Pătrașcu de la Obiectiv (adică eu) se preocupă de 9 mai să aducă istoria mai aproape de oamenii noștri de azi, dar o cam forțează sărmana, o sodomizează, ce mai! Începe: „Ziua Independenței de Stat a României, de la proclamarea căreia au trecut 40 de ani….” Zău? 140 de ani! 140 de ani, deșteptule, că nu a venit independența odată cu tine! Autorul (adică eu), scrie mai apoi că ar fi vorba despre anul 1877, deci nu istoria, ci matematica îi este deficitară…
De unde trebuia să fie așa un mare demers și o condamnare a faptului că „autoritățile județene vasluiene nu s-au gândit la nimic special pentru a sărbători astăzi Ziua Independenței”, articolul devine mai mult o demonstrație a modului în care poți să o dai cu oiștea în gard, de la intrare, din prima frază, ca să nu te mai ia nimeni în serios.
Memorabilă, aproape la fel de mult ca istoria zilei, este azi declarația vicepreședintelui de la Consiliului Județean, Vasile Mariciuc, care se ocupă cu cultura (cacofonia nu putea fi evitată și e chiar binevenită, pe cuvânt!). Mariciuc zice că a organizat un concert de Ziua Europei, care se numește „Odă Europei, concert aniversar”, pentru ca participanții, dar și… organizatorii să se gândească la… Ziua Independenței. Oare la cine se gândește Mariciuc la aniversarea lu’ nevastă-sa?
Ziua Independenței „este aniversată la grămadă, sunt un conglomerat de evenimente, dar sunt convins că organizatorii și participanții vor sesiza că cea mai importantă dată este cea de 9 mai 1877”. Deci, e ceva ca și cum l-ai asculta pe Beethoven …și te-ai gândi la Furdui Iancu. De fapt, Mariciuc chiar asta o să facă…!
Dacă un vicepreședinte e rău, celălalt e bun, pentru că s-a gândit la istorie. Ciprian Trifan ridică două degețele și spune în fața domnului diriginte Mitică Buzatu că el s-a gândit primul la Peneș Curcanul și că ar trebui mai mult „dezvoltat”, mai ales anul acesta și de 9 mai, când se împlinesc… 40 de ani de la independență. Dar Pătrașcu (adică eu) nu-l întreabă, ca un ziarist adevărat (cum se pretinde, de-i în măsură să-i critice pe ceilalți), de ce nu s-a gândit mai devreme la asta, ca Peneș Curcanu să fie deja un personaj care să nu mai aibă nicio nevoie de „dezvoltare” acum. Nu, lui Pătrașcu probabil că nu îi ieșise încă scăderea: 2017 minus 1877 este egal cu… 40 de ani.
Saizu ne numără micii
Sorin Saizu de la Obiectiv ne numără micii pe care i-am mâncat pe 1 Mai, iar dacă ar fi Paștele… probabil că nu ar face confuzii regretabile. „Doi mici, patru mici, șase mici”, numără Saizu, dar fără a se apropia, pentru că este încă la dietă. Așa o voință mai rar! Pentru asta a vorbit cu toți „reprezentanții firmelor și asociațiilor din industria cărnii” și, după un travaliu de câteva zile, a putut să vină cu cifra corectă: 20.000 de mici ați halit, prăduitorilor! 20.000 de mici la 400.000 de oameni, rezultă că fiecare vasluian a mâncat… o firimitură de mic… de la masa lui Buzatu și a pesediștilor lui…
De aici se pleacă în niște statistici de ți se umflă bila, și aia de jos și aia de sus, de unde aflăm că de 1 Mai un vasluian (nu știm care) mănâncă mici cât pentru o lună (nici despre asta nu știm nimic, de iarnă?, de vară?). Anual pe mesele vasluienilor ajung trei milioane de mici, mai mici sau mai mari, de unde rezultă iar că un vasluian mănâncă șase mici pe an. De unde eu înțeleg că a rezultat că dacă am mâncat vreo 20 de mici zilele alea (și am mâncat, să fiu a dracu’!), de acu’ nu tre’ să mai mănânc câțiva ani buni, ca să respect statistica lu’ Saizu, pentru că e treabă științifică și nu te pui!…
Poate a treia-i cu noroc… sau cu învățare!
Monitorul de Vaslui, „ziarul care stă de vorbă cu oamenii”, stă de vorbă cu toți cititorii, numai cu o anume Elaria Petronela Hagiu, care încearcă pentru a treia oară să câștige, la concurs, șefia Casei Județene de Asigurări de Sănătate Vaslui, nu are ce discuta. Altfel ar scrie nu numai că asta a căzut până acum, la proba scrisă, cu notele 2,90 și… 0, dar ar și sfătui-o să încerce o altă metodă decât participarea… adică să învețe, că e concurs. Și știm noi că printre… oamenii mari concursurile se câștigă pe partid sau pe pile, dar iacătă că la ăsta nu merge, na! …Mitică știe!
„Garda de Mediu, cu ochii pe poluatori”
Nici nu ați putea ghici ce face Grada de Mediu? Habar nu aveți! Ați zice că dacă e gardă și dacă e de mediu ar avea grijă de mediu. E o eroare de greșeală! Principala sa atribuție e în domeniul lingvistic, preocupându-se să exemplifice redundanța și pleonasmul. „Garda de Mediu, cu ochii pe poluatori”, titrează Obiectiv, deschizându-ne larg orizontul, cât pentru a cuprinde vizual, dar mai ales intelectual întreaga natură… a mediului și a Gărzii lui. Dacă Garda de Mediu e cu ochii pe poluatori, oare ce o să mai urmeze ca știre mâine? Poliția, cu ochii pe infractori? Protecția Consumatorului, cu ochii pe comercianți? Inspecția Muncii, cu ochii pe angajatori? Iar, într-o zi, ei, bine, da, într-una din zilele ce va să vie la sfârșitul timpurilor, Obiectiv va titra: „Dumnezeu, cu ochii pe noi toți!”…
Nu-i bine nici când e bine!
Vremea nouă spune povestea Maricicăi, fata de 14 ani, care a plătit cu viața faptul că o mamă retardată vroia să o mărite, iar autoritățile nu știau nimic. Și o spune bine, și o spune sensibil, și o spune adevărat. „A plătit cu viața pentru că a îndrăznit să spună că este un copil într-o lume degradată, așa cum astăzi este satul vasluian”, scrie ziarul.
Dar tot se găsește o „neaoșă”, pe nume Roxette, care să comenteze că cică „”Mari ziariști”, nu mai denigrați satul vasluian! Voi singuri denigrați orașul asta, țara asta! De ce nu porniți o anchetă, o campanie de prevenire a acestor situații?”. Roxette, sora noastră suedeză, ziarele nu fac educație, școala o face, familia o face, și mai ales …mintea fiecăruia, ziarele vorbesc despre ceea ce… este, nu despre ce ar trebui să fie!
Vremea nouă scrie: „SOCANT…Maricica, fata de 14 ani din satul Draxeni ucisã de bruta din Ivãnesti, este un martir. Procurorii au stabilit amãnuntul care l-a înfuriat peste mãsurã pe criminal. Aceasta i-a refuzat avansurile sexuale motivând “cã este prea micã”. A plãtit cu viata pentru cã a îndrãznit sã spunã cã este un copil într-o lume degradatã, asa cum astãzi este satul vasluian. Firavã si cu mintea unui copil de clasa a IV-a, Maricica din Draxeni a fost aruncatã în mâna cãlãului pentru cã niste minti bolnave o vedeau mireasã la 14 ani. Desi suferea de un usor retard mintal (avea 14 ani si era abia în clasa a IV-a), a dovedit cã judeca mai bine decât adultii implicati în aceastã poveste. A plecat din casa unde fusese trimisã dupã un ciudat ritual de petit pentru cã voia sã meargã la scoalã a doua zi. Iar când individul a vrut sã o batjocoreascã a spus cã e prea micã pentru relatii sexuale. Maricica este si o victimã a sistemului de asistentã socialã din comunã. În loc sã fie într-un program de protectie, cei plãtiti din bani publici sã o protejeze au ignorat-o complet. Învãtãtorul din sat, Cristi Negrut, spune cã nu a anuntat pe nimeni de situatia medicalã a fetei fiindcã, atentie, pãrintii nu au adus documente medicale care sã dovedeascã cã fata are un usor retard mintal. Bineînteles, asistentii nu a luat mãsuri fiindcã nu au fost solicitati, desi toatã lumea stia cã firava copilã nu are niciun viitor trãind alãturi de o mamã care este retardatã mintal. De abia acum Protectia Copilului s-a autosesizat, însã prea târziu”.
