Ce vrei, bă, tinere? Vrei să înveți carte? Vrei să fii intelectual, bă? Păi, băă, îţi dă Kant să mănânci? Îţi plăteşte Schopenhauer chiria? Te îmbraci cu Nietzsche? Cu cartea mori de foame, bă, tinere, bă. Scapă de Sărăcie, că aia e în stare să te lase și fără chiloți. Stomacul tău, minte nu are. Cartea nu ți-l umple. Umple doar capul. Când o să te duci să te angajezi, n-o să te întrebe nici dracu’ cine a inventat becul, unde-s Insulele Feroe pe hartă sau cum se reproduc angiospermele.
Fă bani! Bani! Bani!
Dar dacă Prostia îţi sare în faţă, las-o să-şi facă damblaua. N-o goni tu ca fraierul şi nici nu te căzni s-o despici. La ce rost? Te vei trezi descompus în rigor mortis, cu pielea băşicată şi organele lichefiate. Vei intra în putrefacţie, îţi vor cădea părul, unghiile şi dinţii, iar din tine nu va rămâne decât un schelet. Degeaba o arzi tu ca șmecherul care se jertfește pentru cultură, tot un nimeni vei rămâne.
Fă bani! Bani! Bani!
Dar ai grijă să-ți plimbi Fudulia! Poart-o și pe față, și pe spate, și prin sat, si prin oraș. Ridic-o la rang de artă. Artă sumero-akkadiană. Artă asiriană. Artă babiloniană. Artă persană. Artă de care o fi, oricum e artă.
Fă bani! Bani! Bani! Ce eşti aşa prost? Vrei să te învăţ eu?
Fă în așa fel și întâlnește-te cu coana Corupția. Ai grijă, nu fii fraier s-o alungi. Prețuiește-o! Te vei îmbogăți. Vei putea să-ți iei mașina mult visată, casa de la malul mării și iubita din revistele pentru bărbați. Lasă, nu-ți face griji pentru Justiția. Treaba ei este să umble beată criță prin Țara Românească, despuiată și cu mameloanele la vedere.
Deci, scapă cât mai repede de Sărăcie. Apoi adulmecă Prostia și plimbă Fudulia. Trăieşte-le emoţia şi înfrigurarea. Bucură-te de erotismul cu care te învăluie, căci ca el altul nu vei mai întâlni. Le vei găsi mai frumoase şi mai voluptuoase decât orice zeiţă a antichității.
Reține principiile celor trei surori de aceași mamă:
Sărăcia: Stomacul meu, minte nu are!
Prostia: Banii n-au valoarea mea!
Fudulia: Măreția mea nimeni nu o are!
NOTĂ: Acest articol este un pamflet; descrie condiția tânărului care se visează intelectual și care se vede nevoit să lupte cu principiul românesc al imperativului categoric: Acționează în așa fel încât maxima acțiunilor tale să fie profitul financiar! Fă bani, bani, bani! Scapă de sărăcie, fii prost și fălește-te cu asta. Fii fudul!
Autor: Simona Danda
