Am fost făcut să n-am
Pe acest pământ nimic,
Ca pasărea pe ram
Cobor și mă ridic.
Pe ziduri de cetăți
M-am îndârjit să lupt,
Pândar de bunătăți
Din care nu mă-nfrupt.
Și, frunte de voinici,
M-am războit cu zmei
Să ocrotesc pitici
Batjocorit de ei.
Iar dragostea de neam
M-a-nflăcărat să-i cântec
Moșia unde n-am
Doi pași pentru mormânt
Și pentru-aceasta fac
Osânda cea mai grea.
Nici zdreanța-n care zac
Nu e măcar a mea.
Dacă-am avut fârtați
De luptă și de dor,
Se bucură-ncântați
Că mor în locul lor.
Și dacă-am fost poet
Și luptător pe rând,
Sunt astăzi un scelet
Ce spânzură de-un gând
Mă-nvârt, pe cât mai știu,
Ca piatra morii-n loc
Și macin un pustiu
Sub vântul Nenoroc.
La geam, grilajul des
Rânjește guri de fier
În semn că pot să ies
Cu sufletul spre cer.
C-am fost făcut să n-am
Pe-acest pământ nimic,
Ca pasărea pă ram
Cobor și mă ridic.
