Un ghid pentru ziariștii europeni! Da, era neapărată nevoie de așa ceva, de un îndrumător ideologic pentru ziariștii din Uniune, cu toate că, în marea lor majoritate, aceștia scriu deja după o unică dictare și relatează faptele citind de pe același monitor. Dar dacă este Uniune, atunci uniune să fie, și aici, în domeniul diversității de idei și al opiniilor liber exprimate, cu ajutorul cărora este modelat trendul mental al opiniei publice. Un ghid necesar, ca să nu reproșeze ăia, puțini, din media de “extremă dreapta”, ce nu cadelnițează mediatic în cadența ideologică, că nu au avut trasate, din vreme, orientările corecte politic necesare.
Ghidul, proiect al Uniunii Europene, pune, înca neoficial, bazele „jurnalismului etic”, pentru că e de neconceput ca o societate multiculturală, liberal umanistă și democrat – socială, să nu aibă și un jurnalism, neapărat „etic”, pe măsura ei; așa cum a avut și democrația populară. De fapt, ghidul este și promovat sub sloganul „Jurnalismul etic împotriva discursurilor care îndeamnă la ură”.
Dacă chinezii s-au ghidat după preceptele din «Cărticica Roșie» a lui Mao, ziariștii europeni vor avea drept călăuză ideologică ghidul «Respect cuvintelor», al Uniunii Europene.
Cu linii directoare și sugestii în domenii pe cât de importante, pe atât de sensibile: imigrație, islam, islamizare, minorități. Dacă aici, lideri politici și religioși importanți (Angela Merkel, Jeremy Corbin, Emmanuel Macron, Martin Schultz, Stefan Lofven, Papa Francisc șamd) pot rosti același discurs și transmite același mesaj, de ce nu ar face la fel și ziariștii? Totul este să știi, și ghidul te învață asta, că ziarist fiind nu ai voie să folosești un „discurs care îndeamnă la ură” – nu există încă o definiție a acestuia – ci unul care sprijină imigrația, deschiderea frontierelor, islamul, lupta împotriva rasismului, populismului și a extremei drepte.
Conform ghidului, ziarist fiind, nu e bine să vorbești sau să scrii despre integrarea imigranților și nici despre societățile paralele create de aceștia pe teritoriul Uniunii Europene; nu e recomandabil să vorbești despre imigranții din Africa și Orientul Mijlociu și să abordezi tema din punct de vedere al diferențelor culturale sau de altă natură – asta pentru că ei sunt exact ca noi, europenii, și oricare alt punct de vedere poate fi judecat drept insultă și instigare la ură. Trebuie doar să abordezi echidistant realitatea, iar dacă aceasta contrazice ghidul, realitatea se face vinovată de „instigare la ură” și trebuie redusă la tăcere.
Dacă Bruxelles implementează de abia acum un ghid etic pentru ziariști, Comisia Europeană a elaborat un «Cod de conduită» pentru marile companii IT – Google, Facebook, Twitter, YouTube și Microsoft – de mai multă vreme. El a și fost semnat de acestea în luna mai.
După ce companiile IT s-au angajat prin semnatură să blocheze, sau să suprime, în 24 de ore, mesajele care incită la violență și ură, Comisia Europeană a emis un comunicat: „Companiile IT susțin efortul depus de Comisia Europeană și Statele membre ale UE pentru a face față provocării care constă în a ne asigura că platformele on-line nu oferă posibilitatea propagării virale a mesajelor ilegale care îndeamnă la ura, în mediul on-line. Ele împărtășesc astfel… RESPONSABILITATEA COLECTIVĂ ȘI ONOAREA DE A PROMOVA ȘI FACILITA LIBERTATEA DE EXPRESIE în lumea on-line”.
Acum, în mijlocul unui veritabil scandal generat de avalanșa de supendări și blocări de conturi pe Facebook, trebuie să ne amintim cât de mult ne-am dorit și ne dorim încă „o țară ca afară”. Și mă gândesc cum în toamna lui 2015, în plină invazie imigrațională, o puștoaică de 16 ani din Germania (Bibi Wilhailm) a postat pe pagina sa de Facebook un video în care spunea: „Nu vedeți cum ni s-au schimbat viețile? Deschideți-vă ochii, asta e normal? Trebuie ca eu, o fată de aproape 17 ani, să mă tem să ies pe stradă?… Bărbați, vă rog ajutați-vă copiii și femeile. Și prietenii mei au aceleași temeri, suntem șocați de ceea ce se întamplă. Sper ca acest video să vă convingă și teroarea să ia sfârșit”.
S-a considerat atunci că postarea lui Bibi Wilhailm instiga la „ură rasială” și contul ei a fost blocat. După ea au urmat și alții, mulți, foarte mulți. Și a fost doar începutul! Au urmat vizite sau percheziții ale poliției la domiciliul unora dintre comentatori și amenzi mari prin care justiția germană a pedepsit drastic pe cei ce au postat în rețea „discursuri care îndeamnă la ură”. La fel s-a întâmplat în Marea Britanie, Olanda sau Suedia – țările de afară!
Acum, la noi, mulți bănuiesc, pentru ceea ce li se întâmplă, “prieteni” din listă sau adversari de idei din rețea, ori dau vina pe „gașca de delatori din Sibiu”!
În lumea lui Orwell, războiul era considerat pace, iar libertatea sclavie. Azi, în „lumea de afară”, gașca de la Bruxelles a decretat că botnița pusă ziariștilor e „jurnalism etic”, iar cenzura „promovarea și facilitarea libertății de expresie”!
Așa că, nu fiți neliniștiți, dimpotrivă, bucurați-vă: „Afară” a venit și la noi!
Autor: Bogdan Calehari
