stat.

Scopul capitaliştilor este de a facilita dreptul de proprietate asupra activelor profitabile ale statelor. Aceasta completează miturile anterioare.
De fapt, ceea ce se întâmplă este, de obicei, opus: utilităţile privatizate nu numai că devin mai scumpe, dar și calitatea devine discutabilă. În concepția capitalist neoliberală, prestarea de servicii publice reprezintă o simplă afacere profitabilă și nu neapărat o necesitate publică. Acest mit este unul dintre cele mai ”ideologice” pentru capitalismul neoliberal. În concepția sa se află filosofia că proprietatea asupra mijloacelor productive (afacerile) trebuie să fie private, iar Staul să le sprijine doar. Adică atunci când treburile merg bine proprietarii privați să-și însuseacă profiturile, iar atunci când nu merg statul să le vină în ajutor.

Criza actuală este temporară şi se va rezolva de la sine spre binele popoarelor.

Acest mit este destinat să-i facă pe oameni să creadă că actuala criză economică şi financiară este mai mult o criză ciclică a capitalismului şi nu o criză sistemică sau de sfârşit a acestuia.

Scopul capitaliştilor, în special financiar, continuă să fie jefuirea statelor şi exploatarea persoanelor.         Mitul are rolul, de asemenea, de a-i servi pe unii politicieni să rămână la putere, prin alimentarea speranţei în rândul oamenilor că vor veni zile mai bune în cazul în care continuă să voteze pentru ei.
Într-adevăr, așa cum a prezis Marx, este criza finală a sistemului capitalist, caracterizată prin creșterea  contradicţiei dintre caracterul social al  producţie şi caracterul privat al profitului, astfel că acestea devin insolubile.
Unii, inclusiv democrat – ”socialiștii” şi ”social-democrații”, pretind că pot menţine capitalismul, deşi atenuat. Ei spun că această criză se datorează numai greşelilor politicienilor, bancherilor lacomi şi speculatorilor, sau lipsei de idei a liderilor, sau unor mecanisme cărora încă le lipseşte rezolvarea. Cu toate acestea, ceea ce vedem este deteriorarea continuă a nivelului de trai al oamenilor, fără a se întrevedea o speranţă de îmbunătăţire. În cadrul sistemului capitalist nimic mai mult bun nu este de aşteptat.
Capitalismul nu se va sfârși de la sine, el trebuie ajutat, pentru a preîntîmpina sacrificii imense pentru oameni. Trebuie luptat cu iluzia că el poate fi reformat, că răul este urmat de bine. Capitalismul va face totul să-și vândă cât mai scump înfrângerea. Deci, oamenii pot să se elibereze de acest sistem crud şi nedrept mai devreme și pot evita sacrificii inutile.
Astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să se creeze bariere în calea asaltului final a barbariei capitaliste prin prezentarea în mod clar a altor soluţii politice, în același timp cu conștientizarea oamenilor, luptând împotriva obscurantismului și în paralel cu mobilizarea și organizarea acestora. 
Miturile create de religiile creştine au multă greutate în gândirea capitalistă şi sunt însuşite de ea pentru că facilitează acceptarea sistemului de cei mai creduli. 
Exemple: „Sărăcia este o condiţie temporară a vieţii pe pământ”. „Nu au fost întotdeauna bogaţi şi săraci”. „Bogatul va fi pedepsit la Judecata de Apoi”. „Omul ar trebui să suporte suferinţa fără mânie, pentru că mai târziu va fi fericit” etc.