Mare atenție mare, așadar…!! Pentru că, dacă în câteva zile, poate săptămâni Sistemul globalist corporatist-colonial nu reușește să anuleze prin presiunea străzii și a agenților puterilor de ocupație, suținute de întreaga rețea media internațională rezultatul alegerilor din 11 decembrie, mă tem, de fapt sunt aproape sigur, că va fi orchestrat un nou „moment emoțional”.
Primul moment emoțional prin care s-a urmărit, dar fără succes, cea dintâi răsturnare a unui guvern legitim al României în noua era a Fürerului de Sibiu, Johannis, a fost accidentul în care și-a găsit moartea motociclistul din escorta lui Gabriel Oprea. Cu toată antipatia pe care generalul cu patru stele luate la apelul bocancilor o stârnea – fiind probabil candidatul ideal pentru acest tip de punere în scenă, dozarea emoției se pare că a fost insuficientă pentru amorsarea revoltei maselor de manevră, reclamând urgent inițierea momentului emoțional numărul doi, masacrul de la Clubul Colectiv. Odată cu incendiul de la Colectiv s-a făcut de fapt calibrarea instrumentelor loviturilor de stat destinate controlului politic în această parte de Imperiu.
Panica globaliștilor a căpătat însă dimensiuni paroxistice după alegerile generale din 11 decembrie, românii votând – cei care au votat, covârșitor, în ciuda atacurilor furibunde ale Propagandei și Gestapoului, tot cu PSD și ALDE, ceea ce a dus la o nouă tentativă de reeditare a „momentului Colectiv”, prin incendierea Clubului Bamboo.
Dar pentru că norocul, amatorismul sau poate doar limitarea misiunii atentatorilor ori buna pregătire a personalului de la clubul de fițe plus dimensionarea corectă a căilor de evacuare ale Clubului au făcut ca acest moment să eșueze în producerea unei tragediei de amploare, nedând de data aceasta corporatocrației coloniale un alt Guvern al Lui, este în logica loviturilor de stat exersate în colonii, producerea unor evenimente de mare impact emoțional colectiv, prin care sa fie readusă în turmă „oaia rătăcită”.
Privind din această perspectivă evoluția evenimentelor la care un popor întreg privește ca hipnotizat la televizor, mă hazardez să trag un semnal de alarmă, eu cel puțin așteptându-mă, ca următorul „moment emoțional” să fie legat cumva de aglomerările acestea uriașe de oameni, care oricum sunt gradat și profesionist amorsate în vederea exploziei finale ce ar putea urma. Nu mai trebuie decât alegerea momentului, pentru ca efectul să fie maxim și mai ales, decisiv.
Este de notorietate, că statele care au refuzat „alinierea” la sistemul globalist corporatist-colonial, au trecut prin procese de reeducare extreme, din care au ieșit – dacă au mai ieșit, doar cu picioarele înainte, vată în nas și pălărie pe capac. Iugoslavia, Ucraina, Irak, Libia, Siria… și iată, vedem bine, că nici România, după respingerea partidelor reprezentante sau controlate de corporatocrație, nu se mai simte dintr-o dată, chiar atât de bine..
Globaliștii strâng nervoși rândurile inainte ca noua adminstrație de la Washington să le spargă gașca.
Nu știu câtă lume a fost atentă la debalansarea vechilor paradigme geopolitice, dinspre hegemonia neo-conservatorismului american al ultimilor aproape patruzeci de ani, ca doctrină neo-liberală și neo-colonială, la noua doctrină Trump, aproape primitivă prin simplitatea ei: „…a nation without borders is not a nation”. Un adevăr atât de puternic, pe care, globalizarea cu uriașa ei putere militară, politică, informațională și bancară, nu a putut să-l îngroape cu toată politica Inchiziției instaurate de dogmatica „political correctness”.
Ori alianța anunțată de Trump cu Marea Britanie ce tocmai a dat prin Brexit un mare flit Imperiului European German, ori cu tradiționalista Rusie a lui Putin, care se potrivește de minune cu contra-revoluția conservatoare a noii adminstrații de la Washington, la care și țările din jurul nostru au aderat sau dau semnale că se vor alinia, ne lasă pe noi – Johannis legându-ne impotriva cursului istoriei și mai strâns ca vasali ai Germaniei, expuși unei situații extrem de periculoase pentru însăși viitorul și statalitatea României.
Politica externă a României la cel mai înalt nivel, când nu a fost diletantă a fost de-a dreptul sinicigașă și în interesul altor entitati statale.
Reînnoirea jurămintelor de iubire dintre SUA și Rusia, după ce adminstrațiile globaliștilor aproape că le-au aruncat în război deschis, anunțată încă din timpul campaniei electorale americane de Trump și Putin – americanii având pe agenda lor printre altele și îndepărtarea strategică și tactică a Rusiei de Germania, ne va pune într-un timp relativ scurt într-o poziție aproape imposibilă, mai ales că, dând dovadă de mult infantilism și lipsă de viziune geopolitică, mai toate administrațiile de la București au provocat fără niciun folos real, ba dimpotrivă, colosul ce părea doar adormit, de la Răsărit.
În condițiile acestor noi realități geopolitice ce par a ne lua mereu și mereu prin surprindere, în loc să ne plasăm, măcar și din instinct de supraviețuire dacă politic suntem atât de impotenți, în grupul națiunilor aflate în plin proces de recalibrare a politicilor lor externe și redobândire a suveranității, președintele neamț al României, decorat în repetate rânduri de statul german inclusiv pentru „servicii deosebite aduse Germaniei”, fără o consultare cu poporul român, îndeasă și mai adânc România în curul imperial al doamnei Merkel.
Ori faptul că, în timp ce Ungaria devine, luând fața României, placa turnantă a politicii regionale prin care Vestul se (re)întâlnește cu Estul, Putin a ales să scoată limba la noi înmânând cu mesaj președintelui Dodon al Republicii Moldova o hartă a Moldovei mari, în acest context geopolitic, are mai mult decât simbolul unui foc amical de avertisment..
Revenind însă acum la atacul furibund orchestrat de puterile coloniale și girat de trădarea unui președinte ce disprețuiește profund poporul român, „scăparea” lui Johannis, cum că Mica Unire a Principatelor a Române este prilej de comemorare pentru Înălțimea Sa, îmi dă, mie cel puțin, dintr-o dată, parcă o altă perspectivă, apocaliptică, asupra Centenarului Marii Uniri ce ar trebui, dacă ne vom mai reveni în fire, să-l aniversăm, anul viitor…
Autor: Don Pedro
“Mai exact, Galilei, cu un instinct diabolic, Inchizitia a priceput ca, pentru a-ti mutila sufletul, nu e totdeauna obligatoriu sa-ti smulga unghiile. E de ajuns sa te faca sa-ti fie frica sa spui altceva decat e ingaduit. Mai tarziu, vei spune de bunavoie ceea ce ei ii place sa auda. Vei fi incredintat ca n-ai incotro. Trebuie sa ai o slujba, sa publici carti, sa cercetezi stelele. Ce rost are sa te expui ? Risti rugul, in vreme ce toti ceilalti , mai intelepti decat tine, se vor margini, cel mult, sa te caineze in soapta. Si, cu cat ipocrizia e mai fireasca, dictata de convingerea ca nu exista alta solutie, cu atat Inchizitia e mai puternica. De fapt, idealul ei e sa proclame, marinimoasa, incetarea terorii fizice, sa renunte la instrumentele de tortura, sa se laude ca a golit temnitele si sa domneasca numai prin zelul nostru de a ne dovedi intelepti. Spre asta tinde. Sa mute instrumentele de tortura din pivnite in sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevarat, implinita. Va inceta sa fie odioasa, lasandu-ne sa ne supraveghem singuri. » O Paler-« Apararea lui Galilei »