Pe 18 septembrie 2013, Australia a declanșat operațiunea «Suveranitatea frontierelor» – era a doua zi după alegerea ca prim ministru a politicianului de dreapta Tony Abbot. Această operațiune – o «Mare Nostrum» ca în Mediterana, dar pe invers (nu-i aduce pe invadatori, ci îi respinge) – a stopat complet fluxul imigrației clandestine. Dacă doar în primele 8 luni ale anului ajunseseră în Australia (aflată sub conducerea unei guvernări de stânga) 15.000 de clandestini, alți cateva sute murind înecați în apele oceanului, de atunci nicio navă a traficanților indonezieni nu a mai străpuns blocada și niciun clandestin nu a mai murit în apele teritoriale ale Australiei!
„Nu! Sub nicio formă nu vom transforma Australia în căminul vostru”, a fost mesajul transmis de noul guvern australian imigranților irakieni, pakistanezi, afgani și somalezi care, având drept unic bagaj “minunata” lor cultură, veneau la bordul barcazelor indoneziene, hotărâți fiind să ocupe treptat continentul australian. Nu reușiseră, pentru că nici nu încercaseră, să transforme Afganistanul, Somalia, Pakistanul sau Irakul într-o Australie, dar cu siguranță puteau reuși foarte ușor, daca li se permitea, să “civilizeze” Australia – făcând-o să arate asemenea mirificelor pământuri din «O mie și una de nopți» pe care tocmai le părăsiseră. Adică, să facă cu Australia ceea ce fac acum din Europa.
„Nu contează cine sunteți și de unde veniți, fără viză nu vă puteți stabili în Australia”, avertizau guvernanții de la Canberra, în timp ce în mass-media era publicată o bandă desenată care înfățișa periculosul voiaj al unui clandestin, din Afganistanul natal și până într-un centru de detenție aflat pe o insuliță pierdută în valurile oceanului Pacific – loc destinat clandestinilor drept cămin provizoriu, de autoritățile australiene, înaintea expulzării.
Da, insulele Manus și Nauru, vecine cu Papua-Noua Guinee, au fost desemnate drept „centre de primire” pentru cei care erau prinși în momentul în care forțau frontierele maritime ale Australiei.
Din 2013, chiar și cei cărora li se rezolvă favorabil cererea de azil nu mai primesc dreptul de se a instala în Australia, ci rămân blocați în arhipelagul ei! „Sindromul coloanei a cincea” – pe care internaționalist-socialiștii de la Bruxelles și complicii lor din “dreapta” europeană îl afișează cu atâta mândrie – nu se manifestă atât de vizibil pe continentul de la antipozi. Australia este încă o națiune și nu un teritoriu multicultural, un fel de Turn Babel continental cu porțile vraiște în fața „dreptului la liberă circulație”, ca Uniunea Europeană.
Modul în care au înțeles australienii să trateze valul expansionist al imigrației musulmane a provocat reacția gang-ului islamo-socialist, ce-și are sediul în Manhattan, pe malurile East River-ului. Să nu-i cazezi imediat pe clandestini în hoteluri, să nu-i treci pe ajutoare sociale și hrană halal și să nu le acorzi dreptul de a părăsi liber centrele de plasament pentru a viola și jefui nestingheriți pe străzile marilor orașe, ca-n Europa, ci să-i ții în așteptarea expulzării, pe rație, în centre de detenție, pentru că au trecut ilegal frontiera – asta-i tortură!
Într-un raport care a fost înaintat Consiliului ONU pentru Drepturile omului – unde Mauritania sclavagistă este vicepreședinte, iar Sudan, Rusia, China, Cuba și Azerbaidjan membri -, raportorul special al Națiunilor Unite, adică Liga Arabă și Organizația de Cooperare Islamică, a estimat că Australia a violat convenția contra torturii și a încălcat grav drepturile omului! ONU a mai adăugat un pol axei mondiale a răului! Era Israelul, acum e și Australia! Așa se întâmplă când nu vrei să te lași cucerit!
Premierul Tony Abbot a replicat: „Cred cu adevărat că australienii s-au săturat să primească lecții din partea Națiunilor Unite, mai ales ținând cont de faptul că noi am oprit sosirea vapoarelor, adică am pus capăt deceselor pe mare”.
Din septembrie 2013, marina militară australiană dirijează ambarcațiunile ce încearcă să treacă granița apelor australiene spre țara din care au plecat: Indonezia musulmană. Totodată, Tony Abbot și-a manifestat intenția de a cumpăra de la propietarii lor, la un preț bun, vechile ambarcațiuni pescărești indoneziene, dar și de a acorda recompense indonezienilor care furnizează informații despre rețelele de traficanți. Aceste măsuri au nemulțumit Jakarta, președintele Susilo Bambang acuzând guvernul australian că-i violează teritoriul!
Ce a făcut Europa socialistă în timpul ăsta? Cum a încercat ea să oprească, din 2013, invazia imigrațională? În primul rând a creat o agenție – Frontex! Pentru supravegherea, și nu păzirea, frontierelor europene! I-a dat un buget și un sediu… la Varșovia. Să apere, de acolo, Europa de o potențiala invazie a barbarilor ucrainieni, ruși și belaruși! Așa s-a ajuns ca imigrația ilegala în Uniunea Europeană, în 2014, să fie mai mare cu 250% decât cea din 2013!
În UE au pătruns în 2014 274.000 de clandestini, dintre care peste 200.000 au traversat Mediterana plecând de pe coastele Libiei. Colaborarea dintre marina militară italiană, implicată în operatiunea «Mare nostrum», și traficanții islamiști libieni a funcționat ireproșabil. Aceștia au ajuns să sune pe mobil Garda de coastă italiană, atunci când plecau din port, pentru a fi întâmpinați de aceasta în vederea preluării „încărcăturii”. Se realiza astfel și o substanțiala economie de combustibil, navele libiene nemaifiind puse în situația să traverseze toată Mediterana!
Doamna Cecile Kashetu Kyonge, fost ministru al integrării în guvernul italian, care a jucat un rol esențial în decriminalizarea imigrației clandestine în Italia, a fost desemnată raportor al Uniunii Europene în domeniul imigrației din partea influentului grup al Socialiștilor și Democraților europeni. Așa cum progresiștii americani cer legalizarea drogurilor, pentru a da lovitura de grație cartelurilor de traficanți, socialiștii și progresiștii europeni cer legalizarea imigrației, pentru a-i lovi decisiv pe traficanții de ființe umane. Ambele cerințe duc la dezastru, dar autorii lor rămân cu satisfacția că au fost respectate ad litteram drepturile omului!
Presa socialistă franceză – în 2014, 10.000 de eritreeni și somalezi veniți din Italia au fost reținuti pe Coasta de Azur – cere declararea Europei „pământ al imigrației”, iar politicienii europeni se gândesc la înființarea, în 2015, a unei flotile europene care să transporte în siguranță la destinație milionul de musulmani din Africa subsahariană – aceștia își așteaptă disciplinați rândul la traversare pe țărmul libian. După moartea, de la începutul anului, a peste 1.500 de clandestini în apele Mediteranei, bugetul unei agenții inutile – Frontex – a fost triplat inutil. În condițiile acestea, în 2015, Mediterana va fi traversata, probabil, de peste jumătate de milion de imigranți.
Nu mai contează că marea majoritate a francezilor și italienilor sunt de acord cu o intervenție militară în Libia și un blocus naval, care să puna capăt imigrației clandestine. Elitele colaboraționiste au decretat deja că popoarele vorbesc prostii, asemenea politicienilor extremiști – xenofobi, rasiști și islamofobi – ce bruiază cu prezența și intervențiile lor funcționarea cordialei antante politice ce apropie stânga și “dreapta” europeană.
„Nu contează cine sunteți și de cât timp sunteți aici! Sub nicio formă, Europa nu va mai fi numai căminul vostru!” – acesta este mesajul pe care-l transmit europenilor, administratorii politici ai noului Turn Babel.
Autor: Bogdan Calehari
