„Mai ții minte când ne-am cunoscut? Mai ții minte cum ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Mai ții minte cum El ți-a dăruit Pământul și ți-a încredințat pomii, plantele și toate viețuitoarele din apă, din aer și de pe uscat? Mai ții minte că tu ne-ai dat nume?
Ai uitat…
Noi încercăm în fiecare zi, în fiecare clipă, să îți amintim asta. Încercăm atât cât putem noi să îți arătăm că ai uitat atât de multe.. Ai uitat că noi toți eram și suntem UNUL, că sufletele noastre vibrează împreună și că tu fără noi ești incomplet, așa cum noi nu am putea exista fără tine.
Când ai uitat?
Când ai ajuns să nu mai simți chiar nimic? Pentru că dacă ai simți oricât de puțin, nu ai putea să ne chinui, nu ai putea să ne ții în circuri și în grădini zoologice. Ești fericit când vii și ne vezi sfâșiați de durere în cuști?
Ce să facă fratele nostru ghepard într-o cușcă de 20 metri pătrați? Ce să facă fratele nostru urs polar într-o cușcă la 30 de grade? Ce să facă fratele nostru elefant? Ce să facă fratele nostru leu?
Dar vulturul!? Cum să închizi vulturul într-o cușcă și să-ți spui om?
Și ce să facă frații noștri pe care i-ai luat din mediul lor și prin bătăi și înfometare i-ai obligat să se maimuțărească în acele spectacole jalnice, mizerabile, abominabile numite CIRC? Și tu râzi…
Și atâția dintre noi care sunt chinuiți, maltratați, înfometați, alungați de tine..
Și știi ce ne doare cel mai tare? Că îți aduci copiii cu tine, și ei învață aceeași lecție greșită. Și, deși ei ne simt durerea, tu le spui că nu e reală, că suntem fericiți. Îi înveți și pe ei aceeași “normalitate” bolnavă pe care ai învățat-o tu… Dă măcar copiilor tăi o șansă, lasă-i să ne iubească. Ei ne iubesc. Tu doar, te rugăm din suflet, lasă-i!
Dar să știi că noi te-am lăsat să faci asta. Pentru că tu ai niște lecții de învățat și noi ca de obicei facem orice ca să te ajutăm. Pentru că noi nu am uitat. Nu am uitat că noi și cu tine suntem UNUL. Tu trebuie să-ți reamintești asta, și pentru asta noi am fost de acord să ne sacrificăm, să suferim, în speranța că undeva, cândva, ne vei vedea. Vei înțelege. Îți vei reaminti.
Noi am făcut asta pentru că te iubim. Nu a existat niciun moment în care nu te-am iubit. Pentru că noi nu știm altceva. Pe vremuri nici tu.
Și așteptăm. Și îndurăm. Și murim. Și nu ne pare rău să știi, pentru că noi știm că va veni o vreme când îți vei reaminti cine suntem noi, dar mai întâi trebuie să-ți reamintești cine ești tu. Este ok…
Cât ne vom bucura atunci împreună, când ne vom regăsi!
Dar să știi că ne este greu… Și chiar dacă te iubim și te înțelegem, totuși câteodată ne întrebăm – mai e mult?
Suntem în 2017.
Ianuarie.
Mai e mult până îți amintești?”
Un suflet
Preluare: chakrarelaxata.ro
Sunt împotriva captivității animalelor pentru circuri si grădini zoologice…rostul captivității il inteleg numai pentru animalele găsite rănite, bolnave sau salvate si numai pana la reabilitare…chiar si a bietelor păsări, papagali sau alte specii, din magazinele de specialitate din mall URI… am plâns odată impreuna cu un papagal maiestuos care costa peste 10000 lei si era închis intr o colivie in mall… l am revăzut de câteva ori in decurs de câteva luni… si starea lui se deteriora pe măsura ce trecea timpul… căpătase o Tristețe sfâșietoare si si pierduse orice nădejde …asta ne dorim???
mda.. trist.. dar adevarat…