„Români,
Războiul, care de doi ani a strâns tot mai mult hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat ca, pentru viitor, numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor.
Pentru neamul nostru, el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua Unirii lui. După vremi îndelungate de nenorociri şi grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze Statul Român prin unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor. De noi atârnă să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi de pe plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul de veci. În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le da dreptul, ca într-o Românie întregită şi liberă, de la Tisa până la Mare, să propăşească în pace, potrivit destinelor şi aspiraţiilor gintei nostre.
Români,
Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţa neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei!
Cu Dumnezeu înainte!”
FERDINAND I (28 august 1916)
