ROMGLEZA

România. O țară francofonă. Relațiile dintre Franța și România sunt foarte vechi. În anul 1396, cavalerii lui Jean Nevers, fiul ducelui de Bourgogne, au luptat împotriva turcilor alături de oastea lui Mircea cel Bătrân. În secolele XVII și XVIII, relațiile franco-române s-au intensificat datorită comercianților și intelectualilor francezi care au călătorit în Principatele Române. În anul 1762, diplomatul și scriitorul Claude- Charles de Peysonnel a propus crearea unei reprezentanțe franceze în Principatele Române, lucru realizat în anul 1798, un consulat general la București și un viceconsulat la Iași. În secolul XIX, majoritatea studenților români își făceau studiile la Paris, studenți care, în anul 1846, au fondat, în cunoscutul Cartier Latin, «Societatea studenților români din Paris», cu Ion Ghica președinte și C.A. Rosetti secretar. Ca membri, îi amintim pe Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu, participanți la Revoluția de la 1848. Unirea Moldovei cu Țara Românească a fost sprijinită de Franța, ducând la deschiderea unor noi relații diplomatice între aceste două țări, Mihail Kogălniceanu fiind prim-ministru. După anul 1989, relațiile franco-române s-au dezvoltat considerabil, s-a înmulțit schimbul de vizite oficiale, s-au pus bazele unui parteneriat solid în domeniul politic, economic și cultural. Franța a sprijinit integrarea țării noastre în structurile politice, economice și de securitate europene și euro-atlantice.

Atunci, având în vedere toate cele prezentate, întreb de ce nu se mai vorbește românește, de ce limba engleză, o limbă frumoasă, de altfel, a invadat frumoasa limbă română? Pe la mai toate posturile TV, de stat sau particulare, auzi, din gurița unor așa-zise vedete, exprimări de genul uic end (week end), slim, blac fraidei (black friday), super OK, soping (shopping), foarte ok (???), feisîn (fashion), suting (shooting) etc. Ba, o fătucă, în al cărei cap era întuneric ca într-o nucă, într-un așa-zis interviu, repeta la nesfârșit: nu, sistăr, da, sistăr, nu se poate, sistăr. Dar ce ne facem cu doamnele de la știri? Doamne, care ar trebui să apere limba română de aceste englezisme, pronunță vorbele ca pe Wall Street. Cică era un președinte american care se numea, atenție, George Dabâliu Bush. Îți vine să te tăvălești de râs în fața televizorului. Sau, urmăriți filmul X pe eigi bi ou (HBO). Și la un post local de televiziune am auzit cum o simpatică prezentatoare a spus că nu a fost… disturbată într-o anume situație. Iar un păcălici de la un post național a scris pe bandă, despre tăierea pădurilor, Rangerii din Bucegi. Trist, foarte trist. Mai nou, nu numai tinerii, ci și oameni în toată firea, scriu mesaje pe telefoanele mobile folosind „K” în loc de „C”. Dacă pe tineri încerc să-i înțeleg, pe maturi, refuz. Cea mai frumoasă limbă este limba țării în care te-ai născut. Dar câți înțeleg asta?