La ce drumuri are Vasluiul, ar trebui să existe un master-plan (precum cel național pentru transporturi din 2015) doar pentru acest județ. Este părerea jurnalistei ieșeance Otilia Bădișteanu, care a realizat un reportaj în județ. „Nu, buba cea mare a Vasluiului nu-i nici sărăcia, nici băutul peste măsură, devenit sport național în ruralul românesc. Cancerul Vasluiului vine din starea drumurilor. Sau, mai bine zis, din lipsa lor”, este concluzia jurnalistei.
„De câteva luni bat de-a latul și de-a curmezișul județul Vaslui, în lungi și aventuroase călătorii de reportaj. Am pornit spre colțul ăsta de țară liberă de prejudecăți, ba chiar oleacă pornită pe legenda servită ironic, în buclă, despre ‘Vasluiul sărac, sălbatic și pe trei sferturi beat’. Pe naiba, mi-am zis, n-o fi chiar așa… Ce-am văzut eu acolo? Nici mai multă, nici mai puțină sărăcie ca-n alte județe ale Moldovei. Și nici mai mulți alcoolici. Nu, buba cea mare a Vasluiului nu-i nici sărăcia, nici băutul peste măsură, devenit sport național în ruralul românesc. Cancerul Vasluiului vine din starea drumurilor. Sau, mai bine zis, din lipsa lor”. Astfel își începe reportajul din județul Vaslui jurnalista ieșeancă Otilia Bădișteanu, redactor al cotidianului «Lumina» și cunoscut blogger, căștigătoarea Premiului de excelență pentru jurnalism acordat de Primăria Iași în 2014.
Viul și coloratul reportaj este presărat de experințe diverse, cele mai multe legate de drumurile pe care le-a străbătut în județ.
„Majoritatea localităților rurale sunt așezate în văgăuni, sub poală de codru, pe coaste abrupte, pe dealuri ce nu îngăduie, în lipsa asfaltului, decât mersul pe jos, cu căruța sau cu tractorul. În multe locuri, drumul (de piatră sau pur și simplu de pământ, ca vechile șleauri) spre sate e ca o sinusoidă desenată cu creionul pe spinarea dealului, apoi pe fundul de vale, apoi pe următoarea spinare și tot așa, ca-ntr-un desen animat, de te întrebi dacă cineva a putut urca vreodată cu vreo mașină pe-acolo”, este una dintre descierile reportajului.
Una dintre cele mai mari provocări jurnalista o întâlnește în satul Dumbrăveni din comuna Gârceni: „Dacă mori toamna târziu, abia pe la primăvară s-ar putea să te găsească vreun vecin. De chemat ambulanța în sat nici nu poate fi vorba. Nu ajunge. Eu am urcat, cu mașina unui localnic, făcându-mi o colecție bună de cruci până la destinație. Iarna, am aflat, zăpada e cazemată pe drum. Nici cu sania, nici la picior nu e de luat în piept”.
Drumul comunal ce face legătura din DJ 242 B cu localitatea Obîrșeni (comuna Vinderei), peste Valea Jăravățului, a fost dătăror de alte experiențe tari: „Mi-am scotocit toate resursele de curaj și-am traversat și eu, cu Opel-ul meu, într-un ‘fie ce-o fi’ inconștient. Off-road-ul e floare la ureche, credeți-mă. Am ajuns stoarsă de puteri într-un sat ce nu părea că-i alta decât capătul lumii, locul din care, orice-ai face, nu mai ai scăpare, nu mai poți pleca”.
Realitățile de pe teren, și nu cele din hărți, vin cu concluzii devastatoare pentru străinul ce a cutezat să străbată județul, iar pentru mai multă conformitate cu ceea ce se poate vedea și trăi pe viu Otilia Bădișteanu vine cu fotografii mai mult decât elocvente: „Ca să ajungi de la Orgoiești (com. Bogdănești) la Căpușneni (com. Lipovăț), sate despărțite de un deal, cale de vreo patru kilometri, trebuie să faci un ocol de 68 de kilometri. În acte și pe hârțile autorităților cele două localități, Orgoiești și Căpușneni, ar fi străbătute de DJ 245D: Sălcioara – Horoiata – Unșești – Ulea – Bogdănești – Vișinari – Orgoiești – Căpușneni – Fundu Văii. Așadar se poate merge șnur din unul în celălalt. Numai că pe teren treaba e mocirloasă rău. De la Sălcioara, din drumul național și până la Unțești, vreo 8 kilometri de asfalt cum sunt găurile ciurului îți lasă suficient timp cât să-ți reactivezi o gastrită. De nervi. Vara, Pompierii și Ambulanța își croiesc drum pe șes, prin iarbă, ca să poată ajunge mai repede, c-ar arde tot satul până ar ocoli gropile”.
Minunile Vasluiului și ale lui Dumitru Buzatu
Călătoria se dovedește a fi fascinantă pentru turista din județul vecin, fascinanți sunt și oamenii, mai ales cei din administrația locală, care au decis cândva ce drum merită mai mult, să fie asfaltat sau pietruit, și care nu, dar mai ales ce comună merită mai mult, adică să aibă asemenea drumuri mai bune.
„Și-ar mai fi ceva la Vaslui. Asfaltul, ca o himeră, apare de unde nici nu te-aștepți. E mai ceva ca ‘fata morgana’. Și-ar trebui mereu o ceapă la îndemână, să-ți strunești ochii, să vezi dacă-i aievea. Fiindcă se-ntâmplă să mergi kilometri întregi pe drum de pământ sau de piatră, într-o pustietate absolută, printre dealuri, să-ți intre praf și-n nas și-n ochi și pac! Deodată vezi minunea. În fața ta se întinde o fâșie splendidă, lucitoare, nou-nouță. Un kilometru sau doi, cât ține localitatea cu pricina. Pe urmă minunea se stinge. Te întorci iar în colb, visând panglici line, negre, ca un zombie. Așa e-n satul Bogdănești, unde autoritățile au turnat un strat fin cât ține satul, ‘să meargă vacile pe asfalt, când vin de la cireadă’, cum bine mi-a zis un șugubăț de-al locului. Ce mai contează cum ajungi la Bogdănești, important că acolo, doi kilometri, ești boier”, scrie jurnalista.
Din relatare, și mai ales pentru că este legată de drumuri, cele județene și comunale, nu puteau să nu fie amintiți cei din Consiliul Județean Vaslui. Ei au drept una dintre cele mai importante preocupări declarate tocmai starea acestor drumuri din județ. Și fac ”minuni”, după cum ne spune jurnalista ieșeană și singuri putem constata. Ar face minuni și mai mari dacă ar fi ajutați prin vot.
„Un cetățean dintr-o localitate năpăstuită îmi povestea, zilele trecute, că președintele CJ Vaslui (Dumitru Buzatu – n.r.) le-a transmis că vor avea asfalt spre sat ‘când o să știe cu cine să voteze’”, povestește ieșeanca.
„N-aș încheia textul într-un registru patetic. Aș spune doar că după astea câteva luni de străbătut asemenea drumuri am înțeles și de ce Vasluiul rural e, în mare parte, încă departe în timp. De ce se diriguiește după reguli de ev mediu, de ce e superstițios și profund legat de loc. De ce duce o viață tulbure, din care morala s-a împrăștiat difuz. Pentru că legăturile lui cu lumea, cu tot ce înseamnă facilități, educație, dezvoltare, cunoaștere, au fost fragile și nu s-au întărit, în timp, ci, dimpotrivă, parcă au devenit și mai vulnerabile, în tandem cu infrastructura. Iar la așa trebușoară perfidă, autoritățile județului, cele ce vor fi fost, sunt și vor mai fi, contribuie generos”. Astfel își încheie descrierile reportajului din județul Vaslui jurnalista ieșeancă Otilia Bădișteanu.
Concluziile nu pot fi decât tranșante: „DNA să trimită loturile de fruntași ai ultimului sfert de veac din politica românească, măcar două săptămâni, la Vaslui. Și-aș prefera să nu lipsească nici actualul premier, și nici miniștrii ce s-au perindat pe la Transporturi, în detașament complet. Nu-i duc pe șleauri, că poate-s simțitori și fac alergie la praf, ci numai pe traseul Sălcioara – Unțești, cei opt kilometri cu asfaltul ciuruit ca după bombardament, în aceeași stare de 25 de ani încoace. Adică tot atât cât au și ei în politică. Să facă traseul ăsta câte opt ore pe zi, dus-întors, dus-întors, dus-întors, cu pauză de masă de numai jumătate de oră, cât să-și aline ulcerul. Și pe urmă, dacă n-o să le sune creierul prea tare de la atâta ping-pong, mai stăm de vorbă despre UE, despre fonduri nerambursabile, despre infrastructura rutieră, despre coridorul pan-european. Și poate punem și de-un Master Plan la Vaslui”.
