„Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta!”

„Nu trebuie să vă spun că lucrurile stau rău, toată lumea știe că lucrurile stau rău. E o depresiune. Toată lumea nu mare are loc de muncă sau se tem că își vor pierde slujba. Dolarul cumpără valoarea a 5 cenți, băncile falimentează, proprietarii de magazine țin o armă sub tejghea, golanii umblă liberi pe străzi. Și nimeni nu pare să știe ce-i de făcut, și totul nu are niciun sfârșit.

Știm că aerul nu poate fi respirat și mâncarea nu e bună de mâncat! Și stăm și ne tot uităm la televizor. Iar un știrist local ne spune că azi am avut 15 crime și 63 infracțiuni violente, de parcă așa ar trebui să fie!

Știm că lucrurile stau rău, mai rău decât rău! E o nebunie! Au luat-o razna, parcă totul o ia razna! Așa că nu mai ieșim. Stăm în casă și încet lumea în care trăim devine tot mai mică. Și noi spunem doar: „Vă rog, lăsați-ne în pace în sufrageria noastră. Lăsați-ne cu prăjitorul nostru de pâine, cu televizorul nostru și cu radioul nostru de oțel. Și nu voi spune nimic! Doar lăsați-ne în pace!”

Ei, dar eu nu o să vă las în pace! Eu vreau să vă înfuriați! Nu vreau să protestați, nu vreau să scrieți, nu vreau să îi scrieți parlamentarului vostru, pentru că nu aș ști ce să vă spun să scrieți! Nu știu ce-i de făcut în legătură cu depresiunea, și cu inflația, și cu infracțiunile de pe stradă. Știu doar că mai întâi trebuie să vă înfuriați! Trebuie să spuneți: „Sunt om, fir-ar să fie, viața mea are o valoare!”

Așa că vreau să vă ridicați acum! Vreau ca toți să vă ridicați de pe scaune, să vă ridicați chiar acum și să mergeți la fereastră, deschideți-o și scoateți-vă capul afară și strigați: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta!” Vreau să vă ridicați chiar acum, ridicați-vă, mergeți la fereastră, deschideți-o și scoateți-vă capul afară și strigați: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta! Lucrurile trebuie să se schimbe! Nu mai suportăm!”

Apoi vom vedea ce facem cu depresia, și inflația, și criza petrolului, dar mai întâi ridicați-vă din scaune, deschideți fereastră, scoateți-vă capul afară și strigați: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta! Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta!”

Dar mai întâi trebuie să vă înfuriați, trebuie să spuneți: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta!” Hai, ridicați-vă, ridicați-vă din scaune, scoateți-vă capul pe fereastră, deschideți-o și scoateți-vă capul afară și strigați în continuu: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai support asta!”. Ridicați-vă din scaune chiar acum și mergeți la fereastră toată lumea, deschideți-o și scoteți-vă capul afară și strigați și strigați în continuu: „Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta! Sunt furios ca naiba și nu o să mai suport asta!”

Secvență din filmul «Network» – 1976:

(Howard Beale este un prezentator de știri al televiziunii UBS, de unde urmează să fie concediat în două săptămâni, din cauza audienței tot mai reduse a programului sau. După ce primește vestea, Beale reacționează neobișnuit, anuntând în direct că se va sinucide chiar în studioul emisiunii sale și chiar în ultime emisiune. După mărturisirea în direct, Howard Beale devine instantaneu o vedetă pentru un public tot mai larg, ajungând unul dintre cei mai importanți angajați ai corporației Communications Corporation of America, care preia controlul asupra rețelei media UBS. Astfel, datorită audienței sale ridicate, Howard Beale primește apoi propria sa emisiune și supranumele de „profetul dezlănțuit al undelor”, totul în interesul unei cote de piață cât mai mare.

Noul prezentatorul apare săptămânal pe ecran și le spune americanilor adevărul despre țara în care trăiesc. El crede că oamenii trebuie să se trezească din letargie și să ia atitudine față de toate nedreptăților și manipulările sistemului. Emisiunea are un succes uriaș. Dar, continuând să spună adevărul, vedeta Howard Beale începe să-și folosească emisiunea pentru a vorbi despre trustul media Communications Corporation of America. Cum ”revelațiile profetului” încep să afecteze imaginea companiei, conducerea decide să ia și ea atitudine…)

„I don’t have to tell you things are bad. Everybody knows things are bad. It’s a depression. Everybody’s out of work or scared of losing their job. The dollar buys a nickel’s worth. Banks are going bust. Shopkeepers keep a gun under the counter. Punks are running wild in the street and there’s nobody anywhere who seems to know what to do, and there’s no end to it. We know the air is unfit to breathe and our food is unfit to eat, and we sit watching our TVs while some local newscaster tells us that today we had fifteen homicides and sixty-three violent crimes, as if that’s the way it’s supposed to be.
We know things are bad – worse than bad. They’re crazy. It’s like everything everywhere is going crazy, so we don’t go out anymore. We sit in the house, and slowly the world we are living in is getting smaller, and all we say is: ‘Please, at least leave us alone in our living rooms. Let me have my toaster and my TV and my steel-belted radials and I won’t say anything. Just leave us alone.’
Well, I’m not gonna leave you alone. I want you to get MAD! I don’t want you to protest. I don’t want you to riot – I don’t want you to write to your congressman, because I wouldn’t know what to tell you to write. I don’t know what to do about the depression and the inflation and the Russians and the crime in the street. All I know is that first you’ve got to get mad. [shouting] You’ve got to say: ‘I’m a human being, god-dammit! My life has value!’
So, I want you to get up now. I want all of you to get up out of your chairs. I want you to get up right now and go to the window. Open it, and stick your head out, and yell: I’M AS MAD AS HELL, AND I’M NOT GOING TO TAKE THIS ANYMORE!
I want you to get up right now. Sit up. Go to your windows. Open them and stick your head out and yell – ‘I’m as mad as hell and I’m not gonna take this anymore!’ Things have got to change. But first, you’ve gotta get mad!…You’ve got to say, I’M AS MAD AS HELL, AND I’M NOT GOING TO TAKE THIS ANYMORE! Then we’ll figure out what to do about the depression and the inflation and the oil crisis. But first, get up out of your chairs, open the window, stick your head out, and yell, and say it: I’M AS MAD AS HELL, AND I’M NOT GOING TO TAKE THIS ANYMORE!”