Deviza unui politician veritabil

„Voi face tot ce îmi dă personal un beneficiu”

Există doar câteva idei cu valoare de principiu care ar trebuie neaparat înscrise cu litere de aur, unitatea de măsura a politicianului român, sau de tinichea, în cartea morală, sau mai degrabă amorală a democrației românești post-comuniste. În materie de politică externă se detașează ca elocință expunerea „magistrală” a președintelui României Traian Băsescu referitoarea la activitatea de sugere a unui anumit organ pe măsura unui mare licurici. „Decât să sug de la mai mulţi licurici mici, mai bine o sug de la un licurici mare” – Traian Băsescu.

În materie de politică internă trebuie să reținem și să prețuim cum se cuvine expozeul motivațional al politicianului George Becali din octombrie 2012.

Înainte de alegerile din 2012, Becali a anunțat posibilitatea de a intra în PNL ca nimeni altul, expunând, odată cu asta, și motivațiile proprii pentru o asemenea acțiune.

Sunt de apreciat pentru valoarea lor de principiu universal aceste motivații, sinceritatea din exprimarea lor este de reținut, pentru că acest om simplu, necultivat, necizelat politic, ajuns bogat și, odată cu asta, ”politician”, a spus public ceea ce alții, mai toți, se străduiesc să ascundă cel mai mult și cel mai bine.

Confruntat cu o alegere doctrinară, principială, extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, în mod teoretic, între ceea ce se numește la noi ”liberalism” și ”naționalismul autentic”, Becali a avut de spus doar atât: „Voi face tot ce îmi dă personal un beneficiu (…) Pentru mine voi candida de acum încolo. Oricine îmi poate rezolva problemele mele personale, merg oriunde. Nu sunt ipocrit. Oricine îmi asigură un post de europarlamentar, mă duc cu forţele mele şi cu armele mele toate”.

Tocmai această lipsă de ipocrizie este de apreciat! Sub cuvintele de mai sus se pot aduna cei mai mulți, dacă nu toți politicienii de ieri și de azi ai României, toți traseiștii, toți semnatarii de alianțe ai tuturor partidelor care au fost în pat toate împreună, dar pe rând, întreg PDL-ul de ieri (socialiști, populari și de dreapta, în timp), dar și toți socialiștii supercapitaliști ai PSD-ului în frunte cu ”onorabilul” Ion Iliescu, primul care a renunțat la „idealurile nobile ale comunismului” din aceleași motive, se pot aduna toți liberalii din PNL care acum nu mai sunt „liberali europeni”, ci „populari europeni”.

„Nu cred că am să candidez în decembrie, cum îmi expiră mandatul candidez pentru alt mandat, cât mă costă campania? Nu e puțin lucru să fii europarlamentar. Iar eu o să fiu tot timpul deputat, senator, până când voi muri. Europarlamentare, locale… Cât mă costă? 5 milioane de euro, plătesc 5 milioane de euro și mă fac deputat. Și 10 milioane plătesc în ceea ce vreau eu”. 
Necizelat, rudimentar, prostește de sincer penru ceilalți, Becali exprimă clar, scoate la lumină un tipar de gândire pentru cei mai mulți dintre așa-zișii ”oameni politici”, care se bazează pe avantajul personal sau de grup, un tipar de gândire al celor care investesc în ei sau în partid atăzi pentru a-și maximize pentru viitor investiția prin funcțiile pe care le vor câștiga. Și „Gigi”, în același mod cât se poate de „firesc”, a deprins că politica funcționează în România pentru toți întocmai cum a descris el, fără alte complicații inutile, așa cum nu va putea decât să-i confirme și viitorul său șef de partid: „Eu am vorbit cu domnul Antonescu, mi-a spus aşa: ‘Gigi nu vreau să iau eu hotărârea, din punctul meu de vedere, eu vreau’ (…) I-am spus, ca simplu membru PNL vin cu un sediu care costă 1 milion de euro, cu 2- 3% simpatie, vin cu imaginea mea şi nu vreau să candidez. Intru în lupta electorală în decembrie, numai dacă mi-o cer ei, dacă este nevoie să lupt. I-am zis lui Crin Antonescu: ‘Dacă vin în PNL, eu cred că tu vei fi preşedintele României, dar nu 100%. Eu cred 95% că vei preşedintele României’.  (…) Ca să pot să îl scot, ca să iasă Crin Antonescu preşedinte, aş cheltui 10 milioane. (…) Vreau doar un post de europarlamentar peste 2 ani şi, peste încă un an jumătate sau doi, să candidez, la parlamentare pentru România”.

Alții își înfășoară opțiunile oportuniste într-o uriașă corolă de „valori”, concepte, „filosofie politică”, principii, „idei politice”, „orientări docrinare”, observații și concluzii. Alții caută cu tot chipul să-i facă pe ceilalți să creadă că este vorba despre cu totul altceva. Becali însă descrie în cuvinte simple și pe înțeles, pentru toți, modul în care funcționează sistemul, modul în care își recrutează sistemul actorii: „Eu aştept săptămâna asta un răspuns de la PNL. Dacă nu, şi astăzi m-a sunat domnul Funar, o să am o întâlnire cu domul Funar şi cu domnul Vadim. De o săptămână mă tot cheamă la telefon şi am spus că nu pot să mă văd pentru că nu am un răspuns de la PNL. PNL nu a dat răspunsul. Înseamnă că nu au niciun fel de intenţii cu mine şi cu PNG. Şi mă voi întâni. Voi face tot ce îmi dă personal un beneficiu. (…) Cred că o sa fac o combinaţie cu PRM. Să găsim o soluţie fără alianţă, pentru că ar creşte pragul la 7%. M-am gândit să candidez în străinătate, să reprezint românii din diaspora”.

Becali nu a avut limite ”doctrinare”, cum nu au avut nciodată nici ceilalți: „Eu nu mai am ambiţii politice mari. Ce am? Un 2-3% PNG. Sunt conştient că nu mai pot politic să fac la nivel naţional, dar vreau pentru mine. Voi candida. Că vreau pentru mine titlu: Becali senator. Pentru mine voi candida de acum încolo. Oricine îmi poate rezolva problemele mele personale, merg oriunde. Nu sunt ipocrit. Oricine îmi asigură un post de europarlamentar, mă duc cu forţele mele şi cu armele mele toate”.