La sfârșitul lui iunie 2015, Guvernul României a dat un ordin, a făcut ceva pentru ca copiii (îmi păstrez afirmația!) de părinți revoluționari să meargă în tabere de odihnă, în semn de recunoștință pentru faptul de a se fi născut copii de revoluționari, cărora toți ar trebui să le fim recunoscători, sau nu?, că au fost revoluționari într-o seară de sâmbătă spre duminică sau mai târziu.
Și Guvernul României a scris așa în al său ordin la articolul 1, aliniatul 2: „Vârsta maximă a copiilor pentru participare în tabără este de 26 de ani”.
Acesta este Guvernul României, care atunci când își propune să facă ceva… schimbă și vârsta maximă a copiiilor, cu maximum de competență. Sau e mai degrabă invers? Prost, prost, da’ hotărât!
Vârsta de 26 de ani coincide evident cu vârsta ”democrației românești”, cât a trecut de la Revoluție, perioadă în care cuvântul erou a fost golit de sensul de sacrifiu dezinteresat pentru binele celorlalți și ajuns o calitate pe care ți-o dorești… dacă se plătește bine. Așadar, e foarte posibil ca în viitor vârsta maximă a copiiilor să crească pe măsură ce ne depărtăm de Revoluție. Doar un singur lucru e sigur: cei care s-au născut înainte de Revoluție nu vor mai fi niciodată copii! Și nici eroi nu vor putea fi niciodată. Lor nu le rămâne decât să fie niște nostalgici ratați, iar în momentele de melancolie să recite cel mult versurile din «Noi în anul 2000» și să se întrebe cu ce au greșit: „Suntem copii, însă vom ști/ Să facem țara ca primăvara/ Și mâine/ Vom reuși,/ Că vă suntem copii./ Urmând povața/ Vom face viața/ Îndelungată și minunată/ Și-atuncea niște eroi/ Vom deveni și noi.”
Ca să nu avem nicio îndoială că e vorba despre copii în sine și nu despre copii de părinți, revoluționari, cum s-ar putea crede, primul articol vorbește despre „vacanță școlară și universitară” și „copii preșcolari, elevi sau studenți”, iar următorul despre „locuri în taberele școlare”, despre „participarea copiilor menționați la articolul 1”, iar articolul 3 despre „cazarea și masa copiilor”.
Prin urmare, poți să fii copil la 26 de ani dacă ai avut norocul să ai un părinte care se numește astăzi „revoluționar”.
Documentul oficial care îi trimite pe acești copii în tabere este Ordinul nr. 82/2015 privind aprobarea Protocolului încheiat între Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Ministerul Tineretului şi Sportului privind trimiterea în tabere de odihnă a copiilor ai căror părinţi deţin certificate doveditoare ale calităţii de revoluţionar eliberate în temeiul Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.
Până la urmă, de 26 de ani, toți suntem niște copii, plini de uimire atunci când ne uităm către ”eroii” noștri care fac legi și dau ordine.
„Sîntem copii./ De-acum vom fi/ Plini de uimire,/ Plini de iubire./ Cu ochii vă urmărim./ Știm de pe-acum/ Ce ne-așterneți la drum./ Nenumărate/ Flori și palate./ Să-avem noi mine/ Aur și pine./ Voi sînteți niște eroi,/ Dar într-o zi și noi.”
