Vă mai amintiţi de Petre Roman? Ei, cel care şi-a început activitatea, în calitate de cel dintâi prim-ministu al noii Românii, prin vânzarea către marile corporaţii a întregii economii a României: el a creat începutul „cadrului legal”. Au continuat ţărăniştii cu vânzarea „pe un dolar”. Iar apoi dezmăţul absolut, ajuns la „cel mai înalt nivel” începând cu guvernarea DA (PD şi PNL), din 2005.
Acum aflăm că economia României este, de fapt, pe butuci. Poveştile cu valoarea exportului sau a producţiei agricole, astea să le creadă prostii. În privinţa producţiei industriale, nu are rost să discutăm niciun minut: tot românul ştie că ţara asta nu mai are industrie. În privinţa agriculturii, dacă mai există oameni care nu văd realitatea, aceştia nu au ce caută la cabinetele de specialitate: orb să fii, umbli primăvara şi nu mai simţi mirosul livezilor.
Poate că vă amintiţi ce s-a întâmplat din 1990 încoace, adică când femeile erau înnebunite să pună mâna, fizic, pe Petre Roman, cel care a declarat că industria României este un morman de fier vechi şi a urmat vânzarea acelui fier vechi pe nimic şi care, pe-o mâna cu anumiţi aşa-zişi „ţărănişti” a decretat distrugerea fizică, adică demolarea ceapeurilor şi gostaturilor, şi care a deschis calea distrugerii economiei României pentru a favoriza „investiţiile străine”, prin vânzarea fabricilor pe un dolar… Dacă vă mai amintiţi?!
În opinia mea, va înşelaţi dacă credeţi că ce a început în 1990 s-a terminat deja. Dimpotrivă, aşa-numita globalizare continuă. Iar pentru că România să ajungă în ultimul hal posibil, vine o cucoană, pe numele ei Monica Macovei, care se trudeşte să înfiinţeze un partid, care nu este înregistrat oficial la Tribunal, dar cu care a câştigat nişte voturi la alegerile prezidenţiale şi zice că vrea să-şi înfiinţeze un partid ultraconservator, pe linia unor hiperliberali americani, un partid care vrea stat minimal. Bun! Celebra Monica Macovei doreşte să înfiinţeze un partid cu câţiva oameni „entuziaşti” şi „curaţi”, ca Albă că Zăpada, adică, indivizi care au circulat pe la alte partide, nu tocmai curate. Să înfiinţeze, însă, nu orice partid, ci unul care are drept program politic statul „minimal”. Adică un stat care să nu mai aibă nicio fărâmă de putere, ci să se ofere o oală cu sarmale celor care au lingurile mai lungi şi mai mari. Aceştia nefiind, desigur, aceia care cer, pentru siguranţa lor, protecţia statului – în primul rând, salariaţii, şi bugetari şi privaţi, aceia preocupaţi de educaţia gratuită a copiilor lor, protejarea sănătăţii lor, pensii etc. Globatizarea corporatistă preferă să aplice un principiu străvechi: divide et impera, învrăjbeşte-i şi stăpâneste-i. Aşadar, cu cât mai multe partiduleţe şi „societăţi civile” de trei parale, cu atât creşte şansa ca haosul să se înstăpânească pe funcţionarea statului.
Dacă vă uitaţi la Traian Băsescu, de când vrea să fie în fruntea unui partid mărunt, doreşte ca finanţarea să se facă numai de la stat, excluzând donaţiile. Păi, dacă excluzi donaţiile, ataci acelaşi principiu fundamental al asocierii, care permite să sponsorizezi o formă oarecare de asociere. De fapt, în materie de finanţare ar trebui aplicată cu stricteţe interdicţia finanţării din afară ţării, din orice tip de sursă străină, tocmai pentru a avea garanţia că niciun soi de corporaţie sau altă „putere” un poate influenţa, pe ascuns, viaţa publică a României.
Preluare: Ziarul Națiunea / Autor: Petru Iosipescu
