Pe 15 iulie 1989, Nicolae Ceauşescu ţinea un discurs fulminant în cadrul căruia sublinia, susţinut de aplauze furtunoase, sfârșitul ireversibil al capitalismului în România. Contextul discursului este dat de plata datoriilor externe, 30 martie 1989, considerată, fără îndoială, de către Ceaușescu o victorie nu numai asupra sistemului financiar internațional, dar asupra capitalismului, ca system economic și social, în general. În acel moment, Ceaușescu credea sincer că, după acest mare salt, calea României spre dezvoltare este deschisă și, chiar de unul singur, va fi capabil să demonstreze superioritatea sistemului socialist, viitor comunist, asupra celui capitalist.
Astfel încât, deloc întâmplător, chiar studiat, își permite să fie, ca niciodată, zeflemitor, acid, persiflant, dar mai ales direct și tranșant la adresa țărilor capitaliste avansate (a sistemului lor), care „asupresc” țările subdezvoltate.
Mai mult decât atât, în acest discurs vedem un Ceaușescu personal, și nu atât oficial. La mijlocul lunii iulie 1989 urmau să se împlinească 24 ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român (19 – 24 iulie 1965), cel care l-a adus pe Nicolae Ceauşescu mai întâi la cârma PCR şi, mai târziu, în înalta funcţie de Preşedinte al României socialiste.
Cu mențiunea că acest articol, ca toate cele de pe această pagină, nu este pentru proști, cei care operează cu dihotomii și reducționisme precum „capitalism=bun, comunism=rău” sau „Ceaușesc=rău, ceilalți=mai buni”, considerăm că merită avute în vedere remarcile fostului președinte asupra consecințelor de atunci ale devoltării capitalismului și asupra situației de fapt din lume.
„Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi!”
„Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie şi în acest deceniu situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare”.
„Capitalismul în România a apus pentru totdeauna!”
„Aş dori să subliniez importanţa consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor socialiste participante la Tratatul de la Varşovia care a avut loc cu o săptămînă în urmă în Bucureşti”, îşi începea Ceauşescu discursul din 15 iulie.
„Am acordat la această consfătuire o atenţie şi problemelor economiei mondiale şi îndeosebi situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta pentru că, actualmente, situaţia ţărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă. Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie şi în acest deceniu situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue mai departe! Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi! Am cunoscut-o sute de ani, şi o sută de ani sub capitalism, aceasta. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna… o asemenea cale! Poporul nostru spune câteodată, că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere sau răchita micşunele (aplauze). Dar nu vă grăbiţi să aplaudaţi. Genetica modernă a făcut progrese uriaşe (aplauze). Şi e posibil să ne întâlnim cu plopi şi cu răchită care să facă micşunele, dar nici atunci, chiar în asemenea situaţii, nu vom admite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna! Poporul este adevăratul stăpân şi va rămâne veşnic stăpân al destinelor sale, a bogăţiilor ţării! (aplauze, urale)”.
„Aceste cercuri şi aceşti domni ar trebui să-şi îndrepte lucrurile, privirea, spre două direcţii: cum să se lichideze asuprirea ţărilor în curs de dezvoltare? Să se rezolve datoria externă de un miliard şi două sute, de 1.200 de miliarde de dolari a acestor ţări. Şi aceasta nu prin simboluri. Simbolismul o fi bun în artă. În economie şi-n politică nu face doi bani”.
