Este posibilă salvarea statului capturat de Corporatocrație?

Ce înseamnă „stat capturat” și, în genere, stat?
Statul, ne explică Dicționarul filosofic, „este principalul institut al sistemului politic din societatea clasială, care realizează dirijarea societății, paza structurilor ei economice și sociale din societățile cu clase sociale antagoniste și se află în mâinile clasei (claselor) dominante economicește și este utilizat, în primul rând, pentru suprimarea dușmanior săi sociali”.
Teoreticianul și revoluționarul V. Lenin evidenția exploatarea ca principală funcție a statului: „Statul este o mașină de exploatare a unei clase sociale de alta, mașină pentru ținerea în supunerea unei clase a celorlalte clase”.
Statul nu e ceva veșnic, ci un fenomen social determinat istoricește. A apărut cândva în trecut și va dispare cândva în viitor. Istoria cunoaște patru tipuri principale de stat: sclavagist, feudal, burghez, socialist. Există tipuri intermediare, la trecerea de la o formațiune social-economică istorică la alta.

Pentru statele burgheze contemporane (burghezia mare e clasa dominantă) sunt tipice câteva regimuri politice: parlamentar, autoritar, militar-dictatorial, semi-fascist, corporatocratic.
În aspect internațional, vedem: 1.state dezvoltate dominante și 2.state dominate de cutare sau cutare metropolă sau/și de companii supranaționale.
Istoria cunoaște 3 forme de putere politică a proletariatului-clasă dominantă: Comuna din Paris din anul 1871, Puterea sovietică, Democrația populară.
În cadrul lumii capitaliste, sunt evidențiate două zone: Centrul capitalist (statele puternic dezvoltate economic) și Periferia capitalistă (statele subdezvoltate – colonii și semi-colonii, care servesc pentru Centru ca surse de bogății subpământene, piețe de desfacere a mărfurilor și piețe de brațe ieftine de muncă).
Ce e corporatocrația și statul corporatocratic? Corporatocrația (angl. Corporatocracy) este regimul politic-eonomic al statului, unde rolul dominant-stăpânitor îl are corporația – un cartel constituit din organizații financiare de peste hotare, companii transnaționale, bănci, oligarhi și liderii politici de la putere în țara aleasă de răpitorii transnaționali ca țintă-victimă.
Corporatocrația este puterea politică supremă care aparține corporației – în mod direct sau prin intermediul reprezentanților numiți de către corporație. Rolul de șef-păpușar principal revine străinilor.
Câteva organizații mondiale care influențează cu folos meschin deciziile guvernelor: Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială.
Băncile apusene practică procedeul clasic de aservire prin acordarea creditelor înrobitoare, prin mituirea înalților dregători din țările Lumii sârace, punând condiția ca economia săracilor să fie restabilită/modernizată de către coropațiile corespunzătoare apusene (ca aceste corporații să încaseze venitul). În același timp, după mituire, concernele extractive (de resurse subpământene) primesc accesul liber la exploatarea zăcămintelor în condiții deosebit de avantajoase pentru ele. Producând dezastre ecologice în zonele de extragere a zăcămintelor.
Corporatocrația ține sub control politicienii, finanțează campaniile electorale ale politicienilor cumpărați de ea, controlează publicitatea și pe așa numiții analiști. Din când în când, Corporatocrația aranjează răsturnarea guvernului.
Scopul Corporatocrației: maximalizarea veniturilor ei. Principiul Corporatocrației: privatizarea veniturilor și naționalizarea pierderilor.
Exploatarea țărilor Lumii sărace – a coloniilor și semi-coloniilor – dă țărilor apusene resursele necesare ținerii majorității populației lor în stare sătulă și dezinteres față de revoluții. Anume exploatarea țărilor sărace este fundamentul, pe care au fost constituite statele cu economie social-orientată.
Astfel, globalizarea reprezintă influențarea unui număr tot mai mare de țări prin ademenirea lor în groapa datoriilor externe, inflație, ipotecă, dobânzi mari la credite, prin mituirea înalților dregători și a răsturnărilor politice.
Capturarea mașinăriei statului permite capturarea economiei țării respective. Schema capturării țării:
1. Se face devalorizarea valutei naționale și astfel se reduce prețul la resursele țării. Pentru companiile străine răpitoare, sporește accesibilitatea la resursele țării-țintă (pământ, întreprinderi, bogățiile subsolului).
2. Se impune reducerea drastică a finanțării programelor sociale, a învățământului și cercetării științifice. Astfel, Corporatocrației îi rămân mai mulți bani de prăduit și are loc reducerea capacității populației de opunere a rezistenței față de exploatare.
3. Se impune privatizarea întreprinderilor de stat care sunt cumpărate la prețuri derizorii. Întreprinderile privatizate sunt închise sau trecute la capacitate redusă de producție (pentru a nu face concurență serioasă întreprinderilor similare din țara apuseană răpitoare). În întrepriderile lăsate în viață se fac disponibilizări, mărirea duratei zilei de lucru, neglijarea protecției muncii, intensificarea explotării.
4. Comerțul este supus liberalizării, adică sunt înlăturate măsurile de protecție a producătorilor autohtoni, pentru ca piața să fie inundată de mărfurile străine mai ieftine. Producătorii autohtoni nu rezistă și sunt înlăturați. Economia locală este desființată. Străiii devin stăpâni de facto ai țării.
Corporatocrația a fost constituită după Cel de Al Doilea Război Mondial. Prima operație a ei: doborârea guvernului lui Mosaddâc în Iran (1953). Alte lucrături: doborârea statului-supraputere Uniunea Sovietică (1989-1991), lovitura de stat în România (1989), războaiele din Irak, criza financiară mondială din anul 2008, recesiunea de la sfârșitul anilor 2000 etc.
Amănunte interesante despre activitatea Corporatocrației pot fi găsite în cartea lui John Perkins «Mărturisirea unui asasin economic». Autorul a făcut parte din această haită. După un șir de ani, la pensie, Perkins a găsit în sine curajul și voința de a scrie memorii-acuzare…
Cum poate fi salvat statul capturat de către Corporatocrație?

Autor: Vitalie Pastuh-Cubolteanu