Presa locală, între informare și tabloidizare

0

Presa 1990 2013Presa română a pornit pe drumul către libertatea cuvântului în decembrie 1989, descătuşându-se de comunism. Au apărut o pleiadă de publicații și oricine a vrut a devenit ziarist. Încet-încet breasla s-a cernut şi s-a profesionalizat, au apărut patronii străini, cumpărarea ziariştilor în campaniile electorale din 2008 şi 2009.
A urmat declinul, pe fondul crizei financiare şi a managementului defectuos al unei profesii care n-apucase să se maturizeze. Astăzi presa este radicalizată, tabloidizată şi ameninţată, pe lângă restricţiile financiare, de expansiunea neaşteptată a internetului.
Un moment important al perioadei anilor 1990 este apariţia şcolii BBC la Iaşi, cu efecte imediate în presă, printre care reţeaua de presă locală «Monitorul», cu un reprezentnt la Vaslui purtând numele «Monitorul de Vaslui», care ulterior se va împărți în «Monitorul de Vaslui» și «Obiectiv de Vaslui». Odată cu şcoala BBC s-a făcut clar distincţia între informaţie şi opinie, rememorează Mircea Toma. 1
Un capitol aparte în istoria presei post-comuniste revine celor patru ani ai Guvernului condus de Adrian Năstase, anii 2000-2004, când s-au instituţionalizat două practici de control a presei: cumpărarea ziarelor şi atribuirea publicităţii de stat acelor titluri care erau favorabile puterii.

Aceşti ani au însemnat o instalare la cârmă a banului în presa locală şi vârful presiunilor politice şi tot atunci s-a născut conceptul de baron local, stăpânul absolut al județului care își va aexercita controlul total sau parțial asupra organelor de presă locale. Câteva exemple: Radu Mazăre, Dumitru Sechelariu, Marian Oprişan şi Nicolae Mischie.
Mecanismele de care încă suferă presa locală s-au evidențiat cel mai bine atunci: utilizarea banului public prin contracte de publicitate pentru cumpărarea unui conţinut favorabil şi utilizarea influenţei politice în presă, așa cum arată Ioana Avădani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent din Bucureşti.
Din 2007 a început degradarea jurnalistului ca persoană, lovitura brutală fiind dată în 2008-2009, în timpul campaniilor electorale de legislative şi prezidenţiale, în care presa a devenit din portavoce, actor în campanie. „Atunci a devenit evident faptul că presa achiesează la acest tip de jocuri”, spune Ioana Avădani. 2
Anul 2012 a adus o presă radicalizată, un amestec de presă serioasă cu tabloidizare, susţine Petre Mihai Băcanu. Degradarea conţinutului a fost accentuată de criza financiară, rezultând într-un ziarist îngenuncheat şi batjocorit în aproape toate instituţiile media, spune Mircea Toma. În plus, a rămas vie o patologie introdusă de Sorin Roşca Stănescu, care a condus ziarul «Ziua», şi anume folosirea şantajului ca instrument al ziaristului, la care apelează şi Dan Voiculescu, patronul trustului «Intact», completează Mircea Toma. Totuşi, rămân câteva insule de verdeaţă în presa locală, cum ar fi «Gazeta de Sud» sau reţelele de presă scrisă cu proprietari austrieci din vestul ţării. Astăzi presa are credibilitatea erodată şi are un statut social erodat, explică Ioana Avădani. Mai mult, ea suferă de pe urma managementului prost făcut în ultimele două decenii şi se regrupează în urma expansiunii neaşteptate a internetului. 3
Ion Cristoiu a născut două instituţii media care au făcut carieră: «Evenimentul zilei» şi «Expres Magazin». Cristoiu este responsabil de tabloidizarea presei. Într-un interviu relatează cum stăteau ziariştii în anii ’90 şi beau votcă şi inventau ştiri.
Articolul cu cel mai mare răsunet din această serie a fost cel despre găina care a născut puii vii. În numărul 390 din «Evenimentul zilei» (2 octombrie 1993) ziarul își informa cititorii: „Marți, 28 septembrie a.c. în curtea gospodinei Sevastița M., aflată în strada Vatra din Pașcani , județul Iași s-a întâmplat un miracol: o găină a născut doi puii vii, unul fără un picior și altul fără o aripă”, articol scris de Cătălin Ștefănescu. Totodată, «Evenimentul zilei» relata că găina fusese programată pentru tăiere din cauză că nu se mai ouase în ultimele 3 luni, dar, când a văzut minunea, bâtrâna s-a hotărât s-o cruțe pe găină. 4

După apariția articolului, ziarele «România liberă», «Ora» și «România Mare» au acuzat «Evenimentul zilei» de minciună. «România liberă» titra: „Sevastița nu există, galinaceele, nici atât” citându-l pe veterinarul-șef din Pașcani, Ion Bârsan, că nașterea de pui este doar atributul mamiferelor și că locuitorii de pe strada cu găina născătoare de pui vii nu cunosc nicio Sevastița în viață. 5

Ulterior, «Evenimentul zilei» a revenit cu poze ale găinii și ale proprietarei acesteia, acuzându-i pe cei care i-au criticat de invidie: „Motivele atacului le cunoaștem. Unul dintre ele este invidia unor ziariști lipsiți de talent, care privesc chiorâș succesul ziarului nostru. Din fericire pentru cititorii noștri și pentru noi, nu mor caii când vor câinii”. 6

La aproximativ o lună după apariția articolului «Evenimentul zilei» titra „Stăpâna găinii care a născut pui vii a ars de vie în propria casă”, cu mențiunea că „cu o lună înainte de a muri, bătrâna a fost terorizată psihic de reporterii ‹României libere› și ai unui post de televiziune necunoscut, care vroiau cu orice preț să o determine să declare că ziarul nostru a mințit”. 7 Cătălin Mihuleac, unul dintre ziariștii care a scris articole la «Evenimentul zilei» în seria cu găina care a născut pui vii a declarat că articolul a apărut din cauza presiunilor redactorului-șef de atunci, Ion Cristoiu care le cerea redactorilor în fiecare zi ca până la ora 14 să aibă 3 articole publicate, în caz contrar primind amenzi usturătoare. 8
„Jurnalismul, o profesie pe cale de dispariție”. Asta a fost concluzia Cristinei Liberis, senior editor externe la postul de știri «Realitatea TV». Jurnalista este convinsă că tinerii pot salva jurnalismul și asta doar cu condiția ca pasiunea pentru munca de teren și pentru informarea corectă și echidistantă să vină înaintea convingerii că presa este doar un business. Dacă suntem slugile ratingului și supușii audienței, jurnalismul, așa cum îl cunoaștem, nu are nicio șansă. 9

Și pentru această veche și respectată jurnalistă momentul 1993 este cel în care presa a alunecat spre tabloidizare, în ziua în care știrile din presa scrisă au început să fie inventate. «Evenimentul Zilei» al lui Ion Cristoiu și articolul de prima pagină despre „Găina care a născut pui vii” a fost momentul de cotitură. Presa tipărită a crescut în tiraj și o dată cu ea și minciunile și dezinformarea.

Independența față de politică și față de politicieni a presei și a jurnaliștilor de astăzi este aproape o utopie, în opinia Cristinei Liberis. 10

Pentru Andrei Oișteanu, membru al Grupului de Dialog Social, mass-media românească suferă de câtvea maladii: „manipularea, de­zin­formarea, tabloidizarea, fuga după rating (la rândul lui manipulat), practicarea catastrofismului socio-politic, inocularea spai­mei, ignorarea sau minimalizarea ade­vă­ratelor probleme ale societăţii, com­pli­ci­tatea ziariştilor cu politicienii sau cu oa­menii de afaceri, subordonarea excesivă a ziariştilor faţă de patronul de presă, şan­tajul de presă, linşajul prin mass-media al ‘adversarilor’, populismul, demagogia, ape­lul la naţionalismul de doi bani etc. Viciile care li se reproşează politicienilor le ca­pă­tă şi ziariştii. Sunt maladii contagioase, ca­re se transmit de la unii la alţii. Mi se poa­te replica faptul că presa din România nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât clasa politică şi societatea românească în general. Cred, totuşi, că presa ar trebui să fie mai bună decât societatea. Publiciştii sunt formatori de opinie care modelează societatea, şi nu invers. Ei ar trebui să im­pună principiile şi valorile după care so­cietatea se ghidează, să fie busola care ara­tă direcţia. Ei ar trebui să aibă curajul să spună adevăruri impopulare”. 11

Nici presa vasluiană nu a fost ocolită de acest fenomen al tabloidizării. În goana după cititori, ziarele locale vasluiene au marșat pe evidențierea extraordinarului, a fantasticului, pe comentarea aspectelor care țin de viața personală, intimă, a celor considerați a fi persoane publice sau chiar „mondene”.

În timp ce «Vremea nouă» s-a scufundat adânc în această practică, înțelegând să adune cititori prin titluri scandaloase de o șchioapă, «Obiectiv de Vaslui» s-a mulțumit cu preluare unor articole pe site-ul ziarului, articole din acea categorie a mass-mediei naționale considerată „tabloidă” sau „de can-can”.

Iată numai o scurtă trecere în revistă a titlurilor din cotidianul «Vremea Nouă» care încep cu expresia INCREDIBIL:

INCREDIBIL! Autoritățile sanitar-veterinare interzic capturarea maidanezilor – Vremea nouă, 23 aprilie 2013. 12

INCREDIBIL: Un primar cheltuieşte decontul profesorilor pe leafa rudei – Vremea nouă, 19 aprilie 2013. 13

INCREDIBIL: Husi, orasul fără niciun loc de muncă! – Vremea nouă, 17 aprilie 2013. 14

«Vremea nouă» atinge „excelența” în materie de can-can în martie 2013 atunci când, preluând, fără acordul posesorului, câteva fotografii de pe o pagină personală de Facebook, îl înfățișează pe directorul Curții de Conturi Vaslui, Vasile Popa, costumat în regina Margot în cadrul unui bal mascat, un concurs de măști organizat de Clubul Rotary Vaslui în scop caritabil. Articolul apare sub titlul «Recunoașteți personajul?» 15, conducerea ziarului simțind nevoia unei continuări în ziua următoare, odată ce articolul face senzație și este recublicat de întreaga presă „de profil” din țară.

Imagine și comentariile apar în toate publicațiile naționale recunoscute și chiar declarate a fi „de can-can”: «Libertatea», «Click» și «Can-Can».

„EXCENTRIC Vasile Popa, șeful Camerei de Conturi Vaslui, a lăsat mască o țară întreagă după ce a făcut publice pe Internet o serie de fotografii incendiare, cu tente mai mult sau mai puțin exhibiționiste. Chiar dacă și-n viața cotidiană Vasile Popa trece drept un tip spiritual cu ușoare note de excentrism, acum, directorul vasluian a șocat cu numărul său de travesti miserupist. Interesant este că după materialul de ieri, Vasile Popa și-a șters fotografiile excentrice de pe contul de facebook. Probabil a realizat că a ‘comis’ un umor mult prea profund pentru români și mulți au găsit în poziția sa mai mult grotesc decât spirit liber!”, scriu ziariștii de la «Vremea nouă» în cea de-a doua zi a „scandalului” „Directorul Margot”, cum și-au intitulat, cu mândrie, titlul de pe prima pagină. 16 

Doar «Monitorul de Vaslui» a reușit să se țină departe de acest trend, păstrând aparența unui cotidian „quality” preocupat de adevăratele probleme ale comunității.

___________________________________________________________

1 – „Presa postcomunistă: de la mesianism la tabloidizare”, de Oana Dan, «Adevărul», 26 februarie 2013, p. 5

2 – idem

3 – ibidem

4 – «Evenimentul zilei», nr. 390, 2 octombrie 1993, p. 1.

5 – «România liberă», nr. 1073, 8 octombrie 1993.

6 – «Evenimentul zilei», nr. 396, 9 octombrie 1993, p. 3.

7 – «Evenimentul zilei», nr. 491, 8 noiembrie 1993, p. 1.

8 – «Academia Cațavencu», „Oda de slavă – ‘Găina naște pui vii’”, nr. 8/2005 (2 Martie 2005), pag. 23.

9 – „Jurnalismul de informare, între tabloidizare și obediență politică”, antoniomomoc.ro

10 – idem

11 – „Dan Tăpălagă – Premiul GDS pe 2012. Criza presei şi maladiile mass-media în România”, «Revista 22», 19 martie 2013

12 – «Vremea nouă», 23 aprilie 2013.

13 – «Vremea Nouă», 19 aprilie 2013.

14 – «Vremea Nouă», 17 aprilie 2013

15 – «Vremea nouă», 18 martie 2013

16 – «Vremea nouă», 19 martie 2013

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here