Faptele
Pe 14 iunie 1990, o foarte tânără jurnalistă lua bastoane pe spate de la minerii din Valea Jiului şi de la securiştii mascaţi în salopete de mineri. Era acuzată de legionarism şi de destabilizare a ordinii publice. Asta pentru că nu putea fi acuzată de meseria pe care o practica şi mai ales unde: la «Dreptatea», oficiosul PNŢCD.
Pe 17 martie 2016, aceeaşi jurnalistă, aceleaşi acuzaţii. În rolul minerilor şi a securiştilor îmbrăcaţi în salopete de mineri, 47 de intelectuali români din ţară şi din diaspora. În locul bastoanelor, pixurile celor 47, care, printr-o scrisoare deschisă adresată unui partid politic, cer retragerea nominalizării jurnalistei din cursa pentru CA al TVR. Nu dau numele jurnalistei agresate atât în iunie 1990, cât şi în martie 2016. Pentru că nu vreau să asociez un nume de o mizerie bolşevică din zilele noastre. Pentru că jurnalista în cauză nu are nevoie să o apăr eu; pentru că nu este nimic de apărat; pentru că acuzaţiile care sunt proferate sunt nefondate, iar participarea la o dezbatere pe o anumită temă, pe o anumită lege la un post tv de ştiri, nu înseamnă apartenenţa la un curent sau altul (nazism, legionarism, în speţa de faţă), ci practicarea unei meseriei de jurnalist, comentator, analist etc.
Câteva precizări necesare
Scrisori sau apeluri de genul celei din 17 martie 2016 au mai fost şi (din păcate) vor mai fi. Se pare însă că o parte a intelectualilor noştri, o parte a reprezentanţilor unor ONG-uri etc, nu fac (sau nu vor să facă) diferenţa între propagandă (nazistă, fascistă, legionară) şi o dezbatere pe o temă legată de curentele respective. Mă văd obligat să fac o serie de precizări „băbeşti” ca să înţeleagă toată lumea:
când spui: Hitler a fost genial, Hitler a fost magnific, Ce bine ar fi dacă am avea şi noi un Hitler – asta înseamnă un act de propagandă nazistă/fascistă şi poţi avea neplăceri din punctul de vedere al legislaţiei în vigoare.
când spui: dacă Hitler arfi ascultat de sfaturile bătrânilor generali din Wermacht şi nu ar fi atacat Rusia, atunci este posibil ca altul să fie rezultatul campaniei din Vest, este posibil ca războiul să fi luat altă turnură – asta înseamnă analiză, subiect într-o dezbatere.
când spui: stadionul olimpic din Berlin a fost construit în timpul regimului lui Hitler – înseamnă că este vorba de o constatare.
când spui (la televizor) sau scrii (într-un ziar): pe 17 martie 2016, veteranii letoni care au luptat în rândurile Waffen SS, unitate de elită a regimului nazist (…) au defilat miercuri în centrul istoric din Riga – înseamnă că este vorba de o ştire.
Cred că semnarii ultimei epistole inchizitoriale, dar şi ceilalţi care au mai semnat şi vor mai semna astfel de „documente”, vor fi făcut diferenţa între un act de propagandă prohibit şi alte afirmaţii legate de un anume subiect „sensibil”. În logica semnatarilor scrisorii deschise, ar trebui puşi la zid şi realizatorii documentarelor de pe Discovery care se referă la nazism şi fascism, şi Memorialul Durerii şi, de ce nu, şi cei care se uită la documentarele respective. Este adevărat, ultimii sunt mai greu de depistat. Şi nu sunt interesanţi pentru intelectualii din categoria celor „34”.
Cine şi cum semnează
Foarte interesante sunt numele intelectualilor care semnează punerea la zid a jurnalistei în cauză. Cam 60% sunt cunoscuţi ca semnatari ai scrisorilor deschise sau apelurilor în favoarea lui Traian Băsescu. Nu voi da nume, deşi sunt consternat să văd, cap de listă (care este în ordine alfabetică) un intelectual de marcă din Iaşi, care pe vremuri punea la zid texte similare care apăreau ca ghiotura în sordidele publicaţii ale securiştilor, gen «Europa» şi altele. Printre semnatari se află şi o serie de români rezidenţi în SUA şi Germania. A devenit o banalitate, ca intelectuali români din afara ţării se semneze astfel de scrisori deschise sau apeluri. Totuşi, aici îmi pun o întrebare – şi cred că acest lucru îl fac şi mulţi alţii. Cei în cauză, au auzit, au văzut cu ochii lor ce a afirmat „acuzata” la un post tv pe care nu cred că îl recepţionează? Sau dacă îl recepţionează, unii – la cei din SUA mă refer – cred că erau la catedrele lor, la serviciu, deci nu aveau cum să fie în cunoştiinţă de cauză. Deci, au semnat sau nu în cunoştiinţă de cauză intelectualii români din diaspora. Au semnat în cunoştiinţă de cauză toţi cei din ţară? Sunt convins că nu. Şi atunci de ce au semnat? Acum vreo 10-12 ani, am aflat cum şi ce este cu semnăturile de pe toate aceste scrisori deschise/apeluri. Ideea (lansarea unui protest – justificat sau nu, a unui atac etc etc) aparţine unui şef al unui ONG, iar dacă respectivul ONG se află într-o coaliţie cu alte ONG-uri – de regulă este vorba de cele cu finanţare Soroş – atunci automat sunt semnaţi şi oneghiştii aliaţi se mai dau câteva telefoane la ceva intelectuali şi gata, s-au strâns semnăturile, şi urmează tot tam-tamul de rigoare. Cam aşa stă situaţia şi în speţa de faţă.
Surpriza din lista semnatarilor
Mă văd obligat să dau totuşi un nume de pe lista semnatarilor: Keno Verseck. Nu-i aşa că vi se pare cunoscut? Pentru cine nu ştie, el nu este intelectual român. Nici din ţară, nici din diapora. Este „jurnalist Berlin”. Aşa apare după semnătură. Pentru cine nu ştie, Keno Verseck a fost acum 8 sau 9 ani stipendat de ICR, în vara lui 2012 a dat în presa germană doar informaţii primite din zona „Băsescu”, iar mai nou l-a atacat pe Klaus Iohannis, în special pentru că i-a retras decoraţia lui Tokeş. Ei bine, acum repet o întrebare: acest domn ştie ce a semnat? A văzut emisiunea, a citit transcriptul? Personal nu cred. Dar chiar dacă a văzut emisiunea, în ce calitate se bagă el în această ciorbă? Există cumva vreun ziarist român (rezident în România, ca să fie şi mai clar) care să fi semnat vreun apel împotriva cuiva, sau a ceva din Germania, Franţa, Italia, Anglia sau orice altă ţară? Nu am auzit de aşa ceva până acum.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Lucian Gheorghiu
Protest împotriva desemnării Oanei Stănciulescu ca membră în Consiliul de Administrație TVR
Doamnei Alina Gorghiu,
Domnului Vasile Blaga,
Copreşedinţi ai Partidului Naţional Liberal
Am fost şocaţi de ştirea desemnării doamnei Oana Stănciulescu, la propunerea Partidului Naţional Liberal, ca membră a Consiliului de Administraţie a Televiziunii Române.
Oana Stănciulescu s-a făcut cunoscută ca foarte activă în cultivarea memoriei unor personalităţi şi valori de extremă dreapta din istoria culturii româneşti. Cu o consecvenţă, ce trebuie subliniată, jurnalista îşi face un crez din a reabilita şi eroiza o serie de personalităţi de orientare legionară, xenofobă, antieuropeană şi antidemocrată. Pe aceştia i-a declarat repetat „eroii noştri“. Câteva exemple sunt revelatoare: la 23 februarie, acest an, într-o dezbatere la Realitatea TV, Oana Stănciulescu declara că Radu Gyr, cunoscut poet legionar, autorul imnului mişcării legionare, personalitate recuperată de Ion Antonescu, în regimul căruia a ocupat importante demnităţi şi scriitorul şi publicistul Vintilă Horia, cunoscut ca prohitlerist sunt „reperele ei morale”. Şi, cu prestigiul câştigat întotdeauna de omul de pe ecran, recomanda societăţii româneşti să adopte aceste repere morale.
Doamna Stănciulescu a fost extrem de activă în combaterea legii 217, supranumită în media „legea antilegionară”. Am aminti că această lege a fost propusă de parlamentari PNL, cu scopul de a împiedica propaganda extremistă din România. Doamna Stănciulescu, împreună cu alţi colegi ‘întru credinţă’ neolegionară au atacat brutal Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului «Elie Wiesel», organism al Guvernului României şi au adus injurii grosolane directorului general al Institutului.
Nu este lipsit de interes să amintim forma de exprimare a doamnei Stănciulescu caracterizată prin agresivitate, autosuficienţă, minimalizarea adversarului de idei.
Considerăm că poziţiile publice ale doamnei Oana Stănciulescu contribuie la crearea unui climat politic şi moral insalubru şi sunt periculoase pentru democraţia românească. Ele sunt contrare opţiunii europene a societăţii româneşti, opţiune în care PNL a avut un rol important. Această opţiune este incompatibilă cu moştenirea fascistă.
Cu atât mai grav consideram că ar fi promovarea publicistei într-o poziţie importantă a Televiziunii publice.
Nu putem fi decat consternaţi de propunerea Partidului Naţional Liberal pentru completarea Consiliului de administraţie al TVR. Fie că îmbrăţisăm sau nu drumul politic al PNL, am văzut întotdeauna în acest partid o structură democratică importantă. Am crezut întotdeauna în compatibilitatea conceptelor de democraţie, europenism şi liberalism.
Să amintim că în istoria sa, PNL a ‘beneficiat’ de atenţia violenţei legionare, care l-a asasinat pe unul din liderii partidului, primul-ministru în funcţie, I. G. Duca.
Stimată Doamnă şi stimate Domnule,
Vă rugăm să luaţi în considerare, împreună cu organismele de conducere a PNL, retragerea propunerii privind desemnarea doamnei Stănciulescu în importantul forum al TVR.
Cu stimă,
Liviu Antonesei, scriitor, profesor, Universitatea «A.I. Cuza», Iasi
Ion Petre Barbos, Cluj-Napoca
Stephan Benedict, publicist, New-York
Liviu Beriş, PHD, presedinte al Asociatiei Evreilor Supravituitori ai Holocaustului
Maria Bucur, profesor, Indiana University, USA
Horia Bozdochina, PHD, istoric, Sibiu
Sorin Camner, inginer, Bucuresti, Romania
Gianina Cărbunariu, regizor
Alina Ciobanu, consilier in cariera, Universitatea Bucuresti
Peter Dan, PhD Long Island University, New York
Caius Dobrescu, profesor, Universitatea Bucuresti
Irina Drăgan, psiholog
Smaranda Enache, militanta pentru drepturile omului
Daniel Cristea Enache, conferentiar, Universitatea Bucuresti
Bogdan Florian, lector universitar, SNSPA
Iulian Fota, PHD, expert in probleme de securitate
Andreea Gheba, doctorand, SNSPA
Mihai Dinu Gheorghiu, profesor , Universitatea «Al. I. Cuza», Iasi
Georg Herbstritt, istoric, Berlin
Mihaela Grancea, profesor, Universitatea «Lucian Blaga» – Sibiu
Florin Iepan, regizor
Maximilian Marco Katz, MCA, Director Fondator al Centrului de Monitorizare a Antisemitismului
Macovei Elena-Irina, psiholog
Norman Manea, scriitor
Peter Manu, medic, profesor universitar, USA
Adrian Miroiu, profesor universitar, SNSPA
Andrei Klein, Cluj-Napoca
Werner Kremm, publicist, Timisoara
Marcu Flaviu Cristian, doctorand UBB, Cluj-Napoca
Iudita Mureşan, conferentiar universitar pensionar, supravietuitoare a Holocaustului.
Carmen Mușat, profesor universitar, Universitatea Bucuresti, redactor-sef la «Observator Cultural»
Lucian Nastasă-Kovacs, profesor universitar, UBB Cluj-Napoca
Adrian Niculescu, conferentiar universitar, SNSPA
Iulian Popa, PHD, cercetător, UBB
Şerban Nichifor, compozitor, profesor universitar, Universitatea Nationala de Muzica, Bucuresti
Liliana Popescu, conferentiar universitar, SNSPA
Liviu Rotman, profesor universitar, SNSPA
Michael Shafir, profesor, UBB,Cluj-Napoca
Stefan Sienerth, istoric, Germania
Edit Szegedi, conferentiar universitar, UBB, Cluj-Napoca
Daniel Vighi, scriitor, Timișoara
Zoltan Tibori Sandor, conferentiar universitar, UBB-Cluj
William Totok, publicist, Berlin
Sebastian Toc, doctorand, SNSPA
Keno Verseck, jurnalist, Berlin
Claudia Zidaru, doctorand SNSPA
Cezar Gheorghe, jurnalist cultural, critic literar, eseist
Dinu Adam, scriitor, Bucureşti
Emanuel Copilaş, asistent universitar, Universitarea de Vest, Timişoara
Alina Dragolea, lector universitar, SNSPA
Zoe Petre, profesor emeritus, Universitatea Bucureşti
Marius Tabacu, directorul Filarmonicii, Cluj-Napoca
Michelle Kelso, assistent professor, Wahington University, SUA
Mihai Radu Predescu, inginer, Bucureşti
Cristian Vasile, Institutul de Istorie «N. Iorga»
Laszlo Alexandru, publicist, Cluj-Napoca
Gabriel Hancean, publicist SNSPA
Daniel Mihai, compozitor Constanţa
Andreas Gluck, inginer, Berlin, supravieţuitor al Holocaustului
Răzvan Paraianu, istoric, conferenţiar, Universitatea Tg. Mureş
Elek Szokoly, publicist, Tg. Mureş
Aura Cumita, jurnalistă, Berlin
Bianca Burţa-Cernat, critic literar, România
Paul Cernat, conferenţiar universitar, Universitatea Bucureşti
Victor Eskenasy, jurnalist, Frankfurt am Main
Ambasada Statului Israel la Bucureşti a transmis o reacţie oficială cu privire la numirea în funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al TVR a Oana Stănciulescu:
„Ambasada Statului Israel la Bucureşti a aflat cu îngrijorare despre numirea într-o funcţie-cheie, în cadrul Televiziunii de Stat, a doamnei Oana Stănciulescu, jurnalist cu experienţă, dar cu nenumărate exprimări publice antisemite şi simpatii vădite faţă de Mişcarea Legionară. Amintim că, prin afirmaţiile sale, doamna Stănciulescu a pus la îndoială existenţa Holocaustului şi s-a identificat cu lideri ai Mişcării Legionare, responsabili pentru ororile Holocaustului din România.
Dorim să atragem atenţia că o astfel de decizie poate avea un impact negativ semnificativ în ceea ce priveşte prezentarea obiectivă a faptelor istorice şi promovarea valorilor democraţiei, cu precădere asupra noilor generaţii, vulnerabile în faţa unor eventuale dezinformări”.
