Revista presei: Cineva să-l oprească pe Timofticiuc!!!

Azi tre’ să fac un apel „de suflet”: Să-l oprească cineva pe Timofticiuc, „liderul spiritual” de la Vremea nouă, să mai încerce să scrie pamflet!!! E prea penibil. În dreptul cuvântului ăsta în dicționar ar trebui să fie imaginea lui Timofticiuc …O fotografie din satelit, dar asta e o altă discuție. Moare pamfletul sub greutatea lui Timofticiuc, moare și dă din picioare… Văleu! Se sinucide de scârbă.
Deci, azi e trist, pentru că Timofticiuc vrea să înveselească, acest om al contrastelor, atât de mare și atât de mic.
„Cu inimile în pioneze, Buzatu si Pavãl au fugit la bãi (pamflet)”, scrie Timon, marinarul presei vasluiene, despre faptul că cei doi și-ar fi luat un concediu medical și „cică s-ar fi dus la băi, ca să-și regleze ceasurile”. Cum îți reglezi ceasul la băi?! Băi pentru inimă? Mai puțin! Nu are niciun sens, dar Timon stabilește cumva sensul… aposteriori, prin ce vrea să spună în continuare… El stabilește unilateral sensul, iar logica și coerența pot să-și vadă de treaba lor. Pentru că apoi scrie „E usor hilar motivul, mai ales cã de reglaje, la Vaslui, parcã se ocupã Adrian Tighici, care ar avea toate motivele sã devinã util din nou partidului dupã trântele pe care i le-a fãcut primarului si nu numai”.
Cine are timp să citească bazaconiile astea și să încerce să găsească o noimă?! …Acum vorbesc singur! Și mă întreb de ce fac eu lucrurile astea. De ce-mi fac asta? Ce caut eu în viața mea?! De ce citesc tâmpeniile unui degenerat pentru care umorul trebuie să aibă neaparat o legătură cu ce poartă în pantaloni, cu scula lui. Probabil că are… Dar de ce să o arăți, mai ales când nu poate interesa pe nimeni…?!

Pentru că la același ”pamflet” avem un trucaj cu preșădintele Dumitru Buzatu, premarul Vasile Pavăl și directoarea istorie de la muzeu, Ramona Mocanu, aflați într-un jacuzii, și care au următorul dialog, pe care nu pot să-l iau cu „copy-paste” și trebuie să fac efortul stupid de a-l copia:
Ramona Mocofanu: „Dragilor, spuneți-i lui tanti ce vă doare? Aveți ceva inflamat, că parcă nu văd nimic?”
Vasile Pavelă: „Ei nu vezi?! Ți s-au aburit ochelarii de la bulbucii din jacuzziiii”
Mitică Biglips: „Lasă stetoscopul, n-ai nevoie de el. Am o bubă mai jos. Acu’ vreo două zile o domnișoară mi-a scos mult puroi de acolo. Cam vreo două guri”.

Care replică vi se pare mai savuroasă? Aia cu bulbucii, nu? Mor! …Râdeți?! Cine râde la așa ceva?! Elevii de clasa a patra poate, dar și ei râd de Timofticiuc… Și când te gândești că și ăsta are un copil, care ar putea citi și l-ar putea întreba imediat ce învață cuvintele: „Tata, de ce ești atât de libidinos și nesimțit în ziar?” Dar ăsta e Mofticiuc, marele maestru al presei vasluiene, spaima politrucilor și combinatorul „intestinal”, atunci când scrie: pentru câteva momente stă încordat pe scaunul care trosnește sub el, sunt rarele clipe în care nu scapă flatulații, și atunci flatulațiile se ridică pe intestinul gros, în stomac, apoi în esofag și ajung în capul cel gol… În momentul acela lui Timofticiuc i se pare că are o idee genială… și scrie! Scrie umor pentru violatorii de la Văleni și colegii lor, cu buba, puroi și guri… Timofticiuc, ești jalnic! Nu mai scrie…! Copii din clasa a patra te roagă frumos!

O „grămăzia” de prostii

Săptămâna asta eu nu am înțeles mai nimic din presa vasluiană, și nu e numai vina lui Timofticiuc, pe care am încetat să încerc să-l mai înțeleg din clipa în care mi s-a spus că ar fi om… Dar nu mai înțeleg nimica. C-o fi bine, c-o fi rău? CO 2? …Și asta e o variantă? Toxic… Unii zic că da, alții zic că ba…
Într-una din zile, m-am uitat în Vremea nouă, că eu mă uit la Vremea nouă ca la cruce… pe dos! Am văzut că „Școlile vasluiene, păzite, cu strășnicie, de polițiști și jandarmi”. M-am trezit în picioare și îmi ceream buletinul. Halt! Da, eu mie… Ce caut eu la școală?! Eram confuz, la prima oră a dimineții, da… Pe urmă m-am uitat în Obiectiv, că eu mă uit la Obiectiv ca la Dumnezeu… Eu mă uit în Obiectiv ca la Dumnezeu… Lucrez acolo, ce pot să spun…? „Școlile, în paza Domnului” scria. Iar am sărit în picioare, să mă duc să le apăr…
La Vremea nouă e bine, pentru că „Sefii jadarmilor si politistilor din Vaslui au dat asigurãri cã, în anul scolar 2017/2018, scolile din judet vor fi pãzite de fortele de ordine”. La Obiectiv e rău, pentru că „Lipsa pazei în unitățile școlare reprezintă una dintre principalele probleme din învățământul vasluian”. Domnule, cum e, că eu nu am pricipit nimic? O fi rău, o fi bine? Că nu are cum să fie bine rău și rău bine, zic? Sau o fi și așa…
Dar asta nu e tot, pentru că în altă zi am fost și mai derutat. A fost ministru Comunicațiilor și Societății Informaționale la Vaslui ca să inaugureze rețeau de internet la tanti Aglaia din deal …Cum, n-o știți?! Ei, de abia a intrat pe Facebook, o s-o cunoașteți! Dă like și share în prostie deja! „Ministru Societății Informaționale”… Domnule, care Societate Informațională, că aș vrea să trec și eu pe acolo măcar?! E peste tot, toată România e o societate informațională?! N-aș spune, pentru că tanti Aglaia de abia ieri s-a conectat la web… E undeva anume?! Unde?! Cam ce conduce omul ăsta, zic?! Asta e ca ministerul din Guvernul Ponta, unde exista un „ministru al Schimbărilor Climatice” …Adică cum?! Ăsta se ocupă de schimbările climatice, nu? Care era obiectul de activitate al ministerului?! Cam cum se ocupau de schimbările climatice?! Ce le făceau?! Le observau, nu? Că altceva nu pot să facă nici americanii… Și pe urmă? Ce discutau oamenii ăia din minister când se întruneau în ședință? „- Azi a fost mai cald ca ieri, ai văzut?” „- Da, dar și mai cald decât acum 10 ani sau în aceeași zi a anului 1934, când a fost cel mai cald secolul trecut”. Așa, și pe urmă? Probabil că intervenea un moment de ăla stânjenitor în care nu ai ce să discuți și vorbești… despre vreme… Și o luau de la capăt…
Dar am divagat aproape la fel de aiurea ca Timofticiuc… Deci, a fost ministru Societății Informaționale ca să informatizeze cu internet satul Chițcani din Costești. Ei, vă spuneam că am fost derutat. Pentru că eu m-am bucurat sincer, ca unul care stă ca prostu’ juma de zi pe net și zice că face ceva, dar Tănăsuc, de la Vremea nouă, a fost trist. Și e o poveste de aia cu „care-i prostu’, eu sau tu?”, în care Tănăsuc nu-i sigur prostu’, pentru că a scris și a descris, mai ales, foarte bine tragi-comedia, pe când eu…
„Imagini incredibile, ieri, în satul vasluian Chitcani, din comuna Costesti, un sat uitat de lume si de autoritãtile locale. Pentru prima datã în istoria satului, aici a poposit un ministru de la Bucuresti, însotit de o ceatã de indivizi cu aere de mari specialisti, pentru a lansa un proiect care nu înseamnã nimic pentru bãtrânii satului. Mai precis, în Chitcani s-a inaugurat o statie cu echipamente de zeci de mii de euro, pe baza cãrora se vor conecta la internet toate casele din zonã. Nu mai conteazã cã în apropierea scolii, acolo unde a fost montat echipamentul pentru internet de mare vitezã, zace o grãdinitã, pentru care s-au consumat miliarde de lei de la Guvern, acum în pãrãsire, cu buruieni mai mari decât clãdirea. Nu conteazã nici faptul cã în jur de 50 de case se dãrâmã pe ulita principalã, încet si sigur, pentru cã tinerii au fugit din Chitcani. Tot ce conteazã pentru autoritãtile care au participat ieri la inaugurare este cã, dincolo de sãrãcia zonei si de faptul cã localnicii cred cã Internetul este o boalã, la Chitcani vor beneficia de internet bãtrânii de 70-80 de ani, care nici mãcar nu au deschis vreodatã un calculator, în viata lor”. Așa a scris Tănăsuc.
Asta pe când Pătrașcu de la Obiectiv, adică eu, a intrat într-o teorie „glorioasă”, stupidă și ruptă de realitate, prin care și-a propus să demonstreze cum Chițcaniul din Costești va avea „o grămadă de avantaje” de pe urma internetului. E o lecție de viață despre cum poți să lași niște „costume” să te umple de ridicol alături de ei. Pentru că în viitor internetul la Chițcani va fi precum rubrica de pamflet la Vremea nouă: există, dar există degeaba.
Există un motiv pentru care internetul nu a fost inventat înaintea… focului. Ce nu au realizat costumele scorțoase este că trebuie să le oferi oamenilor condiții decente de viață, salarii, pensii, apă, canalizare, gaz, șosele… și internetul o să vină singur… Iar extravaganțele astea cu internet la Chițcani sunt făcute doar pentru poză și ziariști „botiști” cărora li se mai întâmplă să uite pe ce lume trăiesc …Deci, mi-am făcut mea culpa, sau, cum ar spune un coleg: „Dă-mă dracu’ de prost!”