Ambiţiile politice ale preşedintelui Franţei îi obnubilează cultura.
Ar fi cea mai benignă explicaţie pentru confuzia plină de zel pe care a emanata-o Emmanuel Macron, ca să-l şarmeze pe premierul Netanyahu, dându-i acestuia apă la moară.
„Antisionismul este noul antisemitism”, a declarat preşedintele Franţei. Dacă noul său prieten, Donald J. Trump, făcea această afirmaţie, n-ar fi mirat pe nimeni. Venind însă din partea unui personaj cultivat şi bine consiliat, chiar dacă un novice în ale politicii, e greu de ignorat sau de aruncat între paranteze.
Macron pune semnul egalităţii între antisionism şi antisemitism, cum o face frecvent Netanyahu atunci – foarte des! – când nu-i convin criticile la adresa guvernului său.
Antisemitismul şi antisionismul sunt două concepte profund diferite.
Antisemitismul, de neacceptat, se referă la ura faţă de evrei pentru că sunt evrei. Nu pentru cum sunt, ci pentru ce sunt. Această atitudine se încadrează în ceea ce numim rasism sau şovinism.
Antisionismul se referă la un crez politic – sionismul. Cum antiglobalismul (dau un exemplu foarte la modă) nu face ură de rasă, la fel antisionismul nu poate fi catalogat drept ură de rasă. Sunt cazuri în care antisemitismul e deghizat în antisionism, dar asta nu trebuie să ne conducă la a le confunda exclusiv pe baza unei excepţii. Antisioniştii nu sunt în mod necesar antisemiţi, cu atât mai mult cu cât, statistic, cei mai mulţi antisionişti sunt evrei.
Eticheta de antisemit pusă celor care îşi permit să critice acţiunile statului Israel înseamnă denaturarea însăşi a definiţiei antisemitismului, mergând până la a submina lupta legitimă şi necesară împotriva antisemitismului.
A crescut antisemitismul în Europa, în Franţa în mod special? Nu am argument statistice că ar fi aşa. Însă e o realitate faptul că tot mai mulţi evrei, mai ales după atentatele teroriste din noiembrie 2015, au părăsit sau şi-au exprimat dorinţa de a părăsi Franţa, nemaisimţindu-se în siguranţă şi invocând antisemitismul.
Există o lungă istorie a antisemitismului în Europa, care într-o zi, cât mai curând, va trebui povestită.
Dar premierul Netanyahu înţelege prin antisemitism, în mod precis, critica adusă demersurilor ostile ale statului Israel faţă de palestinieni. Iar preşedintele Macron, care a tocmai a descoperit „noul antisemitism”, încurajează acest punct de vedere, care merge, în viziunea premierului de la Ierusalim (vechiul Sion, de unde etimologia sionismului), până la a-l acuza pe evreul Soros de… antisemitism, fiindcă încurajează şi sponsorizează organizaţii pentru drepturile palestinienilor.
Preluare: gandul.info
