Cu peste 80 de ani în urmă, exasperat de intelectualii de stânga care, între două vizite la Moscova, ridicau în slăvi „un nou umanism”, „umanismul” unei societăți a viitorului, unde traiul în comun și voința „centrului” modelau în menghina lor spiritul și personalitatea „omului nou”, țintuindu-i acuzator pe cei ce gândeau altfel, Julien Benda a scris într-una din cărțile sale: „Tolstoi povestește că, ofițer fiind, și văzând, în cursul unui marș, cum un camarad de-al lui lovea un om care ieșise din rând, i-a spus: Nu ți-e rușine să te porți așa cu aproapele tău? N-ai citit Evanghelia? La care celălalt răspunse: N-ai citit regulamentele militare”.
„Doar iresponsabilii se pot bucura de Brexitul care se profilează. Inclusiv în Anglia (căci UK riscă să devină istorie). Brexit nu va aduce nimic Angliei, ci îi va confirma declinul ca mare putere. Anglia va sărăci, UK riscă să se destrame. Nu văd în acest referendum nefericit, născut din jocuri politice interne, nicio dovadă sublimă de democrație și viziune, ci doar populism și iresponsabilitate. Acest referendum nu a fost despre mari valori, despre democrație și libertate în Europa, ci despre calcule meschine făcute cu prețul viitorului colectiv al unei mari națiuni și al partenerelor ei. A fost despre câteva mizerabile sute de milioane de lire, despre joburile ocupate de câteva sute de mii de români și polonezi. Votul masiv pentru Brexit a venit din zonele slab educate (echivalentul celor care votează PSD la noi). Văd isteria naționalistă cum crește peste tot în Europa, inclusiv în cea mai avansată democrație, și mă tem că ne va antrena pe toți într-un marasm greu de anticipat. Brexit înseamnă începutul unui lung șir de convulsii pentru întreg continentul, de care nimeni nu avea nevoie, și cu atât mai puțin noi, țară fragilă și marginală. Putin își freacă mâinile. Clovnii lui triști, Farage, Le Pen & co. încep să aibă succes. În acest moment, ține de curajul și viziunea liderilor Franței și Germaniei ca Europa să nu se întoarcă în anii ’30 sau ’60. E șansa lui Merkel și Hollande să se reabiliteze și să intre în istoria mare” – Adrian Papahagi
„Există un pesedist englez. Ca și cel român, are studii elementare sau medii, trăiește, nu în Teleorman sau Gorj, ci în plăcutul mediu rural englez sau orașe mici sau în vechi orașe industriale din nord. Este mai curând în vârstă de peste 60 de ani, de obicei pensionar, adică dependent de sistemul național de pensii. E conservator din fire și își ia informațiile din The Sun sau Daily Mirror, adică un fel de echivalent al Antenei 3. Acum a votat pentru Brexit, mai ales fiindcă i s-a spus în mod mincinos – și el a crezut – că străinii au năpădit Marea Britanie, că au furat joburile englezilor sau că stau degeaba, primind ajutoare sociale generoase de care el va fi lipsit… Așa că nu e numai conservator și șovin, ci și frustrat. I s-a spus că, în ultimele decenii, Marea Britanie și-a pierdut independența, că niște inși scorțoși și antipatici decid la Bruxelles peste capul Parlamentului britanic pe care îl alege el. Nu înțelege aproape nimic din globalizare. Nu înțelege nimic din economia mare și din finanțe. Nu înțelege noile raporturi geopolitice. Ideea unei Europe federalizate cumva în cadrul Uniunii Europene îl îngrozește” – Andrei Cornea
„Sentimentul meu este că e o catastrofă atât pentru Marea Britanie, cât şi pentru Europa. Senzaţia mea este că acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple, că nici măcar ideea unui referendum nu ar fi trebuit să apară şi că acest referendum pur şi simplu, cum spunea Talleyrand, e mai mult decât o crimă, e o greşeală. Eu am fost întotdeauna un eurofil, întotdeauna am crezut că şansa comunităţii noastre româneşti vine dinspre Europa şi sentimentul meu de acum este unul de catastrofă şi de pierdere a ceea ce am câştigat în ultimul deceniu. Eu cred că s-au deschis multe sticle de şampanie în noaptea asta undeva către Răsăritul nostru, spre Răsărit, ca să zic aşa şi cred că este exact ceea ce unii geo-strategi, ca să zic aşa, au aşteptat de foarte multă vreme, este o divizare, este o dezbinare a unei părţi a lumii civilizate, ceea ce după părerea mea nu va duce la absolut nimic bun, va deschide o Cutie a Pandorei, aşa cum s-a spus, vor exista şi alte tendinţe centrifuge din partea unor naţiuni care deja sunt violent eurosceptice şi violent naţionaliste şi izolaţioniste şi viitorul Europei din această clipă devine sumbru” – Mircea Cărtărescu
„Poate că ar fi bine să legăm fenomenul (autoritarismului populist n.a.) de experimentul socialismului bolivarian iniţiat de Hugo Chávez în Venezuela. O combinaţie de stângism frenetic şi populism vehement, chavismul se situează, inclusiv în versiunea Nicolas Maduro, în descendenţa peronismului. În Europa de Est şi Centrală, autoritarismul populist este reprezentat mai cu seamă de Viktor Orbán cu al său refuz al democraţiei liberale şi cu exaltarea unor formule non-liberale de acţiune politică…. Zidul propus de Orbán este simbolul palpabil al acestei noi intoleranţe. Autoritarismul populist mizează pe anxietăţi, fobii, nevroze personale şi colective. Mai nou, în Polonia, forţele dominante au recurs nu o singură dată la mitologii populiste despre istoria naţională prezentată ca o martirologie ignorată de către liberali şi socialişti. Interesant şi alarmant este faptul că se observă o convergenţă între extreme, sprijinită de autoritarii kleptocratici din Rusia… cred sincer că există forme şi metode de rezistenţă. Priviţi la Polonia unde au apărut comitete de susţinere a democraţiei. Important este ca partizanii societăţii deschise să evite orice sectarism, să distingă între conservatorism (o direcţie politică şi intelectuală perfect legitimă) şi tradiţionalismul autohtonist de orientare etnocentrică” – Vladimir Tismăneanu
Azi, când cei care părăsesc coloana, ce bate talpa spre un nou orizont luminos, sau doar cârtesc împotriva mersului înregimentat socialist, sunt biciuiți mediatic cu cuvinte grele (populiști, iresponsabili, isterici naționaliști, needucați, analfabeți, conservatori șovini, frustrați, autoritariști, sectari nevrotici etc), conform regulamentelor progresiste editate la „centru”, e bine de știut că Julien Benda și-a intitulat cartea: «Trădarea intelectualilor».
Autor: Bogdan Calehari