„A le sugera astăzi, în calitate oficială, foștilor cetățeni români și urmașilor acestora „să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte” amintește pagini triste, tragice chiar, din perioada ocupației sovietice a Basarabiei, când etnonimul „Român” și infranimul românesc „Moldovean” erau prezentați ca opozabili și adversativi, nu complementari. Ideea de „naționalitate moldoveană aparte” a servit drept eșafodaj ideologic pentru anexiunea stalinistă a Basarabiei în 1940, urmare a înțelegerilor secrete sovieto-germane, dar și pentru etnocidul identitar și cultural de după această anexiune invocată expres în textul Declarației de independență a Republicii Moldova”.
„A vorbi oficial despre „moldoveni ca o naționalitate aparte” consună perfect cu teoria de sorginte stalinistă despre „națiunea, limba, istoria și cultura moldoveană diferită de cea română”. Și asta în condițiile în care Republica Moldova și România vorbesc despre „spațiul cultural, lingvistic și spiritual comun” al celor două state ale noastre”.
Vlad Cubreacov – Scrisoare deschisă domnului James Pettit, ambasadorul extraodinar și plenipotențial al SUA la Chișinău:
„Excelență,
Ați declarat textual, într-un interviu acordat recent (26 august 2016) postului public de televiziune, că: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”. Totodată, i-ați îndemnat pe cetățenii Republicii Moldova „să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte”.
Am dori să considerăm că prin această declarație ați exprimat puncte de vedere strict personale, nu unele oficiale ale guvernului Statelor Unite ale Americii.
Declarația dumneavoastră abordează subiecte delicate, de mare sensibilitate culturală, istorică și politică pentru noi.
În opinia noastră aceste puncte de vedere sunt greșite, contrare evidențelor și adevărului.
În plus, considerăm asemenea puncte de vedere, exprimate fără acuratețea necesară, contrare intereselor Statelor Unite ale Americii în regiune. Ele sunt contrare și literei și spiritului Declarației de independență a Republicii Moldova, pe care, indiscutabil, le cunoașteți.
De asemenea, prin extrapolare, considerăm că, lansând declarația publică citată mai sus, ați reușit să aduceți atingere, prin ricoșeu, și intereselor legitime de unitate teritorială și suveranitate ale celor doi buni vecini ai Republicii Moldova – Ucraina și România.
Federația Rusă a anexat Crimeea și ocupă teritorii vaste din estul Ucrainei prevalându-se tocmai de comunitatea istorică, etnolingvistică și culturală cu minoritarii ruși din aceste regiuni ale statului vecin. Comunitatea de limbă, cultură și istorie, de una singură, nu poate fi suficientă pentru dezmembrarea statelor și anexiunea lor teritorială, chiar dacă ea este fundamentală în cazul refacerii unității distruse a unor popoare multistatale, cum este și poporul român în ziua de astăzi, dacă modul de realizare a acestei unități este conform dreptului international și expresie a voinței populare, formulate într-un cadru liber și autentic democratic.
Folosind termenii istorici și geografici de „Moldova” și „moldoveni” și afirmând univoc că „Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre „Republica Moldova” și „cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul „Moldova” și infranimul românesc „moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul „român” face parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.
Declarația dumneavoastră a scandalizat opinia publică locală, scoțând la iveală o ciudată raliere la punctele de vedere ale Federației Ruse, care, încălcând norme elementare de morală, de corectitudine politică și de drept international, sfidează istoria tragică a Basarabiei și ne sugerează că istoria acestor oameni și a pământurilor noastre de la răsărit de Prut și-ar avea punctul zero la 27 august 1991, că tot ce a fost înainte nu ar fi existat sau nu contează din perspectiva viitorului. Declarația de independență a Republicii Moldova vă contrazice însă. Sperăm că nu vă supărați dacă vom preciza că acest document fundamental trebuie citit sau recitit cu atenție și respectat.
Comunitatea de istorie, de limbă, de etnie, de cultură și de spiritualitate a României și Republicii Moldova sunt realități indiscutabile pentru orice inteligență onestă de la noi sau de oriunde.
Nu există, așa cum ați sugerat în declarația dumneavoastră publică, un Mihai Eminescu doar al Republicii Moldova, nu există un Ștefan cel Mare doar al Republicii Moldova, nu există un George Enescu doar al Republicii Moldova, nu există un mitropolit Dosoftei, un mitropolit Varlaam, un Dimitrie Cantemir, un Bogdan Petriceicu Hașdeu, un Alexandru Ioan Cuza, o Regină Maria, un Grigore Vieru, un Eugen Doga doar ai Republicii Moldova, nu există o limbă, o istorie și o cultură română doar ale Republicii Moldova, separate de România, aliatul strategic al SUA.
Apropo de istorie și de uniri. Aici analogiile se impun și vă rugăm să ne permiteți câteva considerații pornind tocmai de la precedentele americane.
SUA îi datorează unei mari personalități de origine română, strălucitul general George Pomuț, consul general al SUA la Sankt Petersburg, cumpărarea peninsulei Alaska, care nu era deloc americană și care nu avea absolut niciun fel de comunitate de limbă, istorie sau cultură cu americanii la momentul achiziționării ei. Nu credem că vom comite o impietate dacă vom opina că înainte ca vreun diplomat american să se pronunțe asupra comunității de limbă, istorie, etnie, cultură și spiritualitate a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ar fi fost de așteptat ca măcar unul dintre ei, măcar o singură dată, să depună, cu recunoștință, măcar o singură floare pe mormântul românului american George Pomuț, mormânt care zace în paragină în cimitirul Smolenski din fosta capitală nordică a imperiului țarist.
Cât despre unirea Statului Hawaii cu Statele Unite ale Americii, în august 1959, sub aspectul istoriei, limbii sau culturii comune a hawaiezilor cu americanii, nici nu mai are rost să vorbim. Cu toate acestea, credem că dumneavoastră nu ați dezagrea unirea Statului Hawaii cu SUA ca fapt împlinit și corect.
Prezentul și viitorul Republicii Moldova trebuie să-l decidă, fără amestec din afară, poporul ei, constituit în proporție de peste 80% de etnici români și de reprezentanți ai unor diverse minorități (ucraineni, găgăuzi, bulgari etc.) încă supuse unor procese de rusificare, prin instituțiile statului, inclusiv sau în primul rând prin școală, fără ca acest fapt inacceptabil să fi trezit vreodată vreo luare de atitudine din partea dumneavoastră. Republica Moldova este, ca și toate celelalte state post-sovietice, cu excepția Federației Ruse, un stat național, având o singură etnie fondatoare, nu mai multe. Faptul că societatea din Republica Moldova este multiculturală, asemenea tuturor societăților moderne fără excepție, și cuprinde și reprezentanți ai altor etnii conlocuitoare nu face din Republica Moldova un stat multietnic sau multinațional.
Publicul căruia v-ați adresat este reprezentat în proporție covârșitoare de foști cetățeni ai României și urmași ai acestora și cuprinde astăzi circa 1 milion de cetățeni maturi ai Republicii Moldova care, indiferent de originea lor etnică, și-au restabilit cetățenia română, iar alte circa 800 de mii de cereri de restabilire a cetățeniei române se află în examinare. A le sugera astăzi, în calitate oficială, foștilor cetățeni români și urmașilor acestora, indiferent dacă și-au restabilit deja cetățenia română sau abia urmează să o facă, „să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte” amintește pagini triste, tragice chiar, din perioada ocupației sovietice a Basarabiei, când etnonimul Român și infranimul românesc Moldovean erau prezentați ca opozabili și adversativi, nu complementari. Ideea de „naționalitate moldoveană aparte” a servit drept eșafodaj ideologic pentru anexiunea stalinistă a Basarabiei în 1940, urmare a înțelegerilor secrete sovieto-germane, dar și pentru etnocidul identitar și cultural de după această anexiune invocată expres în textul Declarației de independență a Republicii Moldova. Excelență, ne permitem să observăm că în actualul amplu război hibrid desfășurat de Moscova contra Republicii Moldova, cu o importantă componentă identitară, cu mize geopolitice și geoculturale, a vorbi oficial despre „moldoveni ca o naționalitate aparte” consună perfect cu teoria de sorginte stalinistă despre „națiunea, limba, istoria și cultura moldoveană diferită de cea română”. Și asta în condițiile în care Republica Moldova și România vorbesc despre „spațiul cultural, lingvistic și spiritual comun” al celor două state ale noastre.
Ați invocat „problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special”. Această afirmație nu respectă adevărul complet. În realitate, un număr de 71 de primării din stânga Nistrului, dintre care majoritatea cu populație etnic românească, se află sub ocupația trupelor militare și serviciilor secrete ale Federației Ruse, asemenea Crimeii și regiunilor Donețk și Lugansk din estul Ucrainei. Dumneavoastră vorbiți despre faptul că partea de dincolo de Nistru, precum și o parte din trunchiul basarabean al Republicii Moldova, aflată sub control efectiv și ocupație militară rusă, „are nevoie de un statut special”, fără să precizați că este vorba despre două teritorii ale Republicii Moldova ocupate militar de o putere străină și că un eventual statut special li s-ar putea acorda unor localități de dincolo de Nistru doar după încetarea ocupației, nu înainte și nici condiționat, cum lăsați să se înțeleagă. Felul în care ați pus dumneavoastră problema se situează în afara legii sau deasupra ei, răsturnându-i sensul și consecutivitățile pe care le stabilește, ca și cum Federația Rusă și-ar fi retras deja trupele, arsenalele militare și serviciile secrete din Republica Moldova sau ca și cum acest fapt nu ar mai fi necesar din punctul dumneavoastră de vedere.
Republica Moldova a stabilit prin Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și prin hotărâri de parlament, votate unanim, criteriile și ordinea pentru eventuale statute special acordate unor (nu tuturor) localități din stânga Nistrului (nu și celor din dreapta Nistrului ocupate militar de Federația Rusă).
Legea din 22 iulie 2005, prin alineatul 2 al articolului său 1, prevede consecutivitatea paşilor procesului de reglementare a diferendului moldo-rus din Transnistria: „(2) După îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfăşoară pentru elaborarea în comun şi adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei”. Orice discuție despre un statut special atât timp cât Federația Rusă nu și-a evacuat integral trupele și armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova este susceptibilă de tentativă de amestec extern și presiune asupra statului nostru. Este cazul să amintim și că Legea din 22 iulie 2005 prevede că localitățile din stânga Nistrului, ai căror locuitori vor decide în libertate să nu facă parte din autonomia transnistreană, nu vor face parte din ea. Alineatul 3 al articolului 3 al legii stipulează că: „Pot intra în componenţa Transnistriei sau ieşi din componenţa ei localităţile din stînga Nistrului în baza referendumurilor locale organizate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova”. Ca și în cazul acordării unui statut special autonomiei găgăuze, după cum vă este bine cunoscut, urmare a referendumurilor locale, zeci de localități au decis în libertate să nu facă parte din respectiva autonomie, chiar dacă proiecte inițiale, inspirate din afara Republicii Moldova, prevedeau includerea lor.
Sperăm că faptul că ați evitat să invocați cu prioritate în declarația dumneavoastră publică aceste aspecte fundamentale nu înseamnă că guvernul Statelor Unite ale Americii s-ar fi alăturat presiunilor exercitate tot mai intens asupra Chișinăului de către Moscova și Berlin în sensul anulării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și a celor două hotărâri de parlament conexe.
Domnule ambasador James Pettit, vă rugăm să observați că Declarația de independență a Republicii Moldova statuează univoc: „Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.
Fiți de acord, Excelență, că ideea unirii Republicii Moldova cu România este o idee care are dreptul la existență în spațiul public și politic al Republicii Moldova. Observăm cu toții că ea câștigă tot mai mult teren, în special printre tineri, direct proporțional cu gradul de desovietizare a societății și a mentalităților. Sper că veți fi de asemenea de acord că prerogativa exclusivă de a decide în acest sens aparține populației Republicii Moldova, într-un cadru autentic democratic, nu diplomaților străini acreditați la Chișinău.
Formulând aceste considerații, în termeni de corectitudine și bunăvoință, exprimăm convingerea că nu am adus niciun fel de atingere bunelor relații strategice de parteneriat dintre Republica Moldova și SUA sau dintre România și SUA. Sperăm de asemenea că reacția noastră firească față de declarația dumneavoastră publică va fi înțeleasă corect.
Vă rugăm, Excelență, să primiți asigurarea cuvenitului respect.
Vlad Cubreacov,
Președinte al Asociației «Răsăritul Românesc» din Republica Moldova
Chișinău, Republica Moldova, 28 august 2016
Post-scriptum pentru cititorii acestui blog: Doritorii pot viziona înregistrarea interviului acordat de ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, pe pagina de internet a postului public de televiziune: http://www.trm.md/swf/DQVideoPlayer.swf?dimensiunea-diplomatica-cu-statele-unite-ale-americii
Un detaliu important: domnul ambasador a evitat pe întreg parcursul interviului (cu o singură excepție) folosirea denumirii oficiale și corecte a statului de acreditare, Republica Moldova, înlocuind-o deliberat și exclusiv cu termenul istoric și geografic de Moldova, a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României. De asemenea, pe panoul de fundal, din sediul ambasadei SUA în Republica Moldova, denumirea corectă și oficială a statului, cea de Republica Moldova, este substituită cu termenul istoric și geografic de Moldova. Acest caz este unic printre toate ambasadele străine acreditate în Republica Moldova și constituie, în opinia noastră, o manipulare voită prin limbaj verbal și grafic”.
Autor: Vlad Cubreacov
Interviul pe care ambasadorul SUA în Republica Moldova Jamees Pettit l-a acordat postului public de televiziune Moldova 1:
– În pofida unor temeri și îngrijorări manifestate de mai mulți actori internaționali în legătură cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Statele Unite ale Americii deja pe 25 decembrie 1991 au recunoscut Independența Republicii Moldova, iar în martie 1992 au deschis Misiunea sa Diplomatică la Chișinău. De ce, în opinia Dvs, Washington-ul oficial a considerat necesară recunoașterea Independenței Moldovei și cum vedea dezvoltarea relațiilor de mai departe?
– Țin minte foarte bine când s-a destrămat Uniunea Sovietică și într-adevăr întreaga lume s-a schimbat atunci. Eu am crescut în timpul Războiului Rece și deodată am simțit că au apărut oportunități noi pentru fiecare, inclusiv pentru republicile Uniunii Sovietice. Așadar, a devenit o prioritate politică pentru Statele Unite ca să înființăm ambasade și să acordăm recunoaștere diplomatică pentru noile republici cât de repede posibil din diverse motive. Unul dintre scopuri era să ne asigurăm că stabilitatea este menținută, dar de asemenea să începem un nou capitol în istorie, unde în loc să avem permanent aceste relații dificile de a fi adversari, noi puteam de fapt să ne împărtășim cu experiența, să fim prieteni, să încurajăm comerțul și turismul, care era aproape imposibil în timpurile sovietice. Urmăream să ne cunoaștem unul pe celălalt și să ajutăm aceste țări noi să-și proiecteze calea corectă pentru ei înșiși, nu neapărat conform modelului american sau chiar celui european, dar pe o cale constructivă înainte. Aceasta era prioritatea noastră, speram atunci că fostele republici ale Uniunii Sovietice, inclusiv și Federația Rusă să se alăture unor organisme internaționale, la fel ca Uniunea Europeană, chiar și NATO, să deschidă o piață comună, orice pas de acest fel. Din păcate, aceasta nu s-a întâmplat în totalitate, cu siguranță, nu s-a întâmplat cu unele din republici. În ceea ce privește Moldova, noi continuăm să fim optimiști că Moldova va continua să urmeze calea europeană, să adopte valorile europene și să devină un partener productiv în comunitatea mondială.
– De-a lungul a aproape un sfert de secol de colaborare moldo-americană, SUA întotdeauna a oferit țării noastre suportul și asistența sa. Ați putea numi volumul total de asistență acordată Moldovei de către SUA în acești ani și cum a fost aceasta distribuită pe domenii?
– Aș spune că relațiile au fost pozitive, așa cum ați remarcat, noi avem relații diplomatice cu Moldova aproape de la început, au fost dificultăți și dezamăgiri, dar trebuie să nu uităm cum era situația aici când era o republică sovietică și să recunoaștem că lucrurile într-adevăr stau mai bine acum, dar oricum sunt foarte multe probleme ce necesită rezolvare. Noi nu vom renunța, nu vom pleca nicăieri, noi am încercat să ajutăm Moldova de la început. Țara mea a contribuit cu peste 1 miliard de dolari, de fapt 1,4 miliarde dolari drept asistență pentru Moldova în diferite sectoare, inclusiv pentru creșterea economică, relațiile militare, relațiile culturale, de asemenea pentru democrație și guvernare. Încercăm să ajutăm Moldova să se conformeze standardelor europene și vom continua să lucrăm cu orice guvern e la putere la moment. Scopul nostru este ca țara asta să devină mai prosperă și mai democratică.
– Unul dintre cele mai mari proiecte în acest sens a fost Acordul Millennium Challenge Corporation semnat în 2010…
– Acel proiect a fost pentru cinci ani, s-a finisat anul trecut și a fost un proiect de mare succes. De asemenea a fost cel mai mare proiect din punct de vedere al asistenței financiare aici în Moldova, au fost investiți mai mult de 260 milioane dolari în proiecte menite să îmbunătățească agricultura de valoare înaltă și în special, distribuirea produselor agricole. Am investit în două sectoare diferite, primul era repararea și construirea unui drum de 92 km spre Soroca, pentru a servi părții de nord a republicii, ce va permite o transportare mai ușoară a produselor agricole. De asemenea, am reparat 10 stații de irigare din perioada sovietică pentru a îmbunătăți irigarea în agricultură în întreaga Moldovă. Proiectul a fost foarte reușit. S-a introdus un concept nou și anume, cum să se administreze resursele, precum este apa.
– Ați activat în Rusia și Ucraina, iar acum sunteți diplomatul de top al Statelor Unite în Moldova. Ați putea să ne împărtășiți viziunile Dvs. asupra perspectivelor Moldovei în comparație cu alte state unde ați lucrat?
– Evident că sunt anumite asemănări dintre Moldova și alte republici ale fostei Uniuni Sovietice, este așa numita moștenire sovietică cu care au început toate, dar de asemenea voi spune că toate aceste țări sunt diferite. Sunt desigur provocări comune, în special, ce țin de Ucraina, dar, iarăși, voi accentua că Moldova trebuie să-și urmeze calea sa proprie și cred că Moldova face asta, de fapt. Consider că acest curs trebuie să ducă spre Europa, este cea mai bună alternativă, dar cel mai important pentru Moldova e să-și aprecieze neutralitatea sa și să aprecieze faptul că atât istoric cât și geografic, ea încearcă să păstreze un echilibru între de exemplu, marele său vecin Rusia și Europa. Cred că deja vedem o ușoară îmbunătățire în relațiile cu Rusia, sperăm că asta va redeschide piața rusească, dar în același timp exporturile Moldovei în UE au crescut și datorită semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, cred că beneficiile pentru oamenii Republicii Moldova vor fi imense, nu doar economic vorbind, dar de asemenea aducerea anumitor standarde și valori europene care sunt foarte necesare acestei țări. Principalul lucru e să nu pierdem speranța, această țară are numai 25 de ani, țara mea are 240 de ani, așa că noi suntem bucuroși să ne împărtășim cu experiența. Noi nu avem toate răspunsurile, dar noi neapărat vrem să ajutăm Moldova.
– În prezent, mai des ca altădată, în societatea noastră se discută problema viabilității statului Republica Moldova. Unii pledează pentru vectorul european de dezvoltare, alții pentru cel estic. O parte din societate crede că salvarea poate fi doar în unirea cu România, altă parte își dorește păstrarea statalității Republicii Moldova. În opinia Dvs, în luarea unei sau altei decizii, de ce factori ar trebui să se țină cont? Ce trebuie să întreprindem pentru a susține acest test de viabilitate?
– Consider că este foarte important și aceasta, desigur, este politica noastră, cred că și politica de aici. Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. Potențialul aici este foarte mare, aveți un popor calificat și harnic, sunt multe posibilități în anumite sectoare pe lângă agricultură, și asta include sectorul textil și IT. Este regretabil că atât de mulți cetățeni au plecat din Moldova de la independența ei, nereușind să găsească un serviciu sau să vadă un viitor pentru ei aici. Cred că este foarte important ca să se încerce să facă lucrurile mai bune aici pentru ca cel puțin o parte din cei plecați, să fie atrași înapoi pentru a contribui. Sunt foarte mulți moldoveni care ar dori să se întoarcă, dacă ar simți că pot contribui și dacă ar fi vreo șansă ca lucrurile care sunt atât de problematice acum, ar putea fi rezolvate. Nu este ușor, mulți oameni și-au pierdut încrederea în clasa politică, în guvern, dar este important să nu-ți pierzi încrederea, este important să aibă încredere în ei înșiși ca moldoveni și să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte și o țară aparte pentru a face acest loc mai bun.
– Care ar fi mesajul Dvs. pe care ați dori să-l adresați cetățenilor Republicii Moldova cu ocazia aniversării a 25-a de la declararea Independenței?
– Voi spune doar atât: am trăit aici un an și jumătate deja, simt că sunt o parte din această țară și cred că vorbesc din partea întregii mele țări când spun că vrem doar binele Moldovei. Nu este o chestie geopolitică, noi vrem ca Guvernul Moldovei și oamenii Moldovei să facă ceea ce e mai bun pentru Moldova, nu ce este mai bun pentru noi, pentru Europa sau Rusia sau oricine altcineva. Și acest lucru trebuie să fie permanent în mințile celor care iau deciziile în această țară, dar aceasta mai și înseamnă ca oamenii acestei țări să tragă la răspundere guvernul său, ei trebuie să insiste ca deciziile să fie făcute în beneficiul oamenilor. Acest lucru poate fi făcut pentru că există potențial, Moldova fiind o țară atât de mică are mult potențial și multe resurse care ar putea ajuta să devină un exemplu strălucit nu doar în regiune, dar și în întreaga Europă. Deci, eu felicit moldovenii cu 25 de ani de progres și a fost progres, pe lângă dificultăți, și le dorim un progres continuu, majoritatea va depinde de ei înșiși, dar în limita posibilităților, țara mea și alți parteneri sunt gata să asiste.
