În martie 2016, regizorul Oliver Stone spunea că America se îndreaptă către război, „unul hibrid sau unul fierbinte, iar cetățenii nu știu asta pentru că sunt manipulați în stil ‹Pravda› de către presă, o presă care susține guvernul nostru ‘foarte respectabil’ și ‘foarte agresiv’”.
Apoi, după alegerea lui Donald Trump și înainte ca președintele să fie implicat în lunga serie de scandaluri, Oliver Stone scria: „Oricât as fi în dezacord cu Trump, acum el este ținta numărul unu al propagandei presei de main stream – și asta pâna când își va schimba politica într-una anti-Kremlin, în urma unei Dumnezeu știe ce dispute inventate de CIA”.
Pe 19 aprilie, Oliver Stone a postat pe Facebook opinia sa despre atacul american din Siria.
„Recunosc, mă așteptam la conștiință din partea lui Donald Trump în ce privește războaiele Americii, însă m-am înșelat – am fost păcălit din nou, cum am fost păcălit la început de Reagan și ceva mai puțin de George W. Bush. Reagan și-a găsit marota cu ‘imperiul răului’ împotriva Rusiei, cu care aproape că a pornit un război nuclear în 1983, iar Bush și-a găsit cruciada ‘noi împotriva lumii’ după 9/11, în care suntem împotmoliți și azi.
Se pare că Trump are la fel de puțină conștiință, pentru că a eliberat mașina noastră de război, și a oferit-o Generalilor săi acoperiți de glorie, iar între timp este lăudat de presa noastră ‘liberală’, care continuă să meargă cu nesăbuință pe calea războiului. În ce problemă uriașă ne aflăm. În Washington și în New York sunt oameni inteligenți, dar și-au pierdut mințile când au fost cuprinși de strechea gândirii de grup ruso-siriene, un consens născut fără a se pune întrebarea ‘Cui îi folosește ultimul atac cu arme chimice?’. Cu siguranță nu lui Putin și nu lui Assad. Beneficiile sunt pentru teroriștii care au inițiat această acțiune pentru a scăpa de înfrângerea iminentă. A fost un pariu disperat, dar care a funcționat, pentru că presă vestică l-a susținut imediat, cu propaganda sa cinică despre copiii mutilați. Nu a fost nicio investigație, nicio comisie ONU care să stabilească ce s-a întâmplat și cu atât mai puțin să găsească și un motiv pentru ce s-a întâmplat. De ce ar fi făcut Assad o asemenea prostie, când era clar că urma să câștige războiul civil?
Nu, eu cred că America a decis undeva, în crizele administrației Trump, că trebuie să intrăm în războiul ăsta cu orice pret, în orice circumstanță, pentru ca, din nou, să schimbăm regimul secular din Siria, ceea ce a fost, încă din timpul admninistrației Bush, unul dintre obiectivele majore ale neoconservatorilor, alături de schimbarea regimului din Iran. Cel puțin vom rupe o halcă din nord-estul Siriei și îi vom spune ‘stat’.
În complicitate cu clintoniștii, ei au aruncat America în haos, cu dovezi despre implicarea Rusiei în alegerile noastre și despre cum Trump ar fi interpusul rușilor (acum un lucru clar infirmat de acest bombardament). Și, cel mai trist dintre toate, s-a uitat de același tip de operațiune sub drapel fals din 2013, când tot Assad a fost acuzat (Seymour Hersh a deconstruit în mod fascinant propaganda americană în London Review iofd Books, în articolul ‹Sarinul cui?›). Nicio amintire, nicio istorie, nicio regulă. Sau mai bine spus, ‘reguli americane’.
Nu, acesta nu este un accident sau un fapt unic. Este vorba despre Stat care, în mod deliberat, a informat eronat publicul prin intermediul corporațiilor de presă și asta ne face să credem că în culise se pregătește ceva și mai sinistru”.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
„So It Goes”
I confess I really had hopes for some conscience from Trump about America’s wars, but I was wrong – fooled again! – as I had been by the early Reagan, and less so by Bush 43. Reagan found his mantra with the “evil empire” rhetoric against Russia, which almost kicked off a nuclear war in 1983 – and Bush found his ‘us against the world’ crusade at 9/11, in which of course we’re still mired.
It seems that Trump really has no ‘there’ there, far less a conscience, as he’s taken off the handcuffs on our war machine and turned it over to his glorified Generals – and he’s being praised for it by our ‘liberal’ media who continue to play at war so recklessly. What a tortured bind we’re in. There are intelligent people in Washington/New York, but they’ve lost their minds as they’ve been stampeded into a Syrian-Russian groupthink, a consensus without asking – ‘Who benefits from this latest gas attack?’ Certainly neither Assad nor Putin. The only benefits go to the terrorists who initiated the action to stave off their military defeat. It was a desperate gamble, but it worked because the Western media immediately got behind it with crude propagandizing about murdered babies, etc. No real investigation or time for a UN chemical unit to establish what happened, much less find a motive. Why would Assad do something so stupid when he’s clearly winning the civil war? No, I believe America has decided somewhere, in the crises of the Trump administration, that we will get into this war at any cost, under any circumstances – to, once again, change the secular regime in Syria, which has been, from the Bush era on, one of the top goals – next to Iran – of the neoconservatives. At the very least, we will cut out a chunk of northeastern Syria and call it a State.
Abetted by the Clintonites, they’ve done a wonderful job throwing America into chaos with probes into Russia’s alleged hacking of our election and Trump being their proxy candidate (now clearly disproved by his bombing attack) – and sadly, worst of all in some ways, admitting no memory of the same false flag incident in 2013, for which again Assad was blamed (see Seymour Hersh’s fascinating deconstruction of this US propaganda, ‘London Review of Books’ December 19, 2013, “Whose sarin?”). No memory, no history, no rules – or rather ‘American rules.’
No, this isn’t an accident or a one-off affair. This is the State deliberately misinforming the public through its corporate media and leads us to believe, as Mike Whitney points out in his brilliant analyses, “Will Washington Risk WW3” and “Syria: Where the Rubber Meets the Road,” that something far more sinister waits in the background. Mike Whitney, Robert Parry, and former intelligence officer Phil Giraldi all comment below. It’s well worth 30 minutes of your time to read.
Lastly, I enclose Bruce Cumings’s “Nation” analysis of North Korea, as he again reminds us of the purposes of studying history. Can we wake up before it’s too late? I for one feel like the John Wayne veteran (of war) character in “Fort Apache,” riding with the arrogant Custer-like General (Henry Fonda) to his doom. My country, my country, my heart aches for thee.
