Insuflătorul
Corneliu Pleșu, alias „Vasile Raicu”, continuă să voteze din poziția de consilier județean, după ce a fost consilier local bârlădean. Omul mai și grăiește câteodată, dar mai ales are opiniuni despre chestiuni în interiorul partidului. Însă, cel mai important, „domnu’ profesor” „insuflă” tinerilor prin adunările juvenile ale liberalilor. Și ce ar putea să facă mai bine, după ce jumătate din viața-i a suflat, decât să insufle.
Corneliu Pleșu e privit ca un mic Guru, un înțelept în ale politicii bârlădene, în special, lucru pe care nici el nu se sfiește să-l arate de cum are ocazia. De obicei stă în spate, însă nu chiar atât de „în spate” încât să nu-l vezi, ori să nu te poată observa. La adunările liberale se ocupă de organizare în cele mai mici detalii și le cunoaște tuturor numele. Normal, a fost secretarul general al organizației PDL, trebuia să știe totul, iar funcția aceasta de secretar general păstrează, nu numai etimologic, o mare legătură cu secretul… O voce tărăgănată, ușor mefistofelică, înțeleaptă, împăciuitoare, îți dă indicații cum e mai bine să faci pentru un eventual destin politic. În partid a fost mereu omul compromisurilor, el însuși un compromis ambulant.
Același om care pozează azi în bunicuțul bun, înțelept, organizat, cu atitudine, a colaborat cu fosta Securitate comunistă „de-a rupt”, a rupt destine. Ani la rândul a semnat note informative despre bancurile spuse de tineri, cine și cu cine făcea bișniță, persoane care erau nemulțumite de regimul din România și ce păreri aveau oamenii despre Ceaușescu, ori ce se vorbea prin cluburile de tineret. Mulți oameni, directori de școală, educatori, profesori, mici funcționari, țărani au fost pârâți ani la rândul de cel pe care PNL Vaslui îl afișează tembel pe la întâlniri drept un ”om de dreapta” și om politic de calitate din „vechea gardă pedistă”. Numele său întreg este Corneliu Constantin Pleșu. Numele său conspirativ a fost „Vasile Raicu” și are un dosar gros la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Judecătorii vasluieni care au admis în 2012 anularea actului prin care Consiliul Local Bârlad îi ridica lui Constantin Corneliu Pleșu calitatea de consilier local pe motiv că a colaborat cu fosta Securitate (în timp ce statului PDL nu dădea, chipurile, voie acestei situații să existe), cel mai probabil știau că există la CNSAS ditamai raportul și decizia prin care Pleșu era numit „colaborator al securității ca poliție politică”, așa cum scrie negru pe alb în dosar. Problema era alta. Deși în statului PDL era trecut că persoanele care au colaborat cu fosta Securitate nu au ce căuta în partid, Pleșu trebuia radiat de drept de către Biroul Permanent Județean al PDL. Numai astfel își putea pierde calitatea de consilier local. Ori acest lucru nici gând să se întâmple, din moment ce președintele organizației județene, deputatul Dan Marian, nu vroia să dea satisfacție pesediștilor, cei care au inițiat acțiunea de ridicare a calității de consilier local a personajului. În numele acestei vendette politice, o organizație locală de partid a păstrat un secretar executiv mânjit până peste cap de notele infomative întocmite în anii 80’ despre zeci și zeci de persoane.
Mai mult decât atât, din martie 2012 și până în iunie 2012, povestea a fost cu totul uitată de „opinia publică” făcută de ziare și politicieni, prea concentrați pe profitul campaniei electorale, și omul-neom a ajuns din nou pe liste, de data asta pe listele PDL de unde se trag consilierii județeni. În 2016 este consilier județean, iar faptul că a colaborat cu Securitatea nu mai contează…
Un dosar cu o decizie definitivă și irevocabilă
În 2012 însă, secretarul executiv al PDL Vaslui declara cum că se gândește să-și dea în judecată colegii și pe deputatul PSD Adrian Solomon, care i-ar fi adus grave prejudicii de imagine prin punerea sa în discuție ca și conțopist al Securității. Asta în condițiile în care există decizia nr. 286 a CNSAS, dată în baza unor ample verificări, unde se scrie clar, cităm: „Colegiul stabilește implicarea în activitatea de poliție politică a domnului Pleșu Constantin Corneliu, fiul lui Gheorghe și Maria, născut la data de 21.05.1958 în localitatea Bârlad, județul Vaslui, îndeplinind condițiile legale privind atribuirea calității de colaborator al securității ca poliție politică”.
O decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Iași parafa concluziile CNSAS. Deși, la vremea respectivă s-a scris în presă despre faptul că Pleșu a fost colaborator al Securității, nu s-au dat detalii ample despre ce a făcut concret personajul, ori măcar să-i fie pomenite toate numele conspirative. În decursul vremii, știrea devenind „răsuflată”, nimeni nu s-a mai obosit să arunce un ochi pe notele de Securitate ale acestuia. În plus, politicul a făcut restul. Adică a adus praful tăcerii.
Implicat de mult într-un partid care a fost la guvernare, Constantin Pleșu a continuat să existe ca personaj politic „din eșalonul prim”, ocupând nu o funcție oarecare, ci pe cea de secretar general a Organizației Județene a PDL Vaslui și consilier local, apoi județean. Dacă te uiți ce are în spate acest om și apoi la funcția pe care o deține în partid, una cu atribuții de „organizare”, de „administrare”, totul te-ar putea duce spre ipoteza că un fost delator la Securitate, este un actual delator… Tot timpul aproape de oameni, așa cum a făcut și în trecut…! Mulți oameni, de toate tipurile, dar mai ales din domeniul învățământului, deoarece Pleșu a activat cel mai mult ca și cadru didactic: educatoare nemulțumite, directori mai speculanți, tineri care spun bancuri despre Ceaușescu ori regimul comunist, toți au fost turnați de personajul care, după ce a fost prins, declara că i s-au adus imense prejudicii de imagine și chiar se gândea să dea în judecată pe cei care i-au atins astfel „aura”.
Evident, prin comparație, Plușu e un mic peștișor față de alte persoane care au aruncat poate sute de vieți la Canal, ori torționari care au schingiut intelectuali în Beciurile Morții. Dar de unde să începem, dacă îi iertăm pe toți? Fiecare dintre „ciripitori” are scuza lui, inventată sau nu, căutată sau nu, care pare de cele mai multe ori plauzibilă. Fiecare a făcut ceva regretabil, recunoscut ca fiind comis „în anumite condiții ale epocii, când era greu să trăiești, dacă nu erai cu regimul”. În ziua de azi, aceleași personaje, ajunse acum la vârsta înțelepciunii, ocupă posturi și fac politică de atitudine. Adică influențează, în continuare, viața noastră.
„Vasile Raicu”, „Ion Raicu” = Corneliu Pleșu
Sunt numele sub care Constantin Pleșu a semnat notele informative între 31 septembrie 1982 și 3 august 1987, moment în care regimul constată că „pe parcursul colaborării, susnumitul (C. Pleșu) s-a achitat în condițiuni bune de sarcinile primite, furnizând informații de interes operativ. Întrucât cel în cauză a devenit membru P.C.R., fiind confirmat de organele județene de partid, rugăm a se aproba încetarea legăturii”, se spune în dosar.
Una din primele note verificate de CNSAS și puse la dosar ca dovadă a colaborării a fost cea din 31 august 1982. Cităm: „Notă informativă, din 31.08.1982, olografă, semnată „Raicu V.” (unul dintre numele conspirative ale titularului – n. D.I.), înregistrată „Raicu”, cu mențiunea „luată în procesul atragerii”, în care sursa informează despre o discuție cu X. educatoare din sat, care „s-a arătat nemulțumită de faptul că conform legii privind obligativitatea stabilirii cadrelor didactice și a altor oameni ai muncii în mediul rural spunând că nu este de acord cu prevederile acestei legi și în situația ei vor mai fi și alții care vor refuza postul și astfel satul va duce lipsă de cadre calificate” – dosarul R 2006, f. 8”, am încheiat citatul.
Lui Pleșu probabil nu i-a prea păsat de imaginea educatoarei cu pricina, care, cine știe, a terminat ca femeie de serviciu prin vreun cătun amărât din județul Vaslui.
Mult mai „savuroase” sunt notele acestuia despre călătoriile în străinătate ale unor cadre didactice: „Notă informativă, din 18.08.1988, copie olografă (scrisul aparține ofițerului), semnată „Dumitrache”, înregistrată „Raicu Vasile”, despre o excursie de grup în URSS, în timpul căreia X., director la Liceul nr. 2, „a făcut bișniță cu coniac și cu alte obiecte; a întrecut chiar măsura cu coniacul, mai ales că îl prepara pe loc, din alcool și colorant”. Nota ofițerului: „Cele sesizate s-au verificat. S-a făcut chiar informare la organele P.C.R. și formațiunea pașapoarte” – dosarul R 2006, f. 2”, am încheiat citatul.
Cel mai probabil, directorul cu pricina n-a mai ieșit din țară până după Revoluție, a avut o imagine extrem de șifonată ca și cadru didactic și nici n-a mai avut chef de șprițuială un timp îndelungat.
Dar datul cu ciocul nu se limita la chestii individuale. A turnat grupuri întregi de cadre didactice sau țărani, așa cum se poate deduce dintr-o altă notă informativă, de data aceasta despre Constantin Pleșu însuși, făcută de un ofițer de securitate.
„Raport de cunoaștere personală, din 19.05.1982: J.I. a relatat ofițerului că în rândul cadrelor didactice de la școala unde își desfășoară activitatea au apărut unele comentarii negative în legătură cu obligativitatea prevăzută de lege ca unele cadre didactice care fac naveta să se stabilească în comună, exemplificând printre aceștia și pe numitul X, profesor de matematică” – dosarul R 2006, f. 11; Raport cu propunerea de recrutare, din 25.05.1982: J.I. scopul invitației /…/ a fost acela de a ști unele date suplimentare în legătură cu Y., profesor la aceeași școală și despre care, din proprie inițiativă, ne-a relatat unele comentarii negative pe care le face acesta, lucru petrecut în timpul cunoașterii personale” – dosarul R 2006, f. 10.
Raport pentru definitivarea recrutării, din 22.06.1982: „Candidatul (Corneliu Pleșu – n.r) s-a dovedit sincer, relatându-ne unele comentarii negative întâlnite de el atât în rândul membrilor cooperatori din comuna Alexandru Vlahuță, cât și în rândul colectivului de cadre didactice din școala unde își desfășoară activitatea profesională. /…/ împreună s-au redactat 2 note informative, care au fost semnate cu numele conspirativ „Raicu Vasile” /…/” – dosarul R 2006, f. 9;”, am încheiat citatul.
Iată o imagine mai amplă asupra diferitelor planuri sociale în care se mișca colaboratorul de securitate Corneliu Pleșu.
Nu rata nici bancurile contra regimului, așa cum se arată clar la dosar: „Notă informativă, din 13.02.1984, olografă (copie, scrisul pare să aparțină ofițerului), semnată „Raicu Ion”, înregistrată „Raicu”, în care se relatează despre faptul că, /…/ în ziua de 22.01.1984 în cancelaria școlii din comuna Alexandru Vlahuță, numitul X., învățător la școala din satul Mânzați, a spus un număr de vreo opt bancuri cu caracter politic, prin care ilariza conducerea superioară de partid din țara noastră. De față erau și numiții…” – dosarul R 2006, f. 5”, am încheiat citatul din decizia CNSAS.
În 1988 s-a mutat cu „ciripitul” la Bârlad: Notă de analiză, din 20.08.1988: „Informatorul a fost transferat din iulie 1985 la Securitatea Bârlad. /…/ A furnizat un număr de 6 informații, care au fost exploatate în principal la buletin. Numărul mic de informații se datorează faptului că informatorul are doar posibilități pe lângă tinerii ce frecventează discoteca de la clubul tineretului, iar pe lângă alte categorii de persoane are posibilități mai reduse” – dosarul R 2006, f. 1”, am încheiat citatul.
În 1989, odată cu intrarea în PCR, Pleșu este „absolvit” de legătura de colaborare.
În baza tuturor dovezilor de la dosar, CNSAS l-a declarat pe Corneliu Pleșu colaborator al fostei Securități. Probabil imaginea i-a fost afectată, lucru care nu l-a făcut totuși să se despartă de politică.
„Candidatul (Corneliu Pleșu n.r) s-a dovedit sincer, relatându-ne unele comentarii negative întâlnite de el atât în rândul membrilor cooperatori din comuna Alexandru Vlahuță, cât și în rândul colectivului de cadre didactice din școala unde își desfășoară activitatea profesională. /…/ împreună s-au redactat 2 note informative, care au fost semnate cu numele conspirativ „Raicu Vasile” /…/” – dosarul R 2006, f. 9”.
Un securist. Doi securiști. Toți securiști?!
În fostul PDL a colcăit mereu de „reevaluați”, oameni care s-au reevaluat singuri sau care au fost reevaluați de alții. Însuși PDL-ul s-a reevaluat de atâtea ori. Ba a fost de stânga, socialist cât cuprinde, ba de centru-stânga, ba popular, pentru ca pedeliștii, într-un final, să ajungă, dimpreună cu cei din PNL, niște oamenii de dreapta sadea, Mecca dreptei românești, orice ar putea însemna asta…
„Colegiul CNSAS stabilește implicarea în activitatea de poliție politică a lui Pleșu Constantin Corneliu, îndeplinindu- se condițiile legale privind atribuirea calității de colaborator al securității ca poliție politică. Decizia 286/23.11.2004 a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2/05.10.2005 a Curții de Apel Iași”. Așa se scrie la actele oficiale și nu ar părea că mai este loc de dat la întors. Ba mai mult, în statutele partidelor se punctează acum la impresia de moralitate și se spune curat că orice membru sau colaborator descoperit de-al fostei Securități este dat afară pe ușa din față. „Preșu” acesta însă nu a fost orice membru și nu s-a lăsat de politică niciodată.
Unii nu își dau seama niciodată când trebuie să plece acasă, nu știu niciodată când trebuie să renunțe. Nu au nici simțul penibilului, nici al rușinii. Dar lucrurile sunt mult mai grave decât atât, pentru că în România noastră de azi ei trec drept normali.
Firescul lucrurilor, pe care îl mai avem doar pentru că ne-a fost „încorporat” natural, ar fi spus că, după verdictul CNAS, „Preșu”, și alții ca el, ar fi trebuit să plece capul în pământ și să ceară iertare, și nu funcții. Dar „Preșu” nu se dezminte nici în ziua de astăzi. Și prost ar fi să o facă, în ordinea lucrurilor existentă astăzi. Să fie singurul care să facă asta?! Parlamentul e plin de securiști, partidele asemenea, în vreme ce cei mai ”noi” au aparținut sau aparțin unor servici secrete mai actuale sau mai la modă, într-adevăr. Acum Pleșu se pregătește foarte probabil de alegerile din 2016 și doar vârsta l-ar putea împiedica să nu-și continue cariera prodigioasă de „reprezentant al poporului” pe care în trecut îl turna. Doar vârsta, nimic altceva…!
