Agale, județul Vaslui a ajuns primul la ceva: la porcării comerciale. Sau să spunem găinării publicitare?
Crescătorii și procesatorii de carne nu știu cum să mai facă să convingă pe cineva măcar că păsările vândute de ei vin direct de la țară, de pe dealuri și câmpii, unde respiră aer curat și se bucură de viață, și nu sunt crescute pe 10 centrimetri pătrați, îndopate cu anabolizante și tratate cu antibiotice, ca și cum ar sta să moară în fiecare zi.
Cei care au încercat primii să inducă ideea că puii lor au fost odată vii cu adevărat au fost cei de la «Transavia» cu reclama „Zboară puiule, zboară”, care trebuia să convingă consumatorii că vând „Pui atât de proaspeți încât par vii”. Era vorba despre un pui frumos dezvoltat și viu colorat, pe care un copil îl ia din galantar, fuge afară și îl aruncă în aer ca să zboare. Puiul nu zboară, ci cade dezolant pe caldarâm cu zgomot de bășică spartă. Dacă ar fi fost viu, ar fi avut mult de suferit, sărmanul. Noroc că nu a fost niciodată!
Vine apoi «Agricola» Bacău, care merge mai departe și dau naștere „Puiului fericit”, după moarte, ce-i drept, pentru că probabil ajunsese într-un paradis al puilor. Dacă în reclamă bietul pui era fericit înghesuit într-o pungă de plastic fără cap și fără organe interne, oare cum s-o fi simțit în timpul vieții? Bine măcar că nu a mai fost pus să zboare, ăsta chiar nu avea nicio șansă…
De la apariția „Puiului fericit, hrănit ca la carte” parcă au înnebunit toate orătăniile. Au apărut „Cocoșul fericit”, „Găina fercită”, „Curcanul fericit”, „Struțul fericit” și nici măcar oul nu a putut rămâne indiferent: „Oul fericit”, după găină.
Preocuparea pentru buna dispoziție a păsărilor a mers și mai departe: „Peneș Curcanul” a avut grijă ca E-urile să nu se afle decât în denumirea lor. Nu le-au putut scoate, pentru că altfel ar fi fost „Pnș”, „și stresam curcanul”.
Moldovenii au scornit însă o porcărie zdravănă! «Sagem», un „pui” de-al lui «Safir» înregistrează marca „Zdravăn moldovenesc”. Un pui de poveste, care într-un județ deprimant precum Vasluiul, sărac și lipsit de posibilități pentru oameni, trebuie să fie cea mai fericită ființă în viață. „Zdravăn”, pentru că asta îi este numele, este un „pui fălos, rodnic și spornic”.
Dar nici nu ar putea fi altfel, pentru că grija pentru fericirea lui a atins deja în Vaslui patologicul, încât ajungi să te întrebi cum a putut fi ucis, până la urmă. Răspunsul este, probabil: din dragoste nebună! Se întâmplă la Vaslui…
Puiul „Zdravăn Moldovenesc” nu este un pui oarecare. El are site, are cont de Facebook, Google, Youtube și adresă de mail, bineînțeles. Dar în primul rând el are o „poftă de mâncare” și o „poftă de viață” zdravene, pe care e dispus să ți le împrumute, dacă îl cumperi și îl mănânci.
Acum îl găsești „roș în obraz de frumos și de sănătos”, dar „povestea lui Zdravăn Moldovenesc începe odată cu povestea poftei, în sătucul Safir”, „i-am dat lui Zdravăn să mănânce numai bucate alese, nici prea mult, nici prea puțin, cât știm noi că-i trebuie puiului de găină pentru a-și pune gușa la cale”, „l-am lăsat neînghesuit, să aibă loc să stea în tihnă, 12 ceasuri pe zi, cu moțul la lumină și încă 12 culcușit pe pat de paie și cojițe de floarea soarelui”. Ce mai, o viață lipsită de griji și plină de bucurii, de o asemenea fericire încât pare firesc să-și piardă capul la un moment dat, chiar dacă se întâmplă prin tăiere.
Un singur defect are, este „mai țărănesc”. E moldovean, nu ai ce-i face!
„Noi, moldovenii, am crescut puiul, de felul lui mai ţărănesc, de când era cât un boţ de mămăligă şi până când a ajuns zdravăn şi năzdrăvan. L-am crescut agale, cum cere tradiţia, cu drag, poftă şi mult păpuşoi. Am făcut tot numai cu mâinile curate, fără ocolişuri şi fără gânduri ascunse, să crească puiul cum scrie la carte. După 61 de zile şi oleacă, aşa roş în obraz de frumos, de gustos şi de sănătos ce era, l-am lăsat pe Zdravăn, puiul nostru de moldovean, să plece la oraş, să readucă pofta de viaţă şi de mâncare şi la casa matale”.
Plecat de la țară și ajuns la oraș la maturitate „roș în obraz” (adică plin de coloranți), Zdravăn e foarte educat (pentru că a fost crescut „cum scrie la carte”, adică după tehnicile de creștere de astăzi) și foarte sincer („fără ocolișuri și fără gânduri ascunse”). Dar nici nu ar avea ce ascunde. Doar nu a fost crescut ca toți ceilalți pui din comerț, cu anabolizante și antibiotice…
