Scrisoare deschisă tineretului român

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate și trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legați de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-și întrebe profesorii de istorie și de limba română:
– Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Și dacă profesorul știe răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanța – Elveția de azi și până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:
– Câți ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Și dacă profesorul va răspunde: numai 164 de ani, atunci puteți merge la următoarea întrebare:
– Soldații ”romani” chiar veneau de la… Roma și chiar erau fluenți în limba latină? Aici le va fi și mai greu să vă răspundă, căci acei soldați ”romani” vorbeau orice limbă, numai latina nu. Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldați din diferite părți ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi și Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din părțile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reți din părțile Austriei și Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până și Numizi, și Mauri din nordul Africii (C.C. Giurescu, Istoria Românilor, I, 1942, p.130). Așa încât este inveitabilă o ultimă întrebare:
– Cum a fost posibil ca într-un așa de scurt interval istoric toată populația Daciei să-și uite limba și să învețe o limbă nouă, limba latină, de la niște soldați ”romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume inițiază, desfășoară, promovează valorile istorice care le îndreptățesc să fie mândre de înaintașii lor, găsim opinia unor astfel de ”adevărați romani”, care nici mai mult, nici mai puțin, spun despre formarea poporului daco-român: „… puterea cotropitoare (soldații romani, n.a.,) a adus femeile și fetele dace în paturile lor și așa s-au născut generații de copii, care învățau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul ”roman””. Cum or fi venit ele din Moldova de azi , de pe Nistru, Bug și de pe Nipru, acele soții și fete de carpi, de la sute și sute de kilometrii depărtare ca să fie „hibridate” de soldații ”romani”? După părerea stimabililor, femeile dace erau și curve, ba chiar și mute, nefiind în stare să transmită limba dacă nici macăr la copii lor! Cât despre noi, urmașii lor, cum ne-am putea numi decât „copii din flori”, apăruți dintr-o aventură amoroasă a întregii populații feminine dacice, la care dacii de sex masculin priveau, cu ”mândrie”, așteptând apariția „sâmburilor” noului popor, grăbindu-se, între timp, să învețe cât mai repede și mai bine noua limbă, limba latină, când de la soții, când de la fiicele lor, iubite ale soldaților romani cuceritori, ba chiar și de la soldații romani.
La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine romana, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învățat latina de la romani, prin băile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin băile romane și de la niște soldați cam fără haine pe ei? Nu prea știu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbații daci, dar cred că niciun român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmație decât dacă …De fapt, tot dânșii ne spun că ne tragem din doi bărbați cu… brațe tari ! Astfel de declarații ”istorice” te fac să-ți dorești să fii orice, numai român nu.

Asadar, Dacia a fost cotropită de romani în proporție de numai 14% și pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o așa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învățat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldații romani. Dar dacă nu de la romani au învățat dacii latina, atunci de la cine? Se întreabă aceeași demni urmași ai lui Traian? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune și el: „să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian și Decebal au fost războaie fraticide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau „latina vulgară”, este ”un secret” pe care nu-l știu numai cei ce refuză să-l știe.

Când sub Traian romanii au cucerit pe daci
La Sarmisegetusa n-a trebuit tălmaci,
Afirmă Densusanu și asta totul schimbă,
Deci dacii și romanii vorbeau aceiași… limbă

Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoștințele acumulate de omenire sunt obținute în ultimii 50 de ani, să vedem cum și noțiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluției speciei umane în funcție de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că „prima femeie” a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaș a fost în nordul Egiptului, iar de aici, Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spațiul Carpato-Dunărean că despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins și m-am așteptat ca și istoricii noștri să reacționeze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover și Bruce Kraig în cartea «The Indo-european heritage», apărută la Nelson-Hall Inc. Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc, la pagina 25, despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-și avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculoră ne îndreptățesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este ușor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ce spun, inteligent, alții despre noi și nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute și mii de ani. Teoria genoamelor situează spațiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult, nici mai puțin decât locul de unde a început Europa să existe; locul unde acum 44.000 de ani sosesc primele 3 Eve și primul Adam.

Când am scris «Epopeea Poporului Carpato-Dunărean» și volumele «Noi nu suntem urmașii Romei», «În căutarea istoriei pierdute» și «Călătorie în Dacia – țara Zeilor» m-am bazat pe astfel de cercetări, dar și pe cartea unei somități în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, «The History of Civilization», «The Aryans». El explorează într-un mod fascinant originea și difuzarea limbilor în Europa preistorica. Între paginile 176-177 publică și o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariții și, minune mare, spațiul Carpato-Dunărean este cel vizat. Când roata, plugul, jugul, căruța cu două, trei și patru roți apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găsește tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descriși pe același spațiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent și din peninsulă devenea insulă – 6.500 d.î.H., (vezi John North, «A new interpretation of prehistoric man and the cosmos», 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ți vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informații formidabile despre poporul și spațiul pe care îl ocupă țara noastră, te decepționeză.

Nu de mult, la Primul Congres Internațional de Dacologie, București, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre Codex Rohonczy, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ”latina vulgară” cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se află scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice și religioase. Direcția scrierii este de la dreapta la stânga și textul se citește de jos în sus. Descoperim că în bisericele vechi, daco-românești, cultul ortodox se exercita în limba ”latină vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greaca și slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca «Jurământul tinerilor vlahi», diferite discursuri rostite în fața ostașilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri. O cronică privind viața voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, «Imnul victoriei vlahilor», conduși de Vlad asupra pecenegilor, însoțit de note muzicale etc. Atunci se miră și se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: „de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas nu numai pasive la descoperirea și descifrarea acestui document istoric, scris în limba daco-română, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiți ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune științifică cu caracter nu numai național, cât mai ales internațional. Dar, și ei, la fel ca și ”romanii adevărați”, vajnicii urmași ai lui Traian, arată ce înseamnă să fii umil și să-ți disprețuiești strămoșii, trecutul, neamul, patria și poporul din care faci parte. Faptul că noi suntem strămoșii tuturor popoarelor latine și nicidecum o rudă marginală, abia acceptat, ar trebui să ne facă să ne mândrim și nu să căutăm contra-argumente.

Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Președinte al Dacia Revival International Society of New York

Citește și:
Trei întrebări simple
Noi de la râmă ne tragem!
Prostia romanizării și astăzi
Romanizare cu pene și cerneală…