„Omul politic are, desigur, o concepţie sfântă pentru ţară, dar nu-i lipseşte nici concepţia sfântă a intereselor lui”

În tableta „Gazeta politică”, tipărită în „Bilete de Papagal”, 2 decembrie 1928, Tudor Arghezi:

„Omul politic are, desigur, o concepţie sfântă pentru ţară, dar omului politic nu-i lipseşte nici concepţia sfântă a intereselor lui. Mulţi oameni politici au nădăjduit în opoziţie că li se cuvine un minister şi că valoarea lor e indispensabilă în formă de ministru, exclusiv. Într-altfel, ei nici nu s-ar fi identificat cu principiile pure ale unui partid anumit şi ar fi preferat să facă o căsătorie cu principile virginale ale altui partid. Politica e de felul căsătoriei: o contractezi cerebral, cu zestre; dacă socrul nu se ţine de cuvânt şi, temându-se că ai să toci averea lui la cărţi, se codeşte să-ţi dea banii pe mână, divorţezi şi te recăsătoreşti. Omul politic se poate însura mereu, ca omul alegător, trecând de la brună la blondă şi de la slabă la grasă”.