Poți să iei oricare emisiune a așa-ziselor ”posturi de știri” din România și va fi vorba despre același lucru: doi, trei, șase, cât mai mulți analiști sau simpli comentatori ocazionali așezați în jurul unei mese cărora ceea ce li se pare că fac este să „dezbată” un subiect sau mai multe, de-a valma sau pe măsură ce apar.
Dex-ul nu a îndrăznit, în unica sa utilizare a acestui termen, „dezbatere”, să nu dea sensul unui interes general, interes obștesc acestei acțiuni de analiză amănunțită, discutare, așa cum o fac cu dezinvoltură moderatorii răstiți. Și ei „dezbat”, nu fac altceva decât să „dezbată”, de la nu-știu-ce eveniment din viața vreunei noi și mărunte vedete, până la declarațiile unui proeminent savant care mai dă omenirii câțiva anișori de existență, totul e egal pentru ei, sunt doar subiecte de „dezbatere”.
O declarație a unui oarecare politician despre altul, ce a făcut sau spus, poate căpăta, deodată, un interes național pentru analiști și comentatori, și nu doar pentru a fi trecută în revistă, ci pentru a fi analizată, și morfologic și sintactic, dacă e cazul, pentru a fi luminată și pentru a i se face un istoric, pentru a se face comparații cu situații similare din trecut, pentru ca analiștii să poată evidenția că au cunoștința tuturor conflictelor anterioare sau a unor asemănătoare din zbuciumata istorie democratică a țării. Și tot absurdul acesta se desfășoară sub umbrela unui presupus interes al publicului față de toată această trăncăneală. De ce ar avea publicul vreo curiozitate măcar în privința istoricului unui conflict dintre doi politicieni, de ce l-ar interesa vreun presupus joc de culise pentru putere la vârful unui partid, de ce l-ar interesa manevrele timpurii ale vreunui lider pentru a fi ales președintele la viitorul congres al partidului?! De ce?!
Nu există niciun motiv concret sau de bănuit măcar. Însă abia în astfel de subiecte analiștii și comentatorii, moderatorii se produc cu adevărat, abia astea îi suscită și surescită, mai mult decât orice miting popular sau situație socială.
Toate emisiunile însă poartă titluri cât mai populare, de ai spune că antrează mase întregi. Și asta își și propun, este adevărat, să le antreneze, dar în fața televizorului, nu în subiectele lor, care nu le afectează, mai mereu, cu nimic. Moderatorii sunt întotdeauna niște oameni care nu au nicio legătură cu realitatea generală, au una strânsă și permanentă doar cu realitatea lor. Iar oamenii cinstiți, corecți și care mai și muncesc continuă să asculte aceleași jigodii cărora nu le pasă de ei și pentru care orice situație este un „subiect”, o „temă”.
Dacă citești prezentările emisiunilor de pe Antena 3, de exemplu, „specialiștii în știri” „afiliați la CNN”, fiecare dintre această prezentare este practic o ironie la adresa emisiunii respective.
La „Se întâmplă în România” moderatoarea „va analiza pentru telespectatori știrile care tocmai se întâmplă”. Asta ar fi cu adevărat o performanță, pentru că orice eveniment devine știre cel puțin câteva minute mai târziu. Dar poate că „tocmai” nu înseamnă aici ce înseamnă „tocmai” de obicei… „Vor fi prezentate atât deciziile importante și declarațiile tari ale liderilor politici, sindicali și decidenţilor din economie, dar și opiniile celor afectați direct de acestea”. O opinie a celor afectați?! Când s-a întâmplat asta?!
Toate prezentările sunt pe același calapod, cuprind comentarii, analize și siteze și promit să se întâlnească undeva, într-un punct anume cu realitatea, și nu-i „în loc luminat, în loc cu verdeață”.
Ruptura nesimțită din partea ”vedetelor” postului devine parcă cea mai străvezie încă din titlul unei emisiuni. Despre „Q&A” e vorba. Ce dracu înseamnă asta?, s-ar întreba mai toată lumea. Pe când întrebarea corectă este: What the fuck does that mean? Well… Coming up.
„Q&A” înseamnă „Questions and answers”, acolo unde se vorbește către public engleza, bineînțeles. În România nu înseamnă nimic, decât un format de emisiune de televiziune copiat, în lipsa cheală de idei proprii, de la ABC TV, din America, de udne altundeva?! Asta pentru ca unii să-și închipuie că fac televiziune „de știri” și „de actualitate”, după model cât se poate de ”occidental”, în România, într-o realitate a lor, înconjurați de cei asemeni lor și discutând despre ceea ce îi interesează pe ei.
Din păcate mai există încă destul de multă lipsă a simțului realității și de partea cealaltă încât să-și mai găsească privitori care cred că îi privește ce se întâmplă pe ecran…
Citește și: Ruptura nesimțită I Tot mai mulți oameni, dintre cei care gândesc, care au gândurile lor (e important de precizat), devin convinși că ce se întâmplă astăzi în România a trecut deja de ridicol și de absurd, noțiuni observabile și cuantificabile parcă cumva. Că ăștia de la televizor au luat-o razna și că e televizorul lor...
