Unde sunt „oamenii de bine” de altădată?! Au dispărut! Nu îi mai găsești nicăieri, parcă au pierit în neant. Dar înainte vreme erau peste tot! Trebuie să vă aduceți aminte de ei! Erau peste tot! Precum hoțul perfect care a înșelat o bătrână la pensie să-i dea toți banii pentru un oarecare produs miraculos care o va face, pur și simplu, fericită, „omul de bine” din trecut a dispărut și s-a mutat… într-o altă dimensiune. Fără nicio explicație…
Și „omul de bine” promitea tuturor naivilor bunăstarea, prosperitatea. Dacă sunt deschiși și internaționaliști, niciodată tradiționaliști și naționaliști, dacă erau de acord cu metoda MEBO de privatizare, dacă erau de acord că întreprinderile de stat nu sunt rentabile și trebuie privatizate pe nimic, că îndatorarea este un proces firesc în Lumea nouă care se deschidea, că moravurile societății trebuie relaxate, că trebuie să renunțe la prejudecăți, că, în fond, corupția este inevitabilă, dar trebuie combătută teoretic și practic, că îmbogățirea spontană a unora dintre ei, aleși, este posibilă și chiar de dorit…
Jaful a fost aproape perfect, pentru că „oamenii de bine”, și doar ei, au vândut o întreagă țară și au reușit să lase proprietarii, poporul, care era „adevăratul stăpân pe bogățiile sale” (Nicolae Ceaușescu), au reușit să-i lase datori, lor și cumpărătorilor. Totul, jaful generalizat a cărui cifre și consecințe ne uluiesc astăzi, sunt faptele nimeni altuia decât ale „omului de bine” generic prezentat în trecut.
Toți, absolut toți, au fost „oameni de bine”, în fond și în principiu. Doar niște „oameni de bine”…! De la Ion Iliescu până la ultimul director al Fondulului Proprietății de Stat… Iar acum, nu numai că nu îi mai găsești nicăieri, dar nimeni nu mai vorbește despre ei măcar. Însăși expresia nu se găsește în dicționare, nimeni nu și-o mai aduce aminte decât vag. O expresie care a făcut (o) epocă mai mult decât oricare alta… Parcă s-au făcut nevăzuți, nu au lăsat nicio umbră, nicio amprentă! Dimpotrivă! …Dar înainte, repet!, era plin de „oameni de bine”! Erau peste tot! Erai înconjurat de „oameni de bine”, trebuie să vă aduceți aminte! Ei descriau, conturau o lume minunată! …Nu a fost!
Deschideai televizorul și un „om de bine” îți articula duios. Prototipul social era gospodina naivă care se autoinvita la emisiunea TVR «Opinii» pentru a spune cu dezinvoltură cam ce crede ea despre construcția statului și așezarea societății pe viitor. Și credea cu maximă naivitate că acel mare Ceva propriu contează… În spatele său însă, după paravanul brut al noilor adevăruri triumfătoare ale construcției capitalismului sălbatic prin „democrația participativă” se ascundeau marii și adevărații „oameni de bine”, profitorii… Au apărut la televizor pe când întrebarea „Ce ați făcut în ultimii 5 ani?” și au dispărut pe când emisiunea pentru copii „Feriți-vă de măgăruș!” …Chiar așa a fost!
Oamenii frumoși…
Acum nu mai avem „oameni de bine”, sunt depășiți, uitați, șterși din memoria colectivă, ca și cum nu ar fi existat, iar toate faptele, toată opera lor e prezentată doar ca o fatalitate a istorie. Nici nu putea fi altfel, iar „oamenii de bine” au fost doar niște „agenți ai schimbării”…
Acum avem „omul frumos” și să-i fie dat lui dreptul la o altă însușire fundamentală: el este și „liber”! Mai ales prototipul social, cel din piață. Pentru că omul… altfel, mai bun decât noi, restul, nu se mai duce la televizor astăzi, precum gospodina, nu mai are loc la privat, nu are bani să plătească, nu mai are loc de… corupție, de politicienii bogați, de monden și de lipsa de prejudecăți…
Pe chiar același plan, al avangardei, acum „omul de bine” din trecut s-a transpus și metamorfozat. Într-o nouă epocă, informatizată, s-a updatat, acum este… „frumos și liber”, așezat, ancorat în modernitate, în contemporanitate. Este fiul sau fiica „omului de bine” din trecut, care își cere „șansa istorică” la afirmare. Nu dintre cei care au eșuat în mașini scumpe și scandaluri în cluburi. Aceștia sunt irecuperabili! Dintre cei care s-au dus puțin la școală, mai ales la școlile scumpe ale străinătății, și au pretins apoi, sau tocmai ca să pretindă apoi că au înțeles tot. Cei care „vor o țară ca afară”.
El contribuie, este „pro-activ” în făurirea minunatei Lumi noi de mâine, plină de ei, oameni neutri, din aproape toate punctele de vedere, în afară de cele proprii, individualiști, autosuficienți, amorali, rupți de trecut, care „știu cel mai bine”. Oameni atât de complecși încât nu pot fi decât selectivi în a-și folosi cunoștințele, care știu câte puțin din tot și nimic despre totul… Care au dreptul la bâlbâială și infantilism, pentru că totul din jurul lor este mult prea alambicat și complicat. Care nu știu prea bine de ce sunt în piață, dar știu că trebuiau să fie, nu au o opțiune politică între PSD și PNL, dar parcă s-ar regăsi în partidul… apolitic USR…
Azi sunt numai „oamenii frumoși”… și „liberi”, peste tot sunt numai „oameni frumoși”! Și putem deja să anticipăm ce va urma, noi oamenii, oamenii simpli, fără nimic în coadă, care nu dăm din coadă, fără nimic.
„Oamenii frumoși” nu mai vor binele generalizat, vor doar frumosul de suprafață, totul să semene cu ce este afară și cu ei. Își etalează mentalitatea corporatistă ca unul dintre marile câștiguri ale ultimelor dezvoltări sociale. Atomizați de aceeași mentalitate, nu se adună, se polarizează sub magnetismul unor sloganuri, nu a unor idei. De aici lipsa de forță în a propune ceva, orice…
Nu îi interesează că condițiile istorice nu sunt aceleași. Pentru că nu vor să fie totul „ca afară”, cum pretind, vor să semene doar, ca să poată fi pentru ei. Nu îi interesează profunzimile, nu e timp pentru asta în trepidanta și fascinanta viață corporatistă, nu îi interesează nimic despre votantul pesedist sărac de la țară, sunt convinși că își merită soarta…
Adevărații „oameni frumoși și liberi”, profitorii, la fel ca adevărații „oameni de bine” din trecut, se ascund acum după mantia multiculoară a susținerii libertăților de toate felurile, își ascund amoralitatea, dubioșenia, oscurantismul, supunerea „suavă” față de trans-naționale, de corporații. El este galant, mizantrop, dar filantrop cu discount pe profitul impozitat, erou din nicio întâmplare, ci spre răsunătoare popularizare, e „societate civilă” mai mult decât alții, cărora nu le recunosc același drept la exprimare și afirmare.
„Oamenii frumoși și liberi” sunt la fel de falși ca și „oamenii de bine” din trecut, sunt moștenitorii lor care perpetuează un adevărat tezaur de impostură, ipocrizie, fariseism. Ar putea fi orice numai oameni nu, pentru că e prea puțin pentru ei, cum e prea puțin să fie naționali sau tradiționaliști. În realitate, e prea puțin să fie simpli oameni, pentru că atunci s-ar putea vedea prea bine că tocmai asta, oameni și doar oameni, nu reușesc să fie.
„Oamenii frumoși”, ca și „oamenii de bine”, vor fi mereu niște așa-ziși, în ciuda asumării. Poate asta este cea mai importantă diferență între ei și restul oamenilor noștri, mai ales între ei și cei care înțeleg să năzuiască și să-și asume să fie doar oameni. E destul, e mult, e greu…! Iar „oamenii de bine” și „oamenii frumoși” nu au făcut decât să vină ca să le-o facă și mai dificil și să pară imposibil.
„Oamenii de bine”, „oamenii frumoși”. Recomandări la impostură și falsitate, la disimulare și mizerie! Dar pare că toată lumea e a lor și au viitorul la picioare, pentru a-l călca în picioare. O lume viitoare din care dispare… OMUL!
Omul simplu, prea simplu, nu mai are ce căuta! În lumea experiențelor și experimentelor sociale e prea simplu, nu spune nimic, nu complică, nu dimensionează, nu contribuie cu nimic la o dezvoltare anume, la progresul societății, la acel progres special. Nu e pro-activ, e prea pasiv, prea contemplativ, prea cuminte, prea simplu. Vrea doar să fie lăsat să fie om. Ce naivitate! Ce prostie! Nu își cunoaște interesele! Nu știe ce vrea! …Ce-i asta?! Om?! Atât?!
