Nea Mitică, zis oficial Dumitru Buzatu, președintele de la Cejeu de Vaslui, de la Pesedeu și de unde mai vrea el și-a pus „prefect manelist”, Edi Popica, nerecomandat decât de nimica decât de valoarea intrinsecă a lu’ banii și valoarea lui, decât valoarea lui care n-o mai are nimenea. L-a pus dupe cum a vrut mușchiu lui stângu’ și a ieșit schelălăială mare „pe național”, la teveu și prin gazete, cu comentarii, cu analize, cu d’astea, să te ții!, că Vasluiul, că ce-i acolo, că ce județ, că ce oameni, că ce mitici…
Da’ nea Mitică și-a luat basca lui, care îl durea (nu aia roșie mică, proletară, de o știți toți, ci p-aia albastră cu boruri largi, fistichie) și a plecat la Viena, pe mușchiu lui drept, de aristocrat, la o întruneală europeană. Cică acolo le-ar fi explicat la un bal pămpălăilor aia cu sânge albastru că monarhia Habsburgilor de aia a dispărut din istorie, că n-au avut c…e, adică testicole, ca să se perpetueze la putere din tată în fiu și așa mai departe în ciuda la dușmani… ceea ce îi deosebește fundamental de noua aristocrație vasluiană!
Tichie de mărgăritar
Eduard Popica nu ar fi decât un tip care se duce la sală și dă bine cu brandul, asta dacă nu ar fi fost băiatul lu’ tata, fost derector de mare IAS, deci nomenclaturos, înainte și după. Școala nu s-a prins de el, dar ce s-a prins a fost o „mândră floare a lu’ tata”, alt tătic, și anume actuala soție, fiica marelui om de afaceri Emil Savin, „regele asfaltului din Vaslui”, care câștigă licitațiile Cejeului lui nea Mitică și ce mai vrea nea Mitică și cu care nea Mitică obișnuiește să șoșotească romantic cotidian prin mașini și parcări probabil pe subiecte anticorupție și respectarea legalității în statul de drept, dar în principal să facă filosofie socială…
Popica e nașu’ lu’ finu’ și finu’ lu’ nașu’, cumătru fiului și fiul cumătrului… e din învălmășeala aia pesedistă conducătoare (cu finu lu’ văru, naşa lu’ soacra, cumătru’ nevestei, vara soţului ăl dintâi de pe mama a dreaptă) în care tre’ să te cufunzi la botezul ritualic ca să ajungi ceva în viață și care între timp își mai confundă și amantele… Nu soțiile! …Până aici! Astea fac copchii și e foarte vital! E o încrengătură cu care nu merită să vă bateți capul, dar care îi aduce împreună, printre alții, pe Popica, pe deputatul Adrian Solomon de la Bârlad, pe fiul lui nea Mitică, Tudor Buzatu, iar deasupra tuturora, precum un sfinx, pe marele filosof social, nea Mitică înșuși.
Edi Popica nu are niciun fel de experiență în administrație, ca să ajungă prefect, a lucrat la postul de radio al lu’ nea Mitică, iar ca jurist a făcut figurație pe la Cejeu, ba la ultimul loc de muncă, ceva derector pe la Protecția Copchiilor, primea telefon să mai treacă, să-l vadă lumea, că-i prea de hai. Ba înainte de numire a primit aviz negativ de la băieții de la SRI, care, de bună seamă, n-a contat. Semn că SRI conduce, într-adevăr… Ce i se reproșa sunt niște oarece ilegalități trecute, prezente și viitoare, că e condamnat pentru vătămare corporală și că s-a amestecat în niște trafic de droguri… Prostii!
Filosofia socială de buzunar a lu’ nea Mitică
Dar nea Mitică are explicații pentru această numire, nu vă gândiți! Ba aruncă mărgăritare porcilor! Nu degeaba a cetit atâta filosofeală în veața luia, s-a certat la dușmănie cu Marx și Engels, în același timp, și s-a pupat cu John Kennedy Toole în „Conjurația imbecililor”, lectura de căpătîi. Edi Popica va „conjura” alături de el că va fi prefect legal, pentru că restul e …„mai proști ca noi”, cum s-ar spune.
E maximum de filosofie socială în gândirea „senilis tremendous” la care a ajuns nea Mitică: „Evident, există un număr mare de persoane frustrate, câteva zeci, probabil sute, care nefiind în stare să activeze în plan social sau politic, să ocupe o funcție printr-un concurs își exprimă frustrările pe rețelele sociale”, care zice Dumitru Buzatu pentru Vremea cea nouă, cotidianul de informare convenabilă la ocazii speciale, cu privirea către numirea lu’ cumătru.
Da, prin „stare” se explică, într-adevăr! Păi, bre nea Mitică, ăia de ce e frustrați, dom’le? Îți spun tot io, că am ginit-o! Pentru că nu mai încape… Dacă și matale nu ai putut decât ca să faci un singur copchil și nu ai avut decât o singură nevastă la tinerețe, că te-ai luat cu lectura, cu filosofeala și astea… Ia să fi avut vreo trei… Mai făceam niște structuri, niște societăți, mai decongestionam administrația. Se impunea mai mult de la sinele lui matale…! Ca să încapă oamenii activi social și politic… Ce mă-sa, tat-su, fratele, sora, cumătru, fina, nepotu, văru, unchiu, mătușa și cu toți pretenarii, meștere!
Nu mai zi prostii, că-i de rușine pentru un filosof social ca mata să ajungi la asemenea aberații la bătrânețe! „Frustrații” nu activează mulți din decență (un sentiment pe care l-ai putea regăsi cu bucurie probabil cândva) pentru că nu pot să intre în cloaca lu’ matale, unde ai promovat tinere talente mai competenți la curve decât la orice altceva. Și, apropo, pe asta ai putea să o recunoști validă ca din cărți: un conducător mare se recomandă nu numai prin ce lasă în urmă, dar mai ales prin urmași… Și aicea… Dvai…!
Deci, cu filosofie socială și urmași, dedicație specială, ca la nunta lui Edi Popica, unde a cântat Adrian Copilul Minune, pentru nea Mitică și oamenii activi social și politic, fără număr, fără număr, fără număr:
„Viața o privești chiar așa cum ți-ai dorit,
Dacă ai bani, ai putere, viața-i bună zi de zi,
Tot răul te ocolește, că ești cel mai barosan,
Ce-i frumos îți aparține, cum zice și Adrian”.
Ai reținut, nea Mitică? Nu-i chiar ca la Hobbes, ca la Montesquieu, ăștia de-i știai matale înainte să uiți mai tot, da’ parcă s-apropie…
Stai că mai este, cât un tratat pentru urmașii lu’ matale:
„Ești valabil când ai bani,
Dar îți faci și mulți dușmani,
Când cu inima îmi iei,
Eu văd că ai tot ce vrei”.
Edi Popica deschide larg buzunarele
La Vremea nouă, odată cu numirea lui Popica ca prefect, a intervenit o „amnezeală” totală. S-a uitat și despre „gașca PSD”, și despre „regimul lui Buzatu, care de peste 25 de ani nu a făcut decât să sărăcească județul”, și despre „clica psedistă, care conduce dictatorial județul”. Așa că s-a scris un text „imparțial” cu titlul „Eduard Popica, noul prefect de Vaslui, deschide larg ușile Prefecturii pentru presă și investitori”. Deci, e cu deschidere pentru presă și investitori, care intră în același timp pe ușa prefecturii, dar numai pentru că e larg deschisă… Acuma să mă credeți pe cuvânt când vă spun: altfel nici nu s-ar putea uneori! Ăștia, o parte din presă și o parte din investitori, se vor și întâlni printr-o coincidență întâmplătoare pe la Prefectură și se vor bucura unii de alții, unii de deschiderea largă a celorlalți, dar cu o condiție: ușile Prefecturii vor fi închise ermetic…!
Felicitări Simonei Voicu de la Adevărul care a spus lucrurilor pe nume zilele astea despre numirea „prefectului manelist” și care a demonstrat, ca de obicei, că poți să faci presă fără să fii gâsculița cuiva… la ocazii speciale!
