Proiecte de mucava IV – Strategia subțire cu păcăleală fină se ține

1

263 de pagini hârtie calitate extra, legate între două coperți din carton lucios de-ți faci mustața. Înăuntru, fotografii extrem de clare, tabele în fel de fel de culori, grafice cu fel de fel de vectori, abordări strategice, clasificări pe categorii, prognoze pe categorii, categorii de prognoze clasificate, atât în domeniul economic, cât și cultural sau social. Numele ei complet este «Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Vaslui cu orizontul de timp 2013-2020» și a fost făcută pentru că trebuia, nu că ar fi fost mare nevoie. Mai mult, pe bani europeni și de la Guvern, dar și cu o contribuție locală consistentă. În esență, strategia e un fel de „cum n-ajută, așa nu strică”, deși din ea transpare un Vaslui mirific, unde totul e tehnologie, speranță și viață de calitate.

La începutul lui 2009, Uniunea Europeană (UE) a arătat județul Vaslui cu degetul că n-ar avea destule prognoze și grafice. „Băi, copii, cum să mergeți voi înainte dacă nu știți încotro mergeți?” „Păi n-avem nevoie să mergem înainte, că oricum stăm pe loc”, ar fi răspuns șefii județului, numai că UE nu acceptă astfel de gânduri pesimiste. Așa toată lumea a zâmbit și a deschis larg brațele unei noi strategii, care trebuia să fie deschizătoare de drumuri pentru o dată pe care nu știe nimeni dacă o mai prinde: 2013-2020. În fond nu era mare șmecherie, banii erau în marea lor majoritate europeni, la care se adăugau cei de la Guvern și contribuție locală minimă. Mai  exact, un total eligibil de 553.570 euro, din care contribuția UE plus Guvern ajungea la 542.500 euro, restul din buzunarul județului. Apoi totul era să chemi niște specialiști foarte specializați și buni în grafice specializate și tabele colorate, care specialiști, neapărat și în PR, pot să vorbească la o prezentare minim trei ore neîntrerupt despre cum poți deveni bun dacă folosești resursele la maxim și îți planifici managementul zi de zi.

Și s-a întâmplat minunea: pe 19 octombrie, un comunicat de presă anunța că, gata, Vasluiul are orizonturi strategice; orice fel de orizonturi: sociale, culturale, economice, toate bune și frumoase. Banii îi păpaseră tot felul de firme specializate în sondaje și scenarii de dezvoltare, din acelea care îți pot arăta clar ce știi dinainte: cât de sărac ești și cum ar putea să arate județul tău dacă nu mai ești sărac.

Chestiuni de acest gen țin mai ales de percepția vizuală și sunt în mare parte de ordin tehnic. Modalitatea de prezentare este destul de simplă, dar bine dozată în efectul imediat pe care trebuie să-l aibă pentru receptor. De obicei se împarte pagina (câteodată totul se desfășoară pe mai multe pagini) în trei sau patru sectoare care poartă câteva denumiri ce rar ai să vezi că se schimbă; în prima coloană denumită „Situația actuală”, ți se arată sărăcia în care te zbați și care nu este greu de încropit, trebuind numai să citești câteva date statistice din ultimii ani ai județului. A doua coloană o denumești „Oportunități”, unde întorci datele din prima, adică, de exemplu, dacă în prima coloană constați că ar fi „lipsă drum în localitatea X”, în coloana a doua scrii frumos la oportunități „posibilitatea accesării fondurilor europene pentru reabilitarea infrastructurii în localitatea X”. Mișto, nu? Coloana a patra e pentru cei cunoscători și versați în domeniul ăsta, care nu pot fi vrăjiți așa ușor și se numește „Amenințări”, unde torni niște chestii generale gen „criza economică poate afecta accesarea fondurilor europene” – extraordinar, nu știați asta, nu-i așa?,  – sau „creșterea continuă a ratei șomajului” –  chiar?, după care învelești frumos niște date locale pe care le pui în context general: „migrarea populației din zona X spre Y” și „capacitatea redusă a autorităților de a (co)finanța proiecte sociale”, așa punându-te bine și cu șefii instituțiilor care strigă tot timpul că nu primesc bani. A cincea și a șasea coloană pot fi umplute cu tabele, grafice, clasificări, obiective sectoriale și planuri de măsuri în care reiei în altă formă ce ai scris în coloanele precedente. E un pic de muncă, nu zicem că nu, mai ales la ordonat datele și stilul tehnoredactării, care trebuie să inducă impresia de analiză profundă a datelor. În rest, bănuțul iese gras, frumos și fără bătăi mari de cap. Îți trebuie cinci-șase oameni care să studieze două-trei săptămâni fosta strategie, noile date statistice, să caute date generale despre obiective, un pic de teren pentru poze și alți doi-trei care să cunoască a vorbi mult și stufos la finalul proiectului.

Despicând firul problemei în alte fire despicătoare de probleme

Cartea este împărțită în trei capitole mari care urmează, într-o formulă restrânsă, ce v-am explicat mai sus. În prima parte, este arătată situația existentă sub denumirea de „Auditul dezvoltării socio-economice”, pe toate sectoarele de activitate: dezvoltare urbană, infrastructură, economie, agricultură și dezvoltare rurală, mediu, turism, social, educație, sănătate, cultură. Tot în prim parte veți găsi mini-strategii, sau, hai să le spunem pre-strategii, un fel de soluții generale la probleme. Partea A doua îți spune mult mai exact ce să faci, este propriu-zis „Strategia de dezvoltare economico – socială a județului”. A treia parte, mai mică, spune spune cum să-ti planifici implementarea strategiei, deci un fel de strategie a strategiei. Să luam partea cu agricultură, având în vedere că e o problema mare aici: avem potențial, dar nu se mișcă mai nimic. La punctul I.4.1. – pentru că toata strategia e plină de puncte, punctulețe și numere peste numere – n-i se prezintă situația existentă: populația rurală, densitatea acesteia, gradul de dependență demografică, suprafața locuibilă, activitatea economică, numărul salariaților. Sugestiv, în dreapta, două grafice arată în culori roșii ce deja ți s-a spus până acum. La I.4.2. sunt luate în vizor „Principalele probleme”, adică cele legate de rata sărăciei, lipsa investitorilor, șomajul accentuat, munca la negru, terenurile agricole fărâmițate, etc, totul într-un ton extrem de sumbru. Sunt punctate cu culoare roșie și câteva exemple de succes în agricultura județeană. Tot la acest subcapitol urmează „Opinia comunității” care, dacă o citești cu atenție, este chiar opinia șefilor de Cejeu – „în opinia reprezentanților comunității județene”, am citat (pag. 55). Aici se spun exact aceleași lucruri prezentate mai devreme: lipsa locurilor de muncă, infrastructura deteriorată, rata sărăciei, etc. Tot aici este prezentată și opinia reprezentanților comunității cu privire la posibilele rezolvări ale problemelor, care vor fi dezvoltate în altă parte mai pe larg. Urmează un fel de pre-strategie, denumită voalat „Prioretizare intervențiilor”, adică soluțiile la probleme prezentate unele sub altele într-o formă schematică. E bună de pus pe un perete într-un birou, fără îndoială. După toată treaba asta, urmează Analiza SWOT, o altă mare abureală împărțită în două: „Puncte tari” și „Puncte slabe”. Noutatea intervine numai la „Punctele tari” unde sunt prezentate date agricole cu privire la suprafața terenurilor, producțiile la hectar, evoluțiile pozitive ale efectivelor de ovine și caprine, zonele viticole recunoscute la nivel național. La „Puncte slabe” aveți aceleași probleme prezentate mai devreme: lipsa resurselor financiare, infrastructură degradată, neaplicarea metodologiilor agriculturii moderne și alte câteva informații negative care nu fuseseră menționate. Tot aici, un alt sub-subcapitol denumit „Oportunități” în care sunt prezentate niște strategii generale gen „este bine să vă dezvoltați turismul, aveți potențial”, sau „există foarte multe programe cu finanțare europeană, tot ce trebuie să faceți este să le accesați”.

Un alt segment este intitulat… „Amenințări”. Da, alte amenințări destul de trase de păr. I-a auziți-o pe prima: „dezvoltarea zonelor rezidențiale poate conduce la scăderea suprafeței agricole totale ca urmare a procesului de scoatere din circuitul agricol a suprafețelor în vederea construcției de locuințe”. Tare, nu? Noi chiar nu știam că se construiește așa de mult la noi. Unde or fi zonele astea rezidențiale care ne invadează, numai ăia care au făcut strategia știu… Alte probleme ar fi reducerea subvențiilor, circulația redusă a informațiilor în domeniul agricol și cadrul legislativ instabil. Deci, chestiuni logice, generale, pe care le știe toată lumea. Nu-ți trebuie mari specialiști ca să vezi cu ochiul liber toate problemele acestea.

Trecem acum la adevărata strategie. Până acum totul era menit să vă încălzească, să vă incite atenția. Dar, gata, acum vin soluțiile. Ele încep de la pagina 115 și sunt împărțite pe scenarii. Ce poate fi mai interesant când eu, specialistul, te pun să alegi între mai multe scenarii de dezvoltare. Vezi cât de bun sunt, câte soluții îți pun la îndemână? Tot ce faci este să alegi. Nu ai cum să dai greș, pentru că toate scenariile mele sunt bune și se bazează pe o analiză la obiect, pe detalii și statistici proaspete. Cel mai important scenariu este cel al agriculturii, care se diversifică în alte scenarii, în strânsă legătură cu viața social-economică a județului. Să ne aruncăm ochii mai atent pe el.

Scenarită dezvoltată la maxim

La început ți se propune un scenariu al „dezvoltării inerțiale” unde „economia locală se dezvoltă fără a avea trasate direcțiile priorotare”. Adică n-ai niciun plan. Ți se spune că nu-i bună treaba asta, mai bine ai lăsa-o în pace. Al doilea este scenariul „dezvoltării bazate pe agricultură” care este cel mai bun pentru că așa spune comunitatea, istoria și oamenii de afaceri. Ce presupune treaba asta? Păi „presupune valorificarea superioară a potențialului agricol al județului Vaslui, în contextul european și mondial în care agricultura prezintă o importanță din ce în ce mai mare. Acest scenariu presupune practicarea unei agriculturi performante care să utilizeze metode și tenologii noi, performante și, în același timp, nepoluante pentru mediu… etc”.

Și, uite-așa, bătând apa-n piuă, umpli pagini după pagini de sfaturi pe care deja omul le știe, îi mai faci câte un grafic, tabele și planuri, îi spui că punctul său slab este infrastructura și că ar trebui să o reabiliteze, că trebuie să dezvolte neapărat politici ocupaționale pentru atragerea populației tinere în zona rurală, că proiectele europene sunt foarte bune și trebuie accesate iar oamenii de afaceri atrași. Și tot așa te muți de la agricultură la cultură, turism, educație, sănătate, adică scrii un cărțoi care arată bine, dar are o eficiență minimă. După care faci niște strategii de implementare a strategiei propuse de tine cu pași după pași, planuri și programări, previziuni și efecte ale strategiei.

În concluzie, problema mare a acestor tipuri de proiecte nu ar fi calitatea informațiilor sintetizate, care, prin faptul că sunt actualizate cu ultimele date statistice din județ, pot fi benefice unor investitori străini, mari companii, strategii guvernamentale, etc, ci prin ineficiența ei pe plan local, acolo unde, de altfel, ar trebui să producă efecte. Aici, la noi, se știe exact câți bani avem din impozite și taxe și cam cât primim anual de la Guvern, ce probleme sunt, ce priorități sunt, unde trebuie lucrat și unde putem aștepta. Dar doamna UE trebuie mulțumită, nu? Însă, dacă avem nevoie totuși de o astfel de strategie, de ce să coste atât de nebunesc de mult? Jumătate de milion de euro! Nu e mult pentru județul Vaslui, dar e suficient pentru a rezolva niște probleme într-un azil de bătrâni, într-o secție de chirurgie sau o grădiniță de copii.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. o gramada de bani se sifoneaza prin studii si proiecte si strategii/programe ….compuneri sclifosite cu aer de Lucrare de Diploma de pe vremea lui Ceausescu cand conta mai mult aspectul si copertile decat continutul …. “sa facem totul”….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.