Există în vremea noastră o întreagă nebunie cu halitul sănătos, pe bază de trai rustic, de la ţară, în care vaca se plimbă liberă şi independentă, neconstrânsă de profit, producţia de masă, globalizare şi economie concurenţială. Nemodificată genetic nici înainte, nici după actele premeditate ale mamei sale, vaca idilică ne dă nouă lapte, carne, brânză, ouă, toate foarte sănătoase şi de dorit. Unii îşi împart şi viaţa în sensul că în timpul săptămânii supravieţuiesc cum pot poluării oraşului şi alimentaţiei nesănătoase, de la chioşc, dar sâmbăta şi duminca îşi propun câte o regenerare naturală prin inspirare de „aer proaspăt” şi degustare de „produse naturale”.
Povestea e că o duduie proaspăt măritată, delicată ca o mimoză şi preţioasă nevoie mare, descinde în bătătura soacrei, într-o comună răsărită şi cu oameni gospodari dintr-un sat „rural”.Soacra nefiind acasă şi punând preţ pe noră cam cât pe o ceapă degerată ori ceva mai puţin, nu-şi bătuse capul să lase mâncare făcută.
După un timp, ruptă de foame, duduia pleacă prin sat să cumpere nişte ouă. Vede un ţăran într-o curte şi îl întreabă pisicos:
– Ouă de ţăran aveţi?
– Avem, duduie!
– Şi cum le daţi?
– Cu tot cu p…ă!
Şoc şi groază! Izbucneşte în plâns şi aleargă la casa soacrei să-i povestească de neobrăzarea ţăranului.
Între timp, ajunsese şi soacra acasă împreună cu o mătuşă. Leşinată de plâns, mimoza noastră povesteşte păţania şi mătuşa apucă o sapă să se răfuiască cu vecinul pentru grozava ofensă.
Pe drum, bătrână nu-şi poate stăpâni mirarea că moş Sava, un tip de ispravă şi cu gura cam cusută, a dat-o de gard, apoi îi încolţeşte o idee: Ia mai zi fată odată ce i-ai cerut, că moş Sava nu-i de-ăia!
– Ouă de ţăran aveţi? – aşa l-am întrebat politicos, şi el a zis că are…
-Zău, şi ce-ai mai zis?
-Am întrebat politicos… Cum le daţi?
-Auzi fată, ia hai înapoi acasă, că mă cert cu rumânul de pomană! Aşa întrebare, aşa răspuns!
Ne întâlnim cu fătuca înlăcrimată în Bucureşti şi mergem la o terasă. Cu lacrimi de crocodil îşi termină de povestit întâmplarea şi, cât studiem meniurile, hop lângă noi chelnerul:
– Cu ce vă servesc?
Unul cere o ceafă, eu iau un şniţel, vine şi rândul ei şi spune cu gingăşie:
– Eu mă gândeam la ficăţei de păsărică!
– Duduie, gândeşte-te la ficăţeii de la păsărica ta cât vrei! De perverse sunt acrit! Mie să-mi comanzi din meniu: ceafă, şniţel sau vită la tavă!
Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă!
Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!
