Înainte de orice analiză asupra presei din România, sau asupra presei locale din județul Vaslui, în special, trebuie precizat faptul că o analiză minuțioasă a condițiilor de activitate a ziarelor din provincie, a problemelor de care se ciocnesc redacțiile și a posibilelor soluții lipsește. Mai mult decât atât, presa locală însăși este extrem de diversă și lipsită de obiective generale pentru ziariști, în general, sau pentru ziariștii de provincie, în special. Este sufucient să precizăm că însăși Codul deotologic pentru această profesie, sub forma unui document coerent, bine articulat, deși i-a fost simțită lipsa îndelung, este o realizare destul de recentă și neacceptată de către toți ziariștii, împărțiți în mai multe asociații profesionale.
Peste toate acestea, mai ales într-un context de adâncă criză economică, precum a fost anul electoral 2012, constrângerile și necesitățile financiare au fost cele care au influențat de multe ori și în mod profund conținutul editorial al ziarelor de provincie.
Fără îndoială, 2012 poate fi caracterizat ca fiind cel mai încărcat an electoral din ultimii 10, în decurs de șase luni românii fiind invitaţi la urne să îşi aleagă reprezentanţii locali, judeţeni şi naţionali, dar şi să decidă în privinţa continuării mandatului preşedintelui României, Traian Băsescu.
Cotidianul «Monitorul de Vaslui» a sprijinit continuu puterea locală, conducerea Consiliului Județean și primăriile Vaslui sau Bârlad, instituții conduse de membri de frunte ai PSD, în vreme ce a criticat constant măsurile guvernelor democrat-liberale și pe deputatul Dan Marian, președintele Organizației Județene a PDL Vaslui.
De cealaltă parte, cotidianul «Vremea Nouă» a ilustrat în modul cel mai favorabil acțiunile deputatului Dan Marian, în vreme ce a criticat constant conducerea uselistă a județului.
«Informatorul Moldovei», un săptămânal editat în municipiul Vaslui care se autointitulează „cel mai mare portal regional de știri și informații” și cuprinde știri din toate cele opt județe ale regiunii Moldova își face chiar un titlu de glorie din a se pune în slujba diferiților primari.
Campania electorală va introduce însă o „variabilă” foarte importantă: banii pe care toate cele trei cotidiene locale și-au dorit să îi obțină în urma semnării de contracte de prestări servicii de publicitate electorală cu cât mai mulți candidați.
Un moment important al perioadei de după 1989 a fost apariţia şcolii BBC la Iaşi, cu efecte imediate în presa locală, printre care reţeaua de presă locală «Monitorul», cu un reprezentnt la Vaslui purtând numele «Monitorul de Vaslui», care ulterior se va împărți în «Monitorul de Vaslui» și «Obiectiv de Vaslui».
Anii 1990 ani au însemnat o instalare la cârmă a banului în presa locală şi vârful presiunilor politice şi tot atunci s-a născut conceptul de baron local, stăpânul absolut al județului, care își va exercita controlul total sau parțial și asupra organelor de presă locale.
„Baronii locali controlează la ora actuală practic toate resursele bugetare. Pe fondul declinului mass-media, în general, ei și-au mărit influența asupra ziarelor și televiziunilor din localitățile pe care le păstoresc, ba chiar le controlează de-a dreptul, prin interpuși sau prin oameni de afaceri dependenți de contractele cu autoritățile locale. Cunosc destui jurnaliști onești din provincie, unii au fost la cursurile de formare organizate de noi, dar din păcate libertatea lor editorială este tot mai mică”, spune Cristina Guseth, director al Fundației «Freedom House».
Simpatiile sau antipatiile personale față de un anumit personaj, persoană publică locală, transpar mai ales în paginile ziarelor locale, dar şi în celelalte organe de presă de la nivel local.
În cazul posturilor de televiziune locale cele mai importante din județul Vaslui lucrurile sunt destul de evidente, programul acestora nelăsând loc de interpretări.
Postul «Antena 1 Vaslui» a dezvoltat o relație privilegiată în decursul timpului cu personajele care au ocupat funcțiile de conducere din Consiliul Județean, președintele Organizației Județene a PSD Vaslui, Dumitru Buzatu, cu primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavăl, care aparține aceleiași formațiuni politice. În acelaşi timp, pe aceeaşi filieră cunoscută la nivel naţional, postul de televiziune a facilitat expunerea publică a Partidului Conservator. Este suficient să arătăm că patronul postului de televiziune «Antena 1 Vaslui», Lili Trifu, este tatăl lui Alin Trifu, preşedintele Organizaţiei Judeţene a PC Vaslui. Liderii locali din USL au fost invitați în mod constant la emisiunile de interes local produse de acest post de televiziune local.
Tendința politicului de a-și asigura subordonarea mass-media poate fi observată în județul Vaslui într-un mod și mai străveziu dacă avem în vedere înființarea și funcționarea postului local de televiziune «V 24», care l-a avut ca proprietar pe fostul senator ales în Colegiul Electoral Huși Cristian David. Nealegerea acestuia în scrutinul din anul 2012 a dus și la schimbarea proprietarului acestui post de televiziune locală. După ce nu a mai fost prezent în viața politică locală, fostul senator, devenit ministru delegat pentru Minorități, nu a mai găsit nicio raţiune pentru păstrarea în proprietatea sa a postului de televiziune amintit.
Politicienii de vârf vasluieni au fost atrași și de undele radio. Este cunoscut faptul că Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui și al Organizației Județene Vaslui a PSD, este proprietarul postului de radio local «Smile FM».
Din 2007 a început degradarea jurnalistului ca persoană, lovitura brutală fiind dată în 2008-2009, în timpul campaniilor electorale de legislative şi prezidenţiale, în care presa a devenit din portavoce, actor în campanie. „Atunci a devenit evident faptul că presa achiesează la acest tip de jocuri”, spune Ioana Avădani.
Exagerările, prezentările răuvoitoare, epitetele denigratoare, insulta și calomnia, fac parte, de asemenea, din repertoriul presei locale vasluiene, în spatele căreia stau dorința de capta cu orice preț atenția publicului sau chiar interese financiare mult mai directe.
Pentru Andrei Oișteanu, membru al Grupului de Dialog Social, mass-media românească suferă de câtvea maladii: „manipularea, dezinformarea, tabloidizarea, fuga după rating (la rândul lui manipulat), practicarea catastrofismului socio-politic, inocularea spaimei, ignorarea sau minimalizarea adevăratelor probleme ale societăţii, complicitatea ziariştilor cu politicienii sau cu oamenii de afaceri, subordonarea excesivă a ziariştilor faţă de patronul de presă, şantajul de presă, linşajul prin mass-media al ‘adversarilor’, populismul, demagogia, apelul la naţionalismul de doi bani etc. Viciile care li se reproşează politicienilor le capătă şi ziariştii. Sunt maladii contagioase, care se transmit de la unii la alţii. Mi se poate replica faptul că presa din România nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât clasa politică şi societatea românească în general. Cred, totuşi, că presa ar trebui să fie mai bună decât societatea. Publiciştii sunt formatori de opinie care modelează societatea, şi nu invers. Ei ar trebui să impună principiile şi valorile după care societatea se ghidează, să fie busola care arată direcţia. Ei ar trebui să aibă curajul să spună adevăruri impopulare”.
Pentru Mihai Coman, în contextul unei societăţi bazate pe profit, subiectivizarea mijloacelor de informare în masă este un proces mai mult decât previzibil. Avem de-a face cu o adevărată industrie mediatică, bazată pe corporaţii şi trusturi media, care îşi obţin profitul prin gradul de popularitate în rândul publicului (spre exemplu, canalele de televiziune prin „rating”, ziarele prin tiraj etc.). Prin urmare, presa devine, la rândul ei, un element al competiţiei de piaţă, cu efecte puternice asupra opiniei publice. Cum putem vorbi de obiectivitate atunci când informaţiile furnizate sunt rezultatul goanei după profit?
