De la intrarea la putere a guvernului ”technocrat” al lui Ciloș, fostul prefect de Vaslui Ciprian Iftimoaei s-a transformat într-un tehnocrat sadea, dându-și demisia din PNL și afișându-și pe toți „pereții” site-urilor de socializarea colecția de diplome. Iftimoaei declară însă acum că este prea bun pentru a fi prefect de Vaslui și vrea aceeași funcție la Iași sau să fie înalt funcționar într-un minister. Apoi, vorbește despre modestie, explicând de ce nu o poate avea. Și sigur nu o are, atât timp cât se declară prea bun pentru o funcție pe care nu i-a oferit-o nimeni…
În popor, pentru ceea ce face zilele acestea fostul prefect Ciprian Iftimoaei se utilizează un alt limbaj. Noi însă am împrumutat o expresie din vocabularul, extrem de bogat și academic, al „sociologului” Iftimoaei, și spunem că fostul prefect, liberal, democrat-liberal și din nou liberal, se „marchetizează”… pe el.
De când a căzut guvernul politic al social-democratului Victor Ponta și la putere a venit guvernul “tehnocrat’” al lui Dacian Cioloș, Ciprian Iftimoaei nu mai are liniște ‘telectuală. Și-a completat CV-ul (am scris corect!, nu VC-ul) cu ultimele seminarii la care l-a invitat cineva și ultimele cursuri la care a participat totuși cineva (sau invers), și-a lustruit toate diplomele înrămate din sufragerie, s-a grăbit să-și dea demisia din partid , PNL, pentru a deveni apolitic la momentul oportun, și, cel mai important, și-a updatat profilul de pe Facebook, pe care a scris, cu majuscule, un impecabil și extrem de actual și „publicitar” „tehnocrat”. De atunci așteptă, pe trotuar, la colț de Palatul Victoria… cu banii înainte! Este, bineînțeles, o metaforă!
Pe pagina sa Facebook, unde desfășoară o viață socială mai intensă chiar decât a peședintelui Iohannis înainte de ultimele alegeri prezidențiale, Iftimoaei s-a autorecomandat ca candidatul (cacofonie intenționată, dar și inevitabilă în context!) ideal pentru o funcție înaltă și atât, mult mai înaltă decât ceea ce îi mai poate oferi Vasluiul. Ca tehnocrat avant la letter, înainte ca „tehnocrația” să fi devenit la modă, înaltul (vorba vine) funcționar public declară că nu mai poftește la funcția de prefect de Vaslui, pe care a depășit-o ca anvergură și prestigiu personal, ci „vocea și talentul” său îl recomandă măcar pentru o poziție de prefect de Iași sau secretar general printr-un minister.
În ultimele zile, Iftimoaei le-a umplut toți „pereții” prietenilor de pe Facebook cu caracterizări personale pline de aptitudini și experiențe, pentru ca, în final, să facă un apel dramatic către fanii căzuți în posterior din motiv de adulație și idolatrie: „Există funcții vacante de secretari generali în ministere, de secretari generali adjuncți și chiar de prefecți în alte județe. Am mai spus că Prefectura Vaslui nu se numără printre opțiunile mele. De exemplu, funcția de prefect al județului Iași va fi vacantă începând cu data de 4 ianuarie. Poate fi și aceasta o opțiune”.
O, rămâi, rămâi la noi!
Pe pagina de socializare a prefectului strângător de diplome și recunoaștere, așa cum este cunoscut, totul capătă aspectul unei povești romanțoase inventate, de o patologie aparte, în care „publicul” vasluian îl ovaționează cu bis pe fostul prefect, spre ghinionul său, pentru că Iftimoaei are angajamente „contractuale” ferme pentru marile scene ale lumii. „Prefectura Vaslui nu se numără printre opțiunile mele”, le spune, atât de brutal, Iftimoaei vasluienilor.
În final, într-o ultimă postare pe Facobook, Iftimoaei scrie câteva rânduri care totuși îi păstrează șansele la o vindecare. Fostul prefect realizează că a sărit calul, de fapt, o întreagă herghelie, cu autoaprecierile sale și caută să le găsească o justificare semi-filosofică, caracteristică pentru Facebook, prin care explică din ce cauze ample nu poate fi modest și pace: „A fi modest înseamnă a fi cumpătat, lipsit de îngâmfare, de pretenții în raport cu „ceva” (sic!). Însă, modest mai poate însemna și simplu, mediocru, nepretențios în raport cu „ceva”. Uneori, modestia ascunde și prostie. (…) De multe ori m-am întrebat ce mai înseamnă modestia într-o lume a publicității, a reclamei, a marketingului, a comunicării globale? Apoi, lipsa de modestie, fără a fi „cronică”, poate fi tolerată la tinerii care vor să se afirme având și ceva în „spate”. E vorba de pregătire, de experiență relevantă într-un domeniu ș.a.m.d. În ceea ce mă privește, prefer să văd un om bine pregătit, care „iese în față”, care se marketizează bine, ca să folosesc un clișeu, decât un om care e modest pentru că nu-i mare lucru de capul său”.
De un lucru putem să fim siguri, prin urmare: treaba asta cu modestia nu e nici simplă și nici ușoară… pentru unii. La fel de siguri însă putem fi de ce nu poate fi un semn de modestie: să te declare prea bun pentru o funcție pe care nu ți-a oferit-o nimeni!…
Nu ne putem apropia măcar, cu arsenalul nostru limitat „de pregătire şi experienţă relevantă”, de teoria “sociologică” a „marketingului şi comunicării globale”, dar oamenii obişnuiţi, fără prea multe diplome, au la dispoziţie înţelepciunea populară. Din acest arsenal larg răspândit şi amplu probat în timp putem extrage expresii precum „a-i muri lăudătorii”, „lauda de sine nu miroase a bine”, „a o da cu mucii în fasole”, ca să nu mai vorbim despre vorbele cu duh despre fudulie: una dintre ele spune că „e soră cu prostia”…
