La un moment dat Rusia, de fapt Uniunea Sovietică, era numită „Imperiul răului”. Dispariția sa este numită acum de către Vladimir Putin , președintele Rusiei, prima moștenitoare, cea directă a URSS, un „dezastru social”. Ceea ce s-a întâmplat între timp în fostul spațiu sovietic a fost o ruptură, a unui echilibru, printre altele și social (care asigura un anumit nivel de trai unui număr mai mare de oameni), și implementarea, într-un haos controlat, a unei noi orânduiri care a privilegiat, de această dată deșănțat, alte elite, la fel de compromise moral și la fel de rupte de societate precum cele din trecutul ”comunist”.
Dar atunci Uniunea Sovietică era „prizonieră a popoarelor” și amenințarea numărul unu pentru „libertate” și „democrație”.
Istoria are un mod pervers de a se repeta. Rusia, sub cu totul alte forme, pe care propaganda occidentală nu ar dori să le vedem, s-a reîntors în jocul geopolitic mondial după doar câteva zeci de ani. Asta în ciuda declarațiilor președintelui american, care nu dovedește o prea largă viziune atunci când spune că Rusia este doar o „putere regională”. Rusia, statul cel mai întins din lume, cu cele mai lungi granițe, pe două continente, cu un arsenal nuclear complet (în aer, pe pământ și sub apă), nu poate fi „putere regională”…
A fost înfrântă definitiv în Războiul rece, dar nu fără drept de apel. Da, fără voia occidentalilor, Rusia s-a întors în jocul geopolitic mondial și se pronunță și chiar acționează (vezi intervenția din Siria). Iar asta nu poate însemna pentru occidentali, obișnuiți deja să domine lumea și să-și impună mai ales ordinea enonomică, dar și jocul politic și mediatic, decât că rușii au devenit tirani și agresori, din nou.
În timp ce liderii occidentali bat câmpii despre mitul amenințării ruse, mai ales în țările de la periferia ariei de manifestare a imperialismului occidental, în timpul acesta, ei varsă sânge pe întregul mapamond.
Chiar acum, în timp ce tot ce ai putea constata în legătură cu faptele Occidentului este numit „propagandă rusească”, undeva în Orientul Mijlociu luptătorii ISIS execută oamenii pe care îi consideră infideli. Așa cum este de acum bine cunoscut, această organizație teroristă este alcătuită din „revoluționari” care inițial au fost sprijiniți de Statele Unite. Organizațiile antiguvernamentale de ieri pregătesc chiar acum un alt atac terorist.
Vladimir Putin, 22 octombrie 2015: „De ce oare eforturile partenerilor noștri americani, să zicem, și ale aliaților lor în lupta împotriva Statului Islamic, nu au adus niciun rezultat palpabil? Evident că nu din cauza lipsei de echipament sau potențial militar. Bineînțeles, Statele Unite au un potențial imens, cel mai mare potențial militar din lume, numai că nu e niciodată ușor să joci la două capete. Declari război teroriștilor și, în același timp, încerci să-i folosești pe unii dintre ei ca să aranjezi piesele pe tabla Orientului Mijlociu ca să-ți servească propriile interese, așa cum îți convine.
Combaterea terorismului în general este imposibilă dacă unii teroriști sunt folosiți ca berbece pentru a răsturna regimurile care nu-i sunt cuiva pe plac. Nu poți să scapi de acei teroriști, e doar o iluzie să crezi că poți să scapi de ei mai târziu, să le iei puterea sau să ajungi la orice fel de înțelegere cu ei. Situația din Libia este cel mai bun exemplu aici. Să sperăm că noul guvern va reuși să stabilizeze situația, deși încă nu știe. În orice caz, trebuie să sprijinim această stabilizare”.
Chiar acum, în timpul acestei ”propagande rusești”, în apele Mediteranei, în drumul său spre Europa un vas plin de refugiați din Africa de Nord se poate scufunda. Acești oameni fug de războiul din țara lor, război inițiat de Statele Unite și aliații lor.
Comunicatele ministerelor afacerilor externe din țările europene sună, de câțiva ani, doar așa: „Există o alertă teroristă generală, având în vedere situaţia de securitate precară din ţară şi capacitatea încă redus de acţiune a instituţiilor de ordine publică. Ca urmare a războiului civil, trebuie avut în vedere că marea majoritate a populaţiei posedă arme, iar numărul infracţiunilor a crescut în ultima perioadă pe întreg teritoriul Libiei. Au existat numeroase incidente provocate de folosirea armelor în public, fie ca urmare a unor certuri stradale, fie în contextul celebrării unor evenimente religioase/politice” (decembrie 2013).
Unul dintre analiștii politici ai Orientului, rusul Viaceslav Matuzov: „grupările islamiste care luptă acum în divrese orașe și regiuni au beneficiat în timpul revoltei contra lui Gaddafi de o susținere diversificată a Washington-ului. Acum, americanii încep să fie conștienți de faptul că aceia pe care i-au sprijinit într-o vreme pot întoarce armele împotriva lor”. Este iarăși doar „propagandă rusă”?
Observatori independenți vin totuși să semnaleze asemănarea dintre evenimentele din Libia și Irak. Este posibil, spun ei, ca Ansar al-Sharia să proclame, așa cum a făcut gruparea jihadistă Statul Islamic din Irak și Levant (SIIL), în Irak, crearea unui califat islamic. Ca și în Orientul Mijlociu ce se întâmplă nu este decât efectul intervenției occidentale.
Așa cum se constată astăzi, „primăvara arabă”, sprijinită intens de Occident, a avut un efect devastator asupra revoluționarilor, ”beneficiarilor”, și asta în primul rând economic și social. Propaganda occidentală a reușit însă, cu această orchestrație concentrată, o performanță sublimă.
Muammar Gaddafi în ceea ce este considerat a fi testamentul său (4 mai 2011): „Oamenii ce aveau case cu 10 camere, costume şi mobilier nou, aceştia nu erau niciodată mulţumiţi, aşa egoişti cum erau, vroiau mereu mai mult.
Ei au spus americanilor şi altor vizitatori că aveau nevoie de democraţie şi libertate, fără să realizeze vreodată că era vorba de un sistem de ‘tăiat gâtul’, unde câinele mai mare îi mănâncă pe restul, însă ei erau vrăjiţi de aceste cuvinte, fără să realizeze măcar că în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, case gratuite, educaţie gratuită şi nici mâncare gratuită, cu excepţia faptului când oamenii trebuie să cerşească sau să stea la cozi interminabile pentru o farfurie de supă. Nu, indiferent de ce făceam, nu era niciodată de ajuns pentru unii (…).
Acum sunt sub atacul celei mai mari forţe militara din istorie, fiul meu cel mic african, Obama vrea să mă ucidă, să ia libertatea acestei ţări, să ia gratuitatea caselor noastre, medicamentele noastre gratuite, educaţia noastră gratuită, hrana noastră gratuită, şi să o înlocuiască cu stilul hoţoman american, numit ‘capitalism’, însă noi toţi din lumea a treia ştim ce înseamnă asta, înseamnă corporaţii ce conduc ţările, conduc lumea, iar oamenii suferă”.
În timpul guvernării „tiranice” a lui Gaddafi, surplusul din comerţul cu petrol mergea într-un fond de investiţii, Lybian Investment Authority (LIA). Fondul funcţiona după principii solide, dovadă că pierderile sale în timpul ultimei crize au fost insignifiante faţă de alte fonduri similare din lume. În 2012, deţinea active în valoare de 67 miliarde de dolari. După răsturnarea regimului, sau „luarea ţării înapoi”, cum s-ar spune în România, în condiţiile în care ţara este sfâşiată de un război civil perpetuu, fondul pierde bani în ciudate combinaţii financiare. Șacalii financiari mondiali s-au năpustit asupra sa, Goldman Sachs şi Societe Generale producându-i o pierdere de 3,3 miliarde de dolari. Știm deja ce va urma: scandaluri, procese nesfârșite și vinovați fără vină. Dar restul este… „propagandă rusă”!
Chiar acum, într-una dintre închisorile americane de prin toată lumea sute de oameni suferă din cauza torturii și a umilinței din partea celor care se autoproclamă primii apărători ai doctrinei drepturilor omului. Sunt oameni răpiți de CIA și acuzați de terorism sau de sprijinirea terorismului, însă în cazul lor orice prezumpție de nevinovăție a fost abolită.
În 2013, în cadrul unui proces absolut independent, fostul președinte al SUA, George Bush, fostul vicepreședinte, Donald Rumsfeld, ca și fostul secretar de stat pentru apărare, William J. Haynes, au fost condamnați în Malaezia pentru tortură și tratamente degradante asupra oamenilor. Verdictul de vinovăție a fost dat de Comisa pentru Criminali de Război de la Kuala Lumpur, capitala Malaeziei, organizație înființată în 2007 de fostul prim-ministru al acestei țări, Mahathir Mohamad, ca alternativă la Curtea Penală Internațională de la Haga, pe care Mohamad a acuzat-o că este selectivă în a-și alege cazurile pe care să le judece. Procesul a găzduit mărturii din partea foștilor deținuți de la Guantanamo, din partea unei femei irakiene torturată în închisoarea Abu Ghraib și multe alte victime ale criminalei administrații Bush. Curtea a ascultat mărturii din partea unor oameni precum Abbas Abia, un inginer de 48 de ani din orașul irakian Fallujah căruia i-au fost smulse unghiile cu cleștele, sau Ali Shalal, care a fost legat la fire electrice și electrocutat în timp ce era legat de un zid, sau Jameelah, care a fost dezbrăcat, umilit și folosit ca scut uman.
La începutul lui 2015, procurori militari americani au aflat despre un număr de 14 mii de fotografii din închisorile secrete ale CIA de pe teritoriul altor țări, inclusiv din România. S-a întâmplat în timp ce analizau materialul strâns pentru ancheta Senatului SUA privind programul de interogare al CIA a suspecților de terorism. Cele mai multe fotografii prezintă închisori secrete din Thailanda, Afganistan și Polonia. Ele nu vor fi însă niciodată făcute publice.
Chiar acum, într-un mare oraș din lume o supradoză de heroină din Afganistat ucide un alt dependent de droguri. Ca rezultat al ocupației NATO asupra Afganistanului, producția de heroină a devenit prima sursă de venit pentru populație.
În 2001, după de talibanii au interzis creșterea de mac, cultivarea a scăzut la 7.600 ha și producția de opiu a fost redusă la 185 de tone. În 2009, suprafața de cultivare a macului s-a extins atingând 120.000 ha, producând 6.900 de tone de opiu. În 2010, 15 milioane de afgani erau implicați în industria opiului, industrie care a adus în 2009 un câștig de 2.8 milioane de dolari statului, conform unui raport al ONU.
Sondajele anuale efectuate de ONU din 2009 până în 2012 în Afganistan prezintă o situație îngrozitoare: cel puțin un milion de afgani sunt dependenți de droguri, dar probabil sunt mult mai mulți (nu au fost incluși femeile și copiii); există 350.000 de dependenți de heroină și opiu, o creștere cu 75% față de 2005; jumătate dintre părinții consumatori de opiu din țară le dau drogul și copiilor lor; aproape 900 de tone de opiu și 375 tone de heroinã ies din Afganistan anual; cultivarea macului pentru opiu a crescut cu 18% numai în 2012. Afganistanul este, conform rapoartelor, sursa a 90% pentru heroina din întreaga lume.
În vestul Kabulului, capitala Afganistanului, există un pod numit Pul-sokhta sub care se adună sute de afgani dependenți de droguri ca să-și injecteze heroină, să fumeze, să cumpere și să vândă droguri. Asta sub ochii trecătorilor, care nu pot decât să-i compătimească. Guvernul corupt al țării nu i-a nicio măsură. După ce se injectează, cei dependenți adorm, cad și uită unde se află. Când moare câte unul, autoritățile îi iau corpul și-l păstrează până vine familia să-l ridice. Sub pod sunt asistenți de doctor, absolvenți de facultate, soldați…
Chiar acum undeva în estul Ucrainei sub conducerea instructorilor militari americani armata ucraineană comite genocid asupra populației civile de naționalitate rusă, în timp ce Rusiei i se cere să stea departe de acest război de la granița sa. În același timp, bătrâni, femei și copiii din regiunea Dombas se ascund în adăposturi pentru a scăpa de bombardamentele sălbatice ale armatei ucrainene. Orașele și satele lor sunt distruse la ordinul unui guvern de marionete care dau ascultare ordinelor de la Washington și nu vor să audă de autonomie pentru regiunea de est locuită în majoritate de ruși, adică de pierderea mai ales a controlului economic asupra unei zone bogate în resurse, resurse care trebuie să ajungă în exploatarea multinaționalelor americane.
Propaganda occidentală a avut de la bun început un control aproape absolut asupra războiului din Ucraina, iar informațiile despre atacurile brutale ale armatei ucrainene, despre victimele din partea populației civile din estul țării nu au putut „transpira” decât prin eforturile Rusiei și câteva strigăte de ajutor scăpate mai ales în mediul online.
Chiar acum, peste tot în lume, sute de mii de oameni suferă ca urmare a intervențiilor SUA și NATO, iar în acest timp Occidentul continuă să ne furnizeze tuturor dușmanul: Rusia.
Însă după sfârșitul Războiului rece, a echilibrului geostrategic, imperialismul american a produs milioane de victime, prin războaiei și exploatare economică sălbatică.
Precum în România, sistemul occidental finanțat de corporații și bănci și susținut de politicieni de carton, a dezorientat și manipulat popoare întregi cu momeala unor drepturi iluzorii și a unui viitor prosper. În același timp, prin mită și corupție, prin colaboraționiști interesați, cei care stăpânesc cu adevărat banii și bogăția lumii occidentale au pus stăpânire pe economia și resursele țărilor căzute pradă, au îndatorat statele și populația lor, iar prin propagandă și manipulară, printr-un sistem mass-media corupt și pervertit, au distrus posibilitățile de rezistență prin dezorientarea publicului, prin imbecilizare și senzaționalism.
În acest peisaj, pe care tot mai mulți români îl recunosc în adevărata sa față, dinspre est, de data aceasta, se aude o voce distinctă, care pare a spune lucrurilor pe nume. Mulți refuză să o asculte din cauza „istoriei”, spun ei, în realitate a prejudecăților provenite din istorie. Dacă ar reuși să se debaraseze mental de acestea și ar privi lucrurile în sinea lor, dacă ar realiza absurdul suportului necondiționat pentru o lume occidentală ”mirifică” care, odată îmbrățișată, ne-a adâncit în sărăcie și derivă morală, și-ar schimba atitudinea. Nu în sensul de a deveni „pro-ruși”, renunțând la a fi „pro-occidentali”, ci, cu un „pro-românism” absolut, singura atitudine firească, ar putea vedea care dintre cele două tabere se află mai aproape de adevărul timpurilor pe care le trăim.
„Nu mai putem tolera modul cum e condusă lumea. Suntem cu toții diferiți și ar trebui să respectăm acest lucru. Nimeni nu trebuie să se conformeze unui singur model de dezvoltare pe care cineva l-a decretat, odată și pentru totdeauna, ca cel potrivit. Ar trebui să ne reamintim cu toții ce ne-a învățat trecutul, ca și episoade din istoria Uniunii Sovietice. Experimentele sociale ca rezultat al exportului, încercările de a forța schimbări bazate pe preferințele ideologice ale altor țări au dus adesea la consecințe tragice și la degradare, în locul progresului. Însă nimeni nu învață din greșelile altuia, ci doar le repetă, iar exportul de revoluții, acum așa-zis ‘democratice’, continuă. Problemele politice, sociale se amplificau demult în Orientul Mijlociu, oamenii de acolo doreau, desigur, schimbări. Însă ce s-a întâmplat în realitate? O ingerință agresivă din străinătate a dus la aceea că, în locul reformelor, instituțiile democratice și modul de viață au fost, pur și simplu, distruse. În loc de triumf al democrației și de progress, au apărut violența, sărăcia, catastrofa socială, iar pe drepturile omului, inclusiv pe dreptul la viață, nu se pune preț deloc. Aș vrea să-i întreb pe cei care au creat o asemenea situație: cel puțin înțelegeți măcar acum ce ați făcut?”. (Vladimir Putin, discurs în fata Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, septembrie 2015)
