Se pare că românii au uitat ce înseamnă Suveranismul!
În niciun caz nu înseamnă să-ți bagi picioarele în tot, să faci numai ce te taie capul, sau să spui Nu la orice!
Suveranismul are întotdeauna un scop, și anume apărarea interesului național prin toate mijloacele legale și morale posibile. Sigur că în situații de constrângere se poate spune și „Nu”, întotdeauna există această opțiune, dar numai după o evaluare realistă a consecințelor. Dacă consecințele sunt proaste și de nereparat în perspectivă, atunci un Da nu înseamnă o abdicare de la Suveranism.
În viață totul se poate negocia, evident până când nu se mai poate negocia nimic, dar să nu încerci măcar cu toată puterea să negociezi în favoarea țării tale, înseamnă trădare, lașitate, mizerie umană.
După părerea mea, Președintele unei țări trebuie să fie prin definiție Suveranist, chiar și într-o mermeleală globalistă! Detaliile sunt foarte importante.
Una este să accepți trupe străine pe teritoriul țării tale, și cu totul alta este să cedezi comanda militară străinilor, asta ca un mic exemplu.
Una este să-ți rentabilizezi economia, închizând sectoare neproductive, și alta este să o distrugi definitiv la comandă externă!
Suveranismul nu elimină riscul colonizării unei țări, dar garantează că se va lupta consecvent pentru libertatea ei!
Nicușoare…, tu pricepi ce spun eu aici?
El Comandante.
Autor: Jean Maurer