Masa de manevră, carnea de tun

Îi întâlniți pe străzi, prin cluburi. Unii cu turul pantalonilor atârnând grotesc, ca la copiii mici care au făcut caca pe ei.

Ascultă o muzică lălăită, fără personalitate. Beau ceaiuri, nu tării. Vorbesc pretențios, dar majoritatea sunt tabula rasa în raționamente, dialectica fiindu-le apropiată ca extratereștrii. Exersează atletismul superficialității crase, confundând tinerețea cu o virtute în sine.

Au convingerile induse că-s buricul lumii, alfa și omega, că numai prezentul contează, că istoria e o poveste pentru uzul retrograzilor – nesemnificativă, o bagatelă, că inclusiv vampirii din filmele americane trebuie să fie corecți politic. Să-și procure sânge din centrele de transfuzii, nu sugându-l din gâtul victimelor, și – de ce nu? – să se transforme în vegetarieni.

Hipsteri, sau cum urma melcului îi cheamă, sunt un material ușor manipulabil, dându-le impresia că-s o elită civilizatoare. Autoiluzionarea le vine ca turnată, erectă falsa importanță. Au credința că sunt liberi și frumoși, când, de fapt, reacționează precum subiecții din experimentele cu demonstrarea reflexelor condiționate.

De unde au apărut? Din refluxurile globalizării și ale consumerismului tâmp, care au distrus pretutindeni învățământul și reperele culturale.

Te-ai rezuma doar să zici că-s caraghioși, demni de milă, dacă n-ar avea periculozitatea ascuțită. Au caracteristicile mijloacelor perfecte pentru presiune politică, fiindcă autosuficiența e mână în mână cu tupeul și cu isteria fără limite. Sunt umanoizii visați de orice sforar cinic din umbră; idioți utili, după formularea lui Lenin. Care nu se obosesc cu întrebările, au inflație de certitudini. Iar acelea inoculate subtil și interesat, pe nesimțite.

Dacă cineva vrea să instaureze un regim de mână forte, ăștia pot să fie de bază, masă de manevră, carne de tun. Își aprind casa, ca apoi, după un timp, să se dea cu dosurile de pământ, că nu mai au unde sta.

Preluare: Știri pe surse / Autor: Alexandru Petria