„Bine ați venit!”
La intrarea în aproape fiecare oraș sau județ găsești astăzi câte un panou cu inscripția „Bine ați venit!”. Iar mie asta mi se pare una dintre micile ciudățenii ale vieții…
În primul rând, să ne gândim că a existat cineva care a montat, care a dat dispoziția să fie montat mesajul ăsta de întâmpinare pentru tine. Foarte frumos până aici! Dar, în același timp, a considerat că nu ești destul de important ca să te aștepte personal acolo sau să trimită măcar pe cineva. La dracu, ești unul dintre miile de oameni care intră în orașul ăla doar. Nu? Sau, și mai rău, s-au întrunit cu toții și au hotărât ca, decât să-l pună pe ultimul pierde-vară din târg să stea acolo, la intrare, și să facă semne politicioase cu o pancardă, de „Poftiți, vă rog! Dar de când vă așteptam!”, pentru câțiva franci nenorociți din buget, mai bine lasă pancarda aia acolo și toată lumea își vede de treaba ei. Asta pentru că până și ăla are ceva mai bun de făcut decât asta și primirea ta nu merită nici măcar o lețcaie din venitul local. Nu mai e bine, gândită așa! …Și mai există o întrebare evidentă aici: de ce?! Ăștia vor ceva de la tine?
Dar când să intri în orice oraș sau județ găsești asta: „Bine ați venit!”, scris mare, pe marginea drumului sau pe deasupra capului. A intrat într-o obișnuință, nici nu te gândești la asta: „Da, bine…”.
Poate ar trebui să ai mai multă considerație. Cineva îți transmite ție asta… Cine? Orașul sau județul, nu? Orașul ți se adresează și își pierde dintr-odată caracterul impersonal cu care erai obișnuit să-l… desconsideri. Orașul îți vorbește, îți comunică. Și își permite de acum să ți se adreseze pentru că ești pe cale să devii foarte personal, chiar intim cu el. Doar tocmai intrii în el… Ce-i mai intim decât asta?! Te face să te simți prost că nu l-ai anunțat. Adică să intri așa… Nu se face, nu-i politicos! Dar cu cine era să vorbești?!…
Totuși, orașul stabilește niște lucruri odată cu urarea asta, „Bine ați venit!”. Ori presupune neaparat că veniți mai mulți, pentru că folosește pluralul, ori este extrem de politicos și te tratează cu dumneavoastră. Și așteaptă, bineînțeles, același respect. Iar e bine! Nu ai vrea să te ia la per tu înainte să vă cunoașteți mai bine…
Deci este o frumoasă formulă de salut, de întâmpinare. Orașul a inițiat un dialog, o comunicare cu mine. Iar apoi ce se întâmplă? …Nimic! Până ai să ieși din oraș nu îți mai scrie nicio vorbă, nu îți mai transmite absolut nimic. Asta ar trebui să te facă să te întrebi dacă nu cumva ai greșit tu cu ceva. Pentru că nu îți mai spune nimic. Nimic, absolut nimic! Poate ai depășit viteza legală? Nu. Cu toate astea, după intrare nu mai face decât să-ți dea ordinele obișnuite: „Vrei să ajungi la aia, ia-o pe acolo! La stânga și apoi înainte. Crezi că mă interesează?”. Numai indicațiile scurte prin semne, nu mai primești niciun cuvânt. Niciun cuvințel! E chiar brutal un asemenea comportament…! Eu mă aștept mereu ca după „Bine ați venit!” să găsesc măcar pe la vreo sută de metri un „Ce mai faceți?”, un „How do you do?”, mă rog, pentru turiștii străini. Dar nu! Credeam că avem un dialog… Dar vezi numai firmele obișnuite care îți spun tot felul de lucruri, de vrăjeli. Sigur ai greșit cu ceva. Să spui „Bine v-am găsit!” nu e destul, mai ales că vorbești singur. Normal ar fi să porți și tu în mașină o pancardă mai mică, respectând proporția, și o scoți când intri în oraș: „Bine v-am găsit!”. Așa-i frumos, politicos! Cu o portavoce nu ai face mare lucru, pentru că nu te aud toți și orașul a stabilit deja modul vostru de comunicare: prin scris. Nu schimbi tu regulile, că nu ești la tine acasă! Cu o portavoce în care să urli ai putea să ai surpriza să constați că nu interesează pe nimeni intrarea ta în oraș, ba chiar se uită la tine urât …Ce ipocriți!
Pânâ la urmă ce sens are inscripția asta? Dacă nu cunoști pe nimeni, chiar se bucură cineva că tu ai intrat în oraș? Nu credeai nici până atunci că intri pe un teritoriu ostil, în care îți era amenințată viața, dar acum, după ce ai văzut pancarda… Ei, bine, te-ai mai liniștit! Până la urmă sunt oameni, care au expresia asta în vocabular. Nu poate fi prea rău! Cu toate că ai putea avea niște suspiciuni dacă te uiți pe partea cealaltă. Nu vezi niciun panou acolo pentru cei care ies din oraș. Un „La revedere! Pa. Te pup. Să mai treci pe la noi! Să nu ne uiți!”. Nimic. E ciudat, nimeni nu păstrează aceleași relații bune ca la început cu oamenii ăștia. Ceva se întâmplă. Poate ar trebui să te uiți atent la cei care ies, cei de pe sensul opus, să nu fie ca în filmul ăla, «The walking dead». Dacă există un panou și la ieșire, e cu totul mai departe de cel de la intrare și scrie „Drum bun!”, iar și asta poate fi prea ușor privită ca o altă ironie. Cu un sens de „Du-te…!”, „Bine că am scăpat…!”
Dar cu o pancardă în mijlocul unui câmp care te anunță că cineva se bucură că ai intrat în județul lor cum e? „Bine ați venit în județul…!”. Cine spune asta?! Nu e nimeni aici, în zare. Poate ți-au organizat o petrecere-surpriză. De după dealuri or să apară mii de oameni, ca la o răscoală, numai că în loc de topoare or să aibă confetti și băutură…
Până la urmă întrebarea este: ți se întâmplă de multe ori să te lași sensibilizat de o bucată de tablă? Aici e bătălia dintre formal și familiar, care nu poate fi câștigată de familiar și pace. De ce s-o mai inițiezi, când nu poți să o câștigi?! Deci, încercarea asta de a mima ospitalitatea frizează absurdul, dar e ciudată, în tot cazul. Pentru că ospitalitatea și adresarea unui asemenea mesaj, „Bine ați venit!”, sunt lucruri care țin de domeniul personal, ori mesajul ăsta scris pe o tablă e doar impersonal și așa va rămâne. Cum sunt toate cele asemănătoare …În afară de „Marinela, te iubesc!”, scris pe perete. Care e personal. Și de ce e scris pe perete? Cine e Marinela? Și cine o iubește? Și de ce a scris pe perete? Care e nivelul lui intelectual? Sau al Marinelei?… Atâtea întrebări…!
Citește și: ♦ Mici chestii ciudate în viață • „Un om deosebit” • „E posibil așa ceva?!” • Nu am timp să vorbesc despre timp! • Lb. rom.: D-ne D-zeule!
