Buzatu, calamitatu’

0

Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Vaslui, a fost afectat personal de seceta din 2015. Şi el, dar şi familia, fiul, Tudor Buzatu, au depus cerere de despăgubire pentru 15 hectare calamitate de secetă, pe care le-a arendat în comuna Ştefan cel Mare. Şeful de la CJ are în arendă o suprafaţă mult mai mare şi spune că doar în asociere de tip cooperativă stă puterea fermierilor de a rezista unor asemenea ani neprielnici.
„Pagubele pe care le-au suferit producătorii agricoli le creează dificultăţi pentru reluarea ciclului agricol în viitor şi orice sprijin ar fi benefic. Sperăm că, la fel ca în alte situaţii, în care s-au găsit fonduri pentru a fi compensate pierderile, şi de această dată Guvernul şi Ministerul Agriculturii vor propune nişte măsuri compensatorii. Datoriile producătorilor agricoli către furnizorii de servicii sunt foarte mari, iar fără măsuri de sprijin, se vor afla într-o dificultate extremă” – Dumitru Buzatu.
Oricât de greu ar fi de crezut pentru unii, preşedintele CJ Vaslui zice că se gândeşte mai mult la alţii, decât la sine, cel puţin în această privinţă. Aşa cum a explicat, unui producător mare sau celor care s-au asociat le este mult mai uşor să treacă peste un asemenea an secetos, cum a fost anul agricol 2015. Micul fermier însă se va găsi în situaţia de a fi investit mai mult în lucrările agricole decât va scoate la recoltă.
„Trebuie să facem un efort de asociere între diverşi producători agricoli şi să fie înfiinţate cooperative agricole. Prin intermediul cooperativelor, terenurile vor putea fi lucrate grupat, în parcele mari, înfiinţarea culturilor agricole se va face respectând lanţul tehnologic, se vor putea utiliza soiuri rezistente la secetă. Este clar că, în ultimii ani, sunt condiţii dificile în agricultură şi trebuie să ne adaptăm acestor situaţii speciale de activitate. Agricultura are un mare potenţial la nivel local, fiind una din activităţile specifice zonei” – Dumitru Buzatu.

Doar asocierea, crearea unor cooperative ale agricultorilor, poate salva ţăranii în aceşti ani, dar, la fel de important, va duce automat la o regândire a modului în care se practică agricultura în judeţul Vaslui, inclusiv prin însămânţarea unor culture sau soiuri mai rezistente la secetă. Asocierea nu trebuie să mai sperie, ca în trecut, după desfiinţarea CAP-urilor, ci dimpotrivă. De data aceasta, pământul va rămâne oamenilor.
„Pentru acoperirea piederilor provocate de seceta din acest an, una din soluţiile viabile pentru recapitalizarea producătorilor agricoli este acordarea unui ajutor financiar din partea Guvernului. Cele mai lovite zone din judeţ au fost comunele de pe Valea Prutului, dar şi Ştefan cel Mare, Vultureşti până dincolo de Negreşti etc. Practic, în aceste zone, în perioada aprilie – iunie nu a plouat deloc, fiind afectate grav culturile de soia, orzoaică, porumb, grâu” – Dumitru Buzatu.

Ultimul CAP din România

Că Dumitru Buzatu are dreptate o demonstrează cu prisosinţă, „ultimul CAP din România”, cum i se mai spune, Combinatul Agroindustrial (CAI) Curtici, din judeţul Arad.
CAI Curtici a luat fiinţă imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP din localitatea arădeană. Cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism.
În 1987 inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP «Lumea Nouă» din Curtici, pentru ca, în 1989, să aibă deja performanţe: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit şi a deschis şi o brutărie în sat.
După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea CAP-ului cu noii proprietari de terenuri, foşti agricultori cooperatişti.
„E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asocialţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii.
Acum Cooperativa Agroindustrială funcţionează în sistem de holding, ţăranii deţinând participaţii în două societăţi cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari, care lucrează 7.500 de hectare de teren.
Pământul nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni sau urmaşilor, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul CAP-ului comunist. Doar că acum primesc parte din câştig. În medie, fiecare are cam trei hectare.
CAI Curtici are terenuri, ferme de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes. Are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor, anual, câte 1.500 de kilograme de grâu la hectar – un record naţional – iar tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună, în sezon. Cei de la Curtici nu au probleme cu seceta. Poate exemplul lor va fi de folos şi pe meleagurile vasluiene!

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.