Dacă te uiți prin presa națională astăzi, afli că precum la Vaslui nicăieri nu-i. E tărâmul muncii și al voii bune, un fel de „Forță prin bucurie” (Kraft Durch Freude), organizația lui Hitler care îi punea la muncă pe tinerii germani, un fel de Deutsche Arbeitsfront (Frontului German al Muncii), Romanische Arbeitsfront. E o bucurie să trăiești la Vaslui și să prețuiești, la timp, „valoarea muncii”…
Niciun al județ al țării nu a mai sărbătorit Ziua Muncii precum Vasluiul pesedist al lui Dumitru Buzatu, și niciun lider politic nu s-a mai lăudat cu asta. Iar paradoxul, pe cât de evident, pe atât de ignorant, e că la Vaslui doar vreo 50 de mii de oameni muncesc din vreo 400 de mii, câți are județul.
Membrii Organizaţiei Judeţene a PSD Vaslui au organizat, cu ocazia Zilei Internaţionale a Muncii, un marş la care au participat în jur de 100 de membri și simpatizanți ai partidului. Asta scrie presa națională, care povestește cum oamenii muncii cele mai puține și prost retribuite din țară au defilat prin oraș de bucurie, fluturând steaguri roșii și împărțind cetățenilor baloane și stegulețe roșii cu însemnele PSD.
Iar președintele PSD Vaslui, Dumitru Buzatu, „a subliniat” (fiind singurul în măsură, restul doar vorbeau între ei): „În general, ziua de 1 Mai a ajuns să fie asociată cu petrecerile, dar este foarte important să găsim prilej pentru a discuta mai mult despre valoarea muncii, despre eforturile care au fost depuse de militanții pentru drepturile celor ce muncesc. Vasluienii ni s-au alăturat în număr destul de mare și le mulțumim pentru acest lucru”. Cum să nu apreciezi valoarea muncii în Vaslui… dacă o găsești?!
Am trăit într-o iluzie optică: nu avem energie electrică, doar ni se părea
Monitorul e pe lupta… dar nu de clasă azi. „Vasluienii trag la ANL-uri” și „Autobuzele Transurb, luate la țintă de liberali”, sunt două titluri. Ziarul ne pune apoi o întrebare care nu are nevoie de niciun răspuns: „De ce plătesc bârlâdenii un gunoi atât de scump?!”. Păi, dacă e scump (și încă cum!) nu-i normal într-o societate capitalistă să-l plătească?! „De ce bârlădenii plătesc atât de scump gunoiul?!” Asta zicem noi că ar fi fost formularea corectă, fără a arunca cu gunoi în nimeni. Nu de alta, dar s-ar putea să rămânem păgubiți, la valoarea unor gunoaie de astăzi…
Din Vremea nouă aflăm despre o „Golăneală, cocălăreală și bătaie în Clubul Gound Cafe din Bârlad!” și abia apoi ne dăm seama ce ne lipsea. De când nu a mai fost o bătaie bună într-un club…! Să fi trecut o săptămână? Pentru mine începea o mutație metafizică: cluburile își pierdeau rațiunea de a exista.
Tot din acest ziar aflăm, printr-o singură virgulă, că toți elevii vasluieni sunt poligloți și încă cum: „Elevii vasluieni, poligloți, printre cei mai buni din țară la limbi moderne”. „Elevii vasluieni poligloți, cei mai buni din țară la limbi moderne”, era mai corect în limba română modernă.
„Invincibili în acest an!”, scrie Obiectiv, după care ne descrie cum se naște invincibilitatea: „Sporting Juniorul Vaslui nu a pierdut nici cel de-al doilea duel direct cu LPS Piatra Neamț, remizând pe terenul adversarilor, scor 1-1”. Deci, nu ai nevoie decât de două meciuri, din care unul poate să fie egal, și ai devenit invincibil… Eu când beau două beri la rând mă mai simt așa…
Din Estnews, toți cei care am avut curentul electric tăiat când a fost viscolul aflăm că de atunci am trăit o vreme într-o iluzie optică: nu avem energie electrică, doar ni se pare că o avem: „Toți consumatorii rămași fără energie electrică din cauza intemperiilor, realimentați după zece zile”. „Ultimii consumatori…” parcă se „alimenta” mai bine.
Frică, spaimă mare provocată de ceva înfiorător, o nenorocire sau un pericol mare. Sunt sentimentele pe care le trăiesc unii bârlădenii atunci când intră într-un veceu. Parcă îi și vezi pe oameni cum ies cu ochii bulbucați, cu mâinile în aer, alergând în zig-zag și căutând salvarea. „Unde merge taxa pe cimitir, domnule primar? WC-ul groazei de la „Eternitatea””, titrează Estnews…. scârbit.
Pe
lângă Bițu fără soț
Adesea
am trecut.
Mă
cunoșteau vecinii toți,
Tu
erai cam băut.
Din Obiectiv aflăm că în ultima ședință a Consiliului Local Huși, la punctul „Diverse”, liberalul Radu Bobârnat a anunțat că a primit din partea unei asociații din Huși propunerea de a se instala un bust al lui Mihai Eminescu în fața Clubului Elevilor. La care consilierul pesedist Constantin Bârsan a venit cu o contra-propunere: „Nu e bine acolo! La restaurant la Bițu, acolo trebuie găsit un loc și pus un bust. Eminescu a fost acolo, scrie, este o placă”. Noi spunem că Eminescu a trecut pe acolo, într-adevăr, dar nu a intrat, pentru că odată era cam grăbit și a doua oară l-a apucat o durere de cap de la mercurul pe care îl luase de dimineață. Și apoi Eminescu a mai fost și pe străzile din Huși și, da!, la un moment dat s-a oprit în locul în care acum este o intersecție, ca să-și lege șireturile… Cel mai mult se impune o statuie acolo!
