„România nu poate fi salvată de clasa politică”

2

Dan Puric la interviu„România nu poate fi salvată de clasa politică! În primul rând clasa politică nu trebuie salvată. Clasa politică trebuie să îşi trăiască decesul. E ca şi cum ai salva un virus de la moarte. Ceea ce se poate salva e poporul român, iar poporul român se poate salva prin atitudine, iar această atitudine vine de la nişte oameni care sunt conştienţi… Într-un fel poate şi criza este bună, pentru că lovind puţin aşa poate mai conştientizează, iar o populaţie conştientizată devine popor. Nu mai e masă de manevră. Dacă nu se va întâmpla asta avem toate şansele să dispărem. Nu ne salvează azi în România nici Fondul Monetar Internaţional, nici Banca Mondială. Ne salvează o atitudine demnă la nivel de popor. Ăştia fac experienţe pe noi” – Dan Puric.

„Ordinul, la momentul ăsta, este suspiciunea. Ordinul este să se creeze haos. Haos economic, distrugerea liderilor spirituali. Înainte era cooperativizarea, acum e privatizarea forţată care a dus la pauperizare, distrugerea învăţământului şi a culturii. Astea sunt făcute pe un program. Şi dacă la asta adaugi chestia asta şi le distrugi oamenilor intimitatea, posiblitatea de a-şi crea o lume intimă, nu e decât finalul… Ei pot să asculte telefonul, dar nu pot să asculte inima oamenilor. Când o să-l asculte şi pe Dumnezeu, atunci mă predau. Când gândurile unui om faţă de Dumnezeu vor fi ascultate, atunci eu vin şi mă predau şi zic că pentru poporul ăsta nu se mai poate face nimic. Până atunci rămân pe barricade”.

„Că se ascultă telefoanele în România nu este o noutate, eu cred că este o tradiţie moştenită, de la securist la securist şi de la curios la curios. Atunci se trăgea cu urechea, acuma se trage cu ochiul… Ce să le facem? E un lucru de care sigur că se jenează. Este un atac la intimitate. Sigur că, pe de altă parte o să-ţi spună că acest atac la intimitate este bun pentru că el previne infracţiuni şi că e vorba de securitatea naţională. Dar securitatea naţională nu stă în ascultarea telefoanelor particulare ale oamenilor din clasa medie. Dar ce poţi să faci?! Aste e. Te revolţi şi asta e. Oricum, nu sunt decât zvonuri…

Pe mine, oricât de mult m-ar asculta, până şi telefonul ăsta pe care vorbesc acum, nu e decât o posibilitate de a învăţa anumite lucruri. Despre faptul că e un atac la intimitate, că ei sunt vânduţi. Ar avea posibilitatea să înveţe… În rest, ce să asculte? Că am secrete de stat? Că vreau să dau vreo lovitură? Dar întrebarea e: ‘Aveţi siguranţa că ele sunt ascultate?’. Aici e toată problema. Că e aşa, o loterie. În România se merge foarte mult pe ‘se aude că…’. Poţi să acuzi pe nedrept serviciile secrete. În clipa în care aveţi dovezi clare, atunci devine un cap de acuzare, pentru că e un act de spargere a unei intimităţi.

N-ai cum să ştii sigur. Dar, repet, dacă s-ar întâmpla, ăsta ar fi comentariul meu, că este un atac la intimitate. Şi ar fi ceva ilegal. Neconstituţional. Iar ce se întâmplă acum în România, cu stenograme şi alte cele. Astea ţin nu de siguranţa naţională, ci de ne-siguranţa naţională. Statul Român nu mai are o siguranţă, o certitudine şi o autoritate. E o luptă între diferite aripi, care se denunţă reciproc în numele adevărului. Dar să nu facem un caz, că asta nu se întâmplă numai în România. Peste tot, şi mai ales în state care şi-au făcut din ascultarea telefoanelor o lege statală.

Dar ceea ce se întâmplă în România, lipsa de coagulare, ele sunt simptomatice, iar faptul că se denunţă reciproc cu ce salarii infernale au iarăşi e o chestie simptomatică şi nu serveşte nimănui, pentru că pentru că niciuna din aceste alternative nu există. Este o situaţie în care în piaţa publică se pârăsc reciproc. Când spune academicianul Moisil zice aşa: ‘Când se ceartă doi academicieni nu află nimeni, dar când se ceartă două florărese află tot oraşul’. Aşa şi ăştia. Îşi ridică poalele în sus, merg pe boicot, dar e simptomatic, peste câţiva ani uită toată lumea. Important este însă că ţara se erodează şi că cei interesaţi să distrugă această ţară se bucură de asta. De-aia şi sunt folosiţi papaglii ăştia în lupta asta intestinală între ei, sunt instrumente”.

Loading...
loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.