Suntem pe cale de a fi copleșiți. Fluxul invaziei ilegale nu mai este o maree, ci un țunami. Niciodată imigrația clandestină nu a atins un astfel de ritm. Totuși, ceea ce pare să preocupe mai mult autoritățile și mass-media, nu sunt consecințele explozive pentru Europa, popoarele sale, economia, securitatea și identitatea sa, ale acestui fenomen nemaîntâlnit în istorie, care amintește profeția făcută de Jean Raspail în cartea «Camp des Saints» (1973). Nu, ceea ce pare să-i preocupe nu este dorința de a opri uriașa migrație, ci de a plânge soarta înecaților și de a veni în ajutorul naufragiaților. Ceea ce este foarte onorabil, dar ridicol de puțin. Fără luarea vreunei măsuri serioase de protecție, cu riscul ca această tragedie să ducă la o veritabilă explozie.
Spargerea vanelor
Cifrele sunt înspăimântătoare și depășesc orice imaginație. În 2014, 170.000 de clandestini au debarcat în Italia (23.719 în 2002). Începând cu 1 ianuarie 2015, 25.000 de debarcări ilegale au avut loc numai în peninsulă, fără a mai vorbi despre cele din Grecia sau Spania. Cifrele sunt mai mari cu 42% decât cele raportate în 2014. În 18 luni, au debarcat 210.000 de imigranți, dintre care 91% au plecat din Libia, venind din toată Africa. În 2015, Italia se așteaptă la sosirea a peste 200.000 de refugiați (vor fi conform prevederilor serviciilor de informații italiene peste 300.000 n.tr.)! Nimeni nu va fi respins și aceste mase africane se vor răspândi apoi în Europa de Nord și de Vest. Cei mai mulți vor invoca în cererile de azil faptul că sunt refugiați politici – minciună! Cei veniți nu vor fi niciodată expulzați, vor rămâne și toată lumea va primi ajutoare sociale și subvenții. Treaba asta se știe deja în toată Africa și atrage în continuare mulțimile de clandestini, care beneficiază de blândețea inconștientă a Europenilor – în fine, a conducătorilor europeni, nu a popoarelor, cărora nu li s-a cerut aprobarea de a se lăsa invadate.
250%, acesta este procentul de creștere al trecerilor ilegale a frontierelor Uniunii Europene în 2015 față de 2014. Reîntoarcerile forțate și expulzările sunt infime ca proporție. Revărsare asupra Europei: în 2014 a fost înregistrată sosirea a 280.000 de clandestini, dintre care 80% pe mare, de trei ori mai multi ca în 2013. Toți provenind din Africa, Magreb și Orientul Mijlociu. Fabrice Legeri, șeful Frontex (Agenția europeană de „supraveghere” a frontierelor) a afirmat că, numai în Libia, un million de oameni „sunt gata să se îmbarce pentru Italia”.
Această presiune migratorie brutală se adaugă la tot ceea ce noi cunoaștem de 30 de ani în materie de imigrație legală și clandestină. Astăzi, revărsarea de apă care provoacă o inundație lentă nu mai provine din picăturile ce cad din niște țevi ruginite, ci din niște sonde de foraj din care țâșnesc gheizere.
O invazie islamică disimulată
Forțele jihadiste, aliatele Statului Islamic, care au preluat controlul unei părți din Libia, încearcă în mod evident să organizeze o imigrație masivă către Europa. În mintea lor, este vorba de o invazie care se integrează procesului planificat, deja început, de islamizare masivă a continentului nostru. În plus, traficul de persoane le aduce foarte mulți bani, un plus care se adaugă veniturilor obținute din jefuirea petrolului libian. Imigranții plătesc între 1.000 și 2.000 de euro de persoană traficanților, care adună astfel averi.
Traficanții și călăuzele magrebiene, stăpânii de sclavi ai secolului XXI, încarcă în mod deliberat și cinic ambarcațiunile, astfel încât acestea să naufragieze. Urmăresc astfel să-i emoționeze pe Europenii cu inima sensibilă, incitându-i să le vină în ajutor naufragiaților. Încurajează astfel plecările și debarcările pe coastele europene. Cerc vicios.
Șantajul Statului Islamic este clar exprimat: lăsați să treacă cei 700.000 de boat people. Statul Islamic este în spatele acestor flotile foarte organizate și exodul este gândit de organizatorii lui ca o invazie ascunsă. Pentru a destabiliza naiva Europă. 90% dintre clandestinii care năvălesc în masă sunt musulmani. Pe 16 aprilie, 12 creștini africani au fost aruncați în mare de către musulmani.
Italia este principala poartă a invaziei. Fenomenul are loc, în doze mici, de mult timp, dar de când Gaddafi și Statul libian au dispărut, cedând locul haosului adus de milițiile islamice, datorită erorii prostești a operațiunii militare franco-britanice (Sarkozy urmând sfaturile cretinului Bernard Henri Levy și a lui Cameron), calea invaziei a fost larg deschisă.
Aspiratorul: Frontex și Centrele de primire
Pe 21 aprilie, 70.821 de imigranți erau găzduiți și hrăniți în cele 1.670 de centre de primire italiene, supra aglomerate. În 2014, găzduirea clandestinilor a costat statul italian 800 de milioane de euro, dintre care 45 de milioane au fost plătite de UE. În 2015, cifra se va multiplica de cel puțin 3 ori. Operațiunea de salvare «Mare Nostrum», a marinei italiene, care a salvat din mare 180.000 de imigranți între octombrie 2013 și noiembrie 2014, a costat 9 milioane de euro pe lună, o cifră care a crescut neîncetat. În total, cele două operațiuni, «Mare Nostrum» și «Triton», de „protecție” navală a costelor Europei de Sud – în realitate operații de salvare a boat people – costă 12,2 milioane de euro pe lună.
Programele «Mare Nostrum» și «Triton» (Frontex) angajează pe mari sume de bani flotile și aeronave europene (inclusiv din Islanda) nu pentru a descuraja plecările de pe coastele libiene sau din alte părți, nu pentru a apăra coastele europene, ci pentru a acorda asistență în plină mare numeroaselor ambarcațiuni încărcate cu boat people care se revarsă spre sudul Europei. Aceste operațiuni de salvare, să le spunem pe nume, sunt una din principalele pompe de aspirație ale plecărilor și îmbarcărilor pentru Europa, alăturându-se haosului care domnește în Libia și în celelalte țări ale Africii. Agenția Frontex și, de o manieră generală, politica europeană de „protecție” a frontierelor, contribuie, dimpotrivă, la creșterea explozivă a fluxului imigrației clandestine, dând impresia de securizare a traseelor.
În afara refugiaților, adevărați sau falși, care se declară astfel, numeroși clandestini refuză prelevarea amprentelor digitale în centrele de primire italiene, furnizând date de identitate false. Ei părăsesc centrele de primire, preferând să devină clandestini – inexpulzabili, o știu prea bine. Știu, de asemenea, că vor fi ajutați și binecuvântați (referire la Papă n.tr.). Țelul lor final este să ajungă în țările scandinave, Germania, Benelux, Austria sau Franța. Urmăresc să-și întâlnească comunitățile deja instalate în acele locuri. Ca întotdeauna, evident, acolo unde sunt găzduiți, bravii imigranți pun probleme de securitate și cauzează pagube. Nu contează… Mulți dintre acești clandestini îi iau pe Europeni drept niște fraieri, care îi primesc fără să protesteze, fără să se apere.
O oligarhie inconștientă
De acum, majoritatea Europenilor de origine, mai ales din clasele populare, nu mai este sensibilă la „calvarul imigranților”; ei s-au săturat de acest proces de invazie al clandestinilor – musulmani în proporție de 90% – pe care-l percep că se va transforma în dezastru. Oligarhia politică și mediatică la putere – aliată cu asociațiile umanitare, cele din divertisment și cu Biserica – nu face nimic , dimpotrivă, pentru a opri acest flux. Ea se crede la adăpost. În Italia, nebunie curată, au eliminat imigrația clandestină ca infracțiune din Codul penal. Cu cât răul se amplifică, cu atât e ajutat mai mult.
Biserica catolică este lider în domeniul mea culpa, ca urmare a declarațiilor Papei la Lampedusa care, pe de o parte se îngrijorează de persecuțiile creștinilor din Orient, și pe cealaltă parte susține sosirea masivă a imigranților clandestini musulmani în Europa. Monseniorul Giancarlo Perrego, președintele fundației «Migrarea», la Conferința episcopală italiană, s-a indignat în numele carității: „Europa nu primește pe ansambul celor 28 de țări ale sale decât 650.000 de refugiați, pe când Libanul, țară de 3 milioane de locuitori, a primit un milion pe teritoriul său”. El găsește rușinos că Europa nu-și deschide frontierele complet în fața imigranților și a refugiaților. Ca toți ceilalți imigraționiști sinucigași și iresponsabili, el acuză Europa de a fi o fortăreață, în timp ce aceasta este ca o sită spartă pe unde fiecare intră cum vrea.
Un triplu program: fortăreață, respingere, descurajare
Situația este scăpată de sub control pentru că așa se dorește. Pentru că nu se dorește a fi urmat exemplul Australiei, care, fără scrupule și cu curaj, sfidând normele corectitudinii politice mondiale, a instaurat programul «No Way», care-i respinge pe toți clandestinii, pe toți refugiații, pe toți boat people. Australienii au înțeles că, în marea majoritate a cazurilor, nu este vorba de refugiați persecutați și de azilanți politici, ci de candidați la imigrație economică și asistați.
Imigrațiile masive în Europa sunt provocate de fenomene structurale: fanatismul islamic, războaiele endemice, explozia demografică și sărăcia din Africa. Toate acestea nu pot decât să se amplifice de o manieră dramatică și să aducă Europa în stare de haos, în mai puțin de zece ani. Soluțiile generale găsite de oligarhia politică sunt total utopice: dezvoltarea Africii, restabilirea unui Stat în Libia și instaurarea „democrației” în aceste imense zone, unde această noțiune nu valorează și nu înseamnă nimic. Soluțiile punctuale de salvare și primire a boat people sunt la fel de inoperante.
Singura soluție este politica fortăreței, a respingerii și a descurajării. Ea ar trebui să acționeze sub egida stării de urgență pe următoarele axe:
1. Suspendarea acordurilor Schengen și restabilirea serioasă a frontierelor inter-europene. Toți clandestinii care întră într-o țară nu pot trece în alta. Ca exemplu, cei care tranzitează Italia vor fi blocați la frontiera franceză. Se vorbește în saloanele intelectuale că nu se pot ridica bariere și efectua controale eficace la frontieră. Este fals, asta funcționează peste tot în lume.
Niciun clandestin care reușește să treacă prin ochiurile plasei nu va beneficia nici de cel mai mic ajutor sau găzduire și va deveni automat expulzabil și expulzat. Ca în Australia și Japonia.
Bazele de plecare ale boat people din Libia, ca și navele care-i transportă vor fi neutralizate printr-o operațiune militară.
Navele care transportă boat people sunt abordate, apoi fie remorcate către punctul de plecare, fie pasagerii lor sunt transferați la bordul navelor europene și duși înapoi de militari în portul de îmbarcare.
Se spune că aceste măsuri sunt imposibile și inumane. Este fals. Simpla lor declarare, simpla lor aplicare timp de câteva zile ar fi de ajuns pentru a opri imediat toate fluxurile de imigrație clandestină. Nu ar mai exista boat people. Descurajarea este cea mai bună dintre prevenții. Ei n-ar mai fi interesați să se infiltreze în Europa.
De altfel, unii ar putea întreba de ce acești nefericiți nu cer ajutorul Arabiei Saudite sau coreligionarilor cinici din Emirate, totuși, atât de bogate? Pentru că știu că nu l-ar primi. Europa naivă, angelică și dezarmată moral, complexată de un umanitarism patologic, îi face să râdă pe toți cei care nu visează altceva decât să o invadeze și să o cucerească.
Chiar și refugiații persecutați și solicitanții de azil autentici, cu excepția minorităților reduse ca număr, n-ar trebui să primească dreptul de a se stabili în Europa. Cazul contrar nu este decât o cale deschisă spre transformarea Europei într-un adăpost mondial gratuit.
Preluare: ripostelaique.com / Autor: Guillaume Faye / Traducere: Bogdan Calehari