Acesta a fost de la bun început însoțit, teoretizat și justificat de către ideologia liberală pusă în slujba cămătarilor și a negustorilor.
Ca practic toate teoriile poseudoștiințifice nefaste, și liberalismul își are originea în Marea Britanie. Anume acolo s-a reușit o revoluție în interesul marelui capital, cea condusă de Cromwell, care s-a soldat cu primul regicid în istoria modernă prin executarea lui Carol I, în 1649, comis în interesul stăpânilor banilor.
Ideea de republică și parlamentarism tot de atunci se trage, iar crearea Băncii Angliei în 1694 a reprezentat o victorie decisivă pentru mamonocrația britanică. Până la Revoluția Franceză din 1789 a trecut în secol. Decapitarea regelui Ludovic al XVI-lea are loc în 1793.
Odată cu regicidul și instituirea republicii ca nouă formă de guvernământ, dar și de religie laică, locul regelui este uzurpat de de către plutocrație. Anume aceasta a ordonat conceptualizarea miturilor liberalismului economic, printre care cel al mânii invizibile a pieței, a concurenței libere, a triumfului darwinismului social și a transformării celor mai degradante vicii în virtuți. Astfel, cămătăria, avariția, egoismul, goana după înavuțire devin fundamentele teoretice ale liberalismului economic.
Din acel moment triumful spiritului iudaic al capitalismului devine o dominantă și un modus vivendi perceput ca fiind firesc în societățile moderne.
Așadar, numele corect al liberalismului economic este mamonocrație, demonocrație, plutocrație, cleptocrație, și nicidecum democrație, ultima nefiind decât un paravan ideologic menit să drapeze esența antihristică și inumană a domniei cantității.
Autor: Iurie Roșca
