Ar fi sigur și pentru vedetele noastre cu simț civic să deschidă gura…
După 19 luni de tăcere, Bono a spus ceva despre Gaza, ceea ce înseamnă că ar fi sigur și pentru vedetele noastre cu simț civic să deschidă gura. Până și Piers Morgan bate în retragere în fața evidențelor, pe care nici cea mai perseverentă propagandă nu le mai poate acoperi. Mai rămâne Madonna să fie trezită din cripta ei pentru un mesaj moralizator.
Solistul trupei U2, cunoscut pentru activismul său dăduse ultimul semn în urmă cu aproape doi ani, când dedicase o piesă victimelor de la 7 octombrie. În aceeași lună, Bono și Edge (colegul de formație, care poartă căciulă în orice anotimp) au făcut o mare afacere din vânzarea unui hotel. Tranzacția a fost facilitată de creditul de 45 de milioane de dolari acordat cumpărătorilor de banca israeliană Leumi, care e pe lista instituțiilor boicotate de pro-palestinieni pentru că finanțează și proiecte de extindere a coloniilor în Cisiordania, faptă înscrisă în rândul crimelor de război în Convenția de la Geneva.
Zilele trecute starul globalist a ținut un discurs de mulțumire la primirea unui premiu la Londra, în care a început din nou cu un apel către Hamas să elibereze ostatecii. (Guvernul israelian folosește acest pretext de aproape doi ani pentru a continua bombardamentele, deși avea el însuși 8.000 de captivi palestinieni, inclusiv minori, înainte de octombrie 2023, iar numărul lor s-a dublat între timp. Acesta a fost și motivul pentru care luptătorii Hamas au căutat să ia ostateci în acea faimoasă zi. Câteva sute de prizonieri au fost schimbați de cele două părți în acorduri succesive, dar administrația de la Ierusalim a refuzat în repetate rânduri încetarea bombardamentelor pentru un schimb complet, iar în martie anul acesta a rupt unilateral armistițiul încheiat cu Hamas și a reluat masacrele zilnice.)
Bono și-a continuat apelul în aceeași frază cerând ca și „Israelul să fie eliberat de Netanyahu și de activiștii de extremă dreaptă care îi răstălmăcesc textele sacre”. Fără să menționeze genocidul și foametea deliberată provocată de blocarea ajutoarelor, cântărețul propus cândva la Premiul Nobel pentru Pace a mai spus: „Opriți războiul! Protejați voluntarii care ajută, pentru că sunt cei mai buni dintre noi”.
Cum narațiunea propagandei oficiale se prăbușește pentru toată lumea de bun simț (categorie în care nu intră politicienii, vedetele și jurnaliștii de mare succes), în zona alternativă e creată o altă justificare. În această nouă versiune, genocidul palestinian e exclusiv opera unui conducător scelerat, eventual susținut de câteva capete înfierbântate. Dar care nu sunt în niciun fel reprezentativi pentru societatea care îi alege de zeci de ani.
Realitatea e ceva mai stânjenitoare, pentru că în peisajul politic israelian Beniamin Netanyahu e mai curând pe la centrul spectrului, în timp ce aliații lui din coaliția de guvernare sunt de un extremism care nu are echivalent în altă țară contemporană. Sondajele de opinie arată că există o susținere largă pentru crimele sistematice pe care le comite guvernarea Netanyahu:
82% dintre israelieni susțin expulzarea forțată a locuitorilor din Gaza. Chiar și când sunt selectați doar evreii nereligioși, socotiți mai moderați decât cei fundamentaliști, susținerea pentru această evacuare invocată și de Trump e de 69%.
Doar 9% se opun unui genocid acolo.
Deși politicienii oportuniști repetă peste tot că „Israelul e singura democrație din Orientul Mijlociu”, 56% dintre evreii israelieni se declară de acord cu expulzarea cetățenilor de etnie arabă și din actuala cuprindere a statului, care au totuși un statut superior față de cei din teritoriile ocupate, care nici nu sunt luați în calcul pentru participarea la vibranta democrație.
Aproape jumătate din israelieni (47%) au răspuns afirmativ în sondajul făcut de Universitatea Pennsylvania când au fost întrebați dacă armata ar trebui să ucidă toți locuitorii unui oraș cucerit, după modelul descris în Vechiul Testament. După Moise, conducerea israeliților a fost preluată de Iosua Navi, care ar fi procedat astfel cu locuitorii Ierihonului, după capturarea orașului de la băștinașii din Canaan.
Preluare: Reacțiunea
